Salerno / Pompei – al cincelea port in care am debarcat in croaziera pe Mediterana - prima parte –

TIPĂREȘTE

Salerno / Pompei – al cincelea port in care am debarcat in croaziera pe Mediterana: vezi impresii

- prima parte –

23.10.2011

Pe 16 septembrie 2009, eram in al cincelea port in care urma sa debarcam.

La ora 08.00 trebuia sa ajungem la Salerno.

Initial am vrut sa mergem de capul nostru prin oras.

Dar, in ultima clipa, in chiar acea dimineata, deoarece ploua, am zis sa mergem intr-o excursie organizata de pe vas. Voi reveni intr-o alta vara pe Coasta Amalfi. Am de gand sa o iau de la Genova, in jos, pana la Napoli, pentru ca vreau, printre altele sa ajung si la Cinque Terre.

Asadar aveam de ales dintre urmatoarele excursii:

1. Pompei – 6 ore (50 euro / adult sau 35 euro / copil);

2. Coasta Amalfi – 4 ore si jumatate (55 euro / adult sau 39 euro / copil);

3. Paestum – 4 ore si jumatate (53 euro / adult sau 37 euro / copil);

4. Turul orasului Salerno si castelul Arechi – 4 ore si jumatate (35 euro / adult sau 25 euro / copil);

5. Manastirea din Padula – 6 ore (65 euro / adult sau 46 euro / copil).

Si, la indemnul fiului meu, am hotarat sa mergem la Pompei, orasul care intr-o singura noapte a fost acoperit complet cu lava Vezuviului, acum aproape 2000 de ani si care, din intamplare, a fost redescoperit acum aproximativ 250 de ani.

Asa ca pe la ora 07.30, cand deja se faceau manevrele de acostare, am zburat catre oficiul de turism de la bordul vasului. Desi inscrierile se inchiasera, am rugat-o pe domnisoara care era de serviciu sa vada daca ne mai poate gasi si noua doua locuri pentru o excursie la Pompei, cu orice grup, indiferent de limba vorbita de ghid, de preferat engleza sau franceza. A fost atat de draguta!! (v-am spus in rew-ul meu despre croaziera pe Mediterana, ca la bordul vaselor MSC personalul este DEOSEBIT de amabil). A dat cateva telefoane si… s-a rezolvat! Plecam peste nici 15 minute, la Pompei. Si am avut noroc sa prindem locuri la un autocar cu ghid vorbitor de limba engleza.

La ora 08.00 fix am coborat de pe vas si ne-am indreptata catre autocarul numarul 3, cu care urma sa facem excursia. La iesirea de pe vas, ni s-au inmanat pelerine de ploaie de unica folosinta. Gratuit. Am urcat in autocar si am pornit catre Pompei. Sa va zic … ploua? Nuuu… turna cu galeata! Minunata zi de plimbare. Deh…

Am mers cam jumatate de ora pana la site-ul arheologic Pompei, mai intai pe drumul serpuit de pe coasta, apoi am intrat in autostrada XXXXX. Nu trebuie sa spun ce bune sunt soselele in Italia…La Pompei… un pic am fost deceptionata. Inainte de intrarea propriu-zisa sunt o gramada de tarabe cu tot felul de produse ‘’made in china’’, chestie care pe mine ma agaseaza enorm.

Toata lumea aceea de acolo, cu toate ca ploua, era intr-o continua agitatie, absolut ametitoare. Vizita noastra a inceput, de fapt, cu intrarea la celebra Fabrica de bijuterii Cellini. La iesirea din fabrica ne-am indreptata catre intrarea propriu-zisa in site-ul arheologic Pompei. La intrare era o debandada totala, zeci, cred ca sute de persoane se imbulzeau sa intre. Noi aveam alt regim si am intrat fara sa stam la acea coada imensa. Ghida nostra, pe langa biletul de intrare pe care l-a inmanat fiecaruia dintre noi, ne-a inmanat si cate o harta.

Ce sa va spun? De pe harta Pompeiul parea imens! si ca sa fiu sincera, dupa ce l-am batut cu piciorul… asa si era!! In mod normal, cu harta in mana, cred ca iti trebuie cel putin o zi ca sa cutreieri, in pas alert, prin orasul disparut. Orasul este impartit in noua zone, numire ‘’regio’’, care incep de la stanga la dreapta sub forma de melc, cu zona I, ultima, zona IX, fiind situata in chiar inima orasului. Avand ghid, o fata tanara si foarte draguta, noi am mers ca sa zic asa: punct ochit, punct lovit. Am eliminate astfel timpii care se pierd in general cu cititul hartii, cu orientarea, cu cautarea…

La intrarea in sit, ploaia parca s-a mai oprit. Dar pana la capatul aleii care ne conducea la oras, a inceput o ploaie torentiala de vis!!! Prima parte a vizitei in Pompei s-a petrecut pe o ploaie torentiala. Acest lucru, pana la urma nu a fost atat de tragic, oricum aveam pelerine. Iar frig nu era. Si, in plus, ne-a oferit sansa sa vedem cat de bine functiona scurgerea apei in oras. Ghida ne-a povestit ca multe case isi revarsau dejectiile printr-un canal special, direct in strada. In mod normal nu ai fi priceput cum e posibil o asa mare prostie. Dar…. Caci exista un mare dar, deoarece absolut toate strazile erau in panta (chiar daca panta nu era vizibila, ea exista), in momentul cand ploua, siroaie imense de apa curatau strazile. Strazile erau pietruite, iar trecerea de pe un trotuar pe altul se facea nu cobarant de pe troruar pe strada, ci trecand pe niste pietre care erau puse special pentru acest lucru, din loc in loc. In acest fel, apa se scurgea pe strada, iar pietonii puteau merge linistiti de pe o parte pe alta, fara teama de a se uda.

Am intrat in Pompei prin Poarta Marina. Am urmat apoi Via Marina. Pe partea dreapta Templul Venerei, Basilica si apoi cladirile administrative. Pompei era un oras cu aproximativ 20.000 locuitori, iar despre romani se stie ca aveau o administratie foarte bine pusa la punct. Dupa multimea de case si vile impozante, multi dintre locuitorii orasului erau si foarte instariti. Vis-à-vis era Templul lui Apollo, Forul si templul lui Vespasian. Am cotit la stanga catre For si am ajuns la Terme. Absolute spectaculoase aceste terme. Romanii au fost maestrii in arta imbaierii. Au ridicat aceasta indeletnicire banala – de a face baie – la un rang la care deja se putea numi arta. Termele romane erau pictate si adaposteau adevarate opera de arta. Apa, rece sau calda, era adusa prin sisteme de aductiune foarte bine puse la punct. Asa au pus la punct si baile de aburi. Iar combinatia cu masajul era de la sine inteleasa. Oamenii veneau la terme nu numai pentru baia propriu zisa sau pentru relaxare: aici se puneau la cale multe dintre activitatile de zi cu zi sau… speciale.

Ploaia a stat.

Apoi, in dreapta termelor, pe Via del Foro, am ajuns la Via delle Terme. Aici am vizitat Casa poetului tragic, care are un mozaic splendid, reprezentand un caine care pazeste casa. In continuarea Viei delle Terme este Via della Fortuna.

Imediat pe stanga este Casa del Fauno si mai in spate Casa dei Vetti. Aceasta este una dintre cele mai bine conservate vile din Pompei, avand pe pereti picturi minunate care s-au pastrat foarte bine. In continuare, la intersectia Via della Fortuna cu Via di Nola si Via Stabiana sunt Termele Centrale. Desi un oras nu foarte mare, Pompei dispunea de multe terme. Acestea sunt intr-o stare de conservare excelenta. Existau sectiuni diferite pentru femeile si pentru barbatii. Incalzirea se facea prin trecerea aerului cald prin pereti dublii. Camerele erau echipate cu rezervoare pentru bai calde (alveus) si pentru bai reci (labrum).

Existau si spa-uri compuse din dressing (apodyterium), apoi o camera cu temperature moderata (tepidarium) si o camera cu aer foarte cald (caldarium) unde se gasea si un bazin cu apa calda si unul cu apa mai rece.

Am facut a doua la dreapta pe Via degli Augustali, apoi prima la stanga pe Vicolo del Lupanare, pentru a vedea Lupanare (bordelul). Absolut fascinanta aceasta cladire, reconstruita in intregine, aflata la intersectia a doua strazi. Este o casa cu doua etaje. Camerele au paturi din piatra. Am remarcat ca oamenii din acele vremuri erau mult mai scunzi decat noi. Iar peretii pastreaza o multime de picturi, foarte bine conservate, cu scene erotice.

Am continuat apoi drumul pe Vicolo del Lupanare, lasand pe stanga Termele Stabiane. Apoi pe Via dei Teatri am ajuns la Teatro Grande. In aceeasi zona am vizitat Teatro Picollo (Odeion), Templul lui Asclepio, Tempio di Iside, Foro Triangolare. Ne-am continuat apoi drumul pe Vicolo del Menandro. Pe stanga am vizitat Casa del Citarista, Casa dei Ceii, Casa del Sacello Iliaco, iar pe dreapta, vis-à-vis de cele de mai sus, Casa del Menandro. Am facut apoi stanga pe Vicolo di Paquius Proculus si apoi dreapta pe Via dell’Abbondanza. Pe stanga am vizitat Casa di Giulio Polibio, iar apoi, pe dreapta Casa di Octavius Quartio si Casa della Venere in Conchiglia. Am luat-o apoi la dreapta pe Vicolo dell’Anfiteatro si am ajuns la Amfiteatru. Ne-am intors pe Via di Castricio in capatul careia am facut dreapta pe Vicolo di Paquius Proculus pana in Via dell’Abbondanza. Am continuat pe Via Marina si am parasit Pompeiul tot pe la Porta Marina.

Avand ceva timp, am cautat un mic suvenir la tarabele de la intrarea in site-ul arheologic. Sa va spun ca era plin de camee de la fabrica Cellini, la preturi cu mult mai mici?? Va spun!!

Am ramas profound impresionata de sfarsitul acelor oameni… pur si simplu… cum spune proverbul ‘’azi esti, maine nu mai esti’’. Si inca odata, am apreciat maiestria si perfectiunea romana.

Ne-am reintors pe acelasi drum la Salerno, in port si am admirat viaductele de azi, absolute spectaculoase in aceasta zona, semn ca italienii, urmasii romanilor, au mostenit priceperea stramosilor lor. Am parasit apoi Coasta Amalfi, cu dorinta si hotararea de a reveni aici pentru un concediu pe indestulate!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI