Luxor si imprejurimi

TIPĂREȘTE

Dupa doua zile de vizite la manastiri pierdute in desert (vezi impresii), escortati de echipaje de politie, seara tarziu am ajuns la Luxor.

Swiss Inn Luxor Hotel, inconjurat de palmieri si multe flori, este elegant, confortabil si primitor. Orasul este diferit de ceea ce vazuseram pana atunci in Egipt. Este mai putin aglomerat, mai aerisit, iar plimbarile cu caleasca sunt o alternativa - apreciata de unii, contestata de altii - pentru promenada. Desi oferta este mare, birjarii devenind chiar insistenti, am rezistat ispitei si am facut plimbarea pietonal.

Luxor, orasul antic Teba, fosta capitala a Egiptului, se dezvolta in prezent tocmai datorita trecutului sau istoric. Mii de turisti din toata lumea vin aici pentru a vizita monumentele aflate de o parte si de alta a Nilului, zona fiind considerata un veritabil muzeu in aer liber.

Stiind ca temperaturile se apropie lesne de 40 de grade in timpul zilei, am vrut sa profitam cat mai mult de racoarea diminetii si am parasit hotelul la ora 7.

Am inceput cu obiectivele aflate pe malul vestic al Nilului si ne-am oprit mai intai la mormintele faraonilor din Valea Regilor. Privit din departare, n-ai banui ca tinutul arid si cu nimic mai deosebit fata de orice alta vale desertica ascunde atatea comori.

In decursul unei perioade de aproape 500 de ani (sec. 16 - 11 i. H.) au fost construite aici morminte pentru faraonii si nobilii din Noul Regat Egiptean. Zona a fost si inca mai este cercetata, dar Valea Regilor a devenit mai cunoscuta dupa 1922 cand s-a descoperit mormantul lui Tutankhamon cu tezaurul lui intact si cand s-a raspandit ideea existentei unui blestem al faronului datorita mortii aparent fara motiv a unor persoane care au intrat in mormant.

N-am sa expun toata istoria mormintelor faraonice din Valea Regilor pentru ca n-o stiu si nici nu ne-a fost prezentata. Ghidul ne-a spus ca in Valea Regilor sunt cel putin 63 de morminte importante si ca in jurul acestora sunt si altele apartinand nobililor si familiilor lor. Primele morminte au fost amplasate in fatadele stancilor, iar cand acestea s-au umplut, au inceput sa fie construite altele spre interior, valea sacra adancindu-se tot mai mult.

Majoritatea mormintelor nu sunt deschise pentru turisti. Numai 16 dintre ele pot fi deschise, dar nu toate in același timp. Aici ar trebui sa fac o mentiune privind numerotarea mormintelor pentru ca o veti intalni pretutindeni. De la englezescul King’s Valley (Valea Regilor), mormintele sunt numerotate in ordinea descoperirii, KV1 pana la KV63. Mormintele din Valea de Vest (West Valley), WV, au acelasi sistem de numerotare.

Cu biletul individual in mana, am pornit pe drumul principal catre mormantul lui Ramses al IX-lea (KV6) pe care urma sa-l vizitam in grup. Ghizilor nu le este permis sa faca prezentari in interior, iar vizitatorii sunt rugati sa nu faca zgomot si sa mearga unul dupa altul. Fotografiatul nu este permis in interiorul mormintelor, dar aparatele nu mai sunt retinute la intrare asa cum s-a intamplat la piramide si Muzeul Egiptean din Cairo.

Cum arata mormantul lui Ramses al IX-lea?

Dupa intrare urmeaza un coridor lung, in panta, care trece pe langa patru incaperi auxiliare nefinisate (se presupune ca mormantul nu era terminat la moartea faraonului), apoi continua pana la camera mormantului. Toti peretii sunt decorati cu texte religioase si imagini al caror colorit este bine conservat.

Biletul pe care-l posedam, cu o perforatie speciala care indica acest lucru, ne dadea dreptul de a mai vizita un mormant – la alegere din cele deschise.

Asadar, fara sa doresc a inainta prea mult in vale pentru ca este foarte intinsa, cu multe alei ramificate, expuse soarelui, am ales mormantul lui Ramses al IV-lea (KV2). Aflat tot pe aleea principala, dar pe partea dreapta, acest mormant nu este foarte diferit de cel al lui Ramses al IX-lea. Este decorat tot cu scene religioase si din viata faraonului, dar incaperile auxiliare se afla dincolo de camera mormantului.

La cele doua morminte vizitate in Valea Regilor, comparativ cu cele din piramidele de la Giza, coridoarele care duc spre camerele mortuare permit deplasarea normala, sunt ventilate, luminate si te poti opri oricat pentru a admira decoratiunile laterale sau de pe tavan.

Pe aleile din Valea Regilor, ca peste tot, vanzatorii ambulanti te intampina cu tot felul de nimicuri. Ilustratele si albumele de prezentare in diverse limbi, au fost singurele de interes pentru mine chiar daca negocierea a fost foarte dificila. Inutil a incerca sa vorbesti cu ei. Nu inteleg decat limbajul semnelor, altfel spus "gestica veche".

Imbarcati in autocar, am continuat pana la Templul Reginei Hatshepsut de la Deir el Bahri, construit pentru a servi ca loc pentru ritualurile religioase inchinate reginei faraon dupa moartea sa.

Pentru a ajunge la templu, se trece prin curti terasate inconjurate cu sculpturi si se urca o scara lunga de piatra. Se presupune ca aici existau mai multe sculpturi reprezentand-o pe regina, care au fost distruse de fiul ei vitreg, succesor la tron.

Edificiul cu multe coloane construit prin daltuirea stancii brute, este impresionant, coplesitor si magnific. Coloanele sunt impodobite cu inscriptii in relief, deosebit executate, iar peretii sunt pictati cu faraoni inchinand ofrande zeilor.

Se intelege ca si in acest loc izolat, dar important ca locatie turistica, politia este la datorie. Imbracati in alb, mereu in cautare de locuri umbrite, politistii egipteni fac pe rand de straja.

Daca nu am facut prea multe fotografii, a fost pentru ca sufeream teribil din cauza caldurii. Locul deschis, piatra incinsa de soare, faptul ca nu eram imbracata in culori foarte deschise, oboseala, toate faceau ca apa sa nu-mi mai fie suficienta. A fost cea mai grea zi petrecuta in Egipt. La 5 noiembrie 2008, temperaturile erau in jur de 40 de grade la amiaza. Din pozele pe care mi le-au facut altii mie, se vede chipul unui om deshidratat, aproape insolat.

Ultimul obiectiv de pe malul vestic al Nilului a fost cel reprezentat de Colosii lui Memnon, doua statui gigantice care strajuiau candva intrarea in templul lui Amenhotep al III-lea (sec. 14 i. H.). Statuile sunt realizate din blocuri de gresie si sunt destul de deteriorate.

Datorita unei fisuri provocata de un cutremur, una dintre statuile gigant emitea niste sunete, de obicei in zorii zilei, care au pus pe ganduri pe contemporani. S-au facut tot felul de speculatii, dar eu cred ca mai curand este inca o poveste pentru turisti, ca multe altele aflate in peregrinarile mele.

Si la Colosii lui Memnon sunt multi turisti curiosi care se pozeaza avand statuile drept fundal, de asemenea, sunt nelipsiti vanzatorii ambulanti.

Trecerea pe malul estic al Nilului s-a facut pe pod, admirand din autocar fluviul si ambarcatiunile ancorate.

Templul din Karnak, cel mai mare edificiu religios construit vreodata, era destinat a preamari pe Amon Ra - regele soare. Templul era folosit si ca trezorerie, aici fiind aduse prazile din lupte si tributul platit de provinciile straine. Fiecare faraon a construit, a demolat sau a modificat cate ceva, extinderile facandu-se in general spre vest, in directia Nilului, astfel ca prima intrare este ultima construita. Forma actuala este o aglomerare de intrari, piloni, curti interioare, sali, coloane, obeliscuri si statui.

La Karnak, in afara templului lui Amon, mai sunt alte doua temple dedicate altor zeitati: Mut - sotia lui Amon si Montu.

Pe o alee strajuita de sfincsi - trup de leu si cap de berbec, pe langa coloane de culoarea nisipului, se continua pana la sanctuar. Peste tot sunt statui uriase reprezentand divinitati.

In opinia mea, punctul cel mai interesant din intregul complex arheologic de la Karnak este Sala Coloanelor - denumita si Sala Hipostila - construita de faraonul Seti I si de Ramses al II-lea, succesorul sau. Nu mai stiu ce suprafata avea sala sau daca a avut vreodata si acoperis, dar cele peste 130 de coloane foarte groase, dispuse in randuri, m-au lasat fara grai. Sunt sculptate si pictate cu scene religioase si din viata faraonului, iar coloritul lor este viu si in prezent.

Sanctuarul - cel mai venerat loc, era o incapere dreptunghiulara in care se afla pretioasa racla cu statuia zeului caruia i se aduceau ofrande de trei ori pe zi. Nu departe se afla un bazin a carei apa se spune ca servea preotilor pentru spalarea ritualica.

Foarte mare, complexul arheologic de la Karnak este o aglomerare de ruine, coloane, ziduri, obeliscuri, statui, invadata permanent de turisti cu aparate foto. Atmosfera deosebita, maretia relicvelor, fac din Karnak o amintire unica. N-am retinut si nici n-as fi putut retine nume, dinastii, ani, dimensiuni, descrieri de scene si tot ceea ce ne-a mai spus ghidul. Pentru mine a contat simplul fapt ca am fost acolo si am vazut cu ochii mei cel mai mare edificiu religios construit vreodata.

Obositi si insetati, ne-am asezat la o terasa. Cu paharul de suc in fata, inca mai priveam obeliscul roz, singurul care s-a mai pastrat.

---

VIZUALIZĂRI: 2971 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI