Drumul cu masina Bucuresti - Avsallar (Alanya) si retur

TIPĂREȘTE

Am decis sa folosim si la dus si la intors aceasta ruta: Bucuresti - Ruse - Razgrad - Târgoviște - Omurtag - Kotel - Yambol - Elhovo - Lesovo - Hamzabeyli - Istanbul - Izmit - Bozuyuk - Eskişehir (numai la dus) - Kutahya - Burdur - Antalya - Avsallar. La dus am planificat sa facem oprirea intermediara la Eskişehir, iar la intoarcere am hotarat sa o facem la Izmit si la Istanbul.

Planificasem sa plecam pe la 05:30, dar ne-am mocait din nou si pana la urma am plecat la 06:30, cam la fel ca si anul trecut.

Drumul spre Giurgiu e bun, asfaltat, marcat, asa ca am ajuns la vama pe la 08:10 si am trecut foarte repede, asa ca pe la 08:20 am luat-o spre Razgrad (vigneta pe o luna o luasem online, asa ca nu am mai pierdut timp). La Razgrad am facut plinul cu V-Power la benzinaria Shell si am continuat drumul. Am traversat Bulgaria in vreo patru ore si jumatate, si pe la 12:50 intram in vama la Hamzabeyli. A durat destul de mult, pentru ca ne-am oprit sa mancam un sandvis si am luat-o pe un drum aiurea in sensul giratoriu unde se ramifica drumul spre Sliven si Yambol. Pana la urma am revenit in drumul normal, dar m-a costat vreo jumatate e ora.

In vama a mers relativ repede, nu am mai oprit la duty free, nu au mai facut mare control, vizele le-au pus repede, asa incat pe la 13:05 am iesit din vama si am luat-o spre E80.

Drumul pe autostrada E80 a fost foarte lejer si frumos, asfaltul bunicel (mai prost ca anul trecut), vremea excelenta. Am mai oprit pe drum putin la un „Park Alani” sa mai mancam si am traversat – sau mai bine zis, am ocolit – Istanbulul pe podul din nord, sal „al treilea pod”, urmand traseul descris in poza 1. Drumul a fost mai aglomerat pe bucata intre A si B, poate si fiindca acolo se reduce de la trei benzi la doua. Din punctul B am facut la dreapta, am iesit de pe E80 prin portile de iesire de pe autostrada, am intrat intr-un giratoriu, am iesit la stanga si am continuat 2.5 km pe D569 pana in punctul C, de unde am luat-o pe centura orasului Çatalca (nou construita, 3 benzi) si apoi am facut la dreapta pe O-7, spre podul Yavuz Sultan Selim.

Autostrada O-7 este o autostrada noua, cu patru benzi, foarte libera, pe are se poate merge relaxat si repede. Din pacate, este coborata fata de restul terenului, asa ca nu se vede prea mult din peisaj. Totusi, in sudul aeroportului se vede, este o zona unde merg in paralel 26 benzi!! La anul o sa o folosesc si la dus si la intors, mai ales ca pana atunci o sa finalizeze si sectiunile care fac legatura cu E80, adica cea de la Kinali in partea europeana si cea de la Izmit in partea asiatica. In ambele parti mai sunt de terminat niste tuneluri, restul e gata.

Podul Yavuz Sultan Selim este impresionant, este al doilea pod ca inaltime din lume (dupa viaductul Millau) si unul dintre cele mai late poduri din lume (din ce am gasit eu pe net, cred ca este al treilea) si are patru benzi pe sens si doua linii de cale ferata pe mijloc. Este si unul dintre cele mai lungi poduri suspendate, fiind cel mai lung pod suspendat care are si cale ferata si sosea pe el.

In partea asiatica, am iesit de pe O-7 pe E80, dar dupa mintea mea, nu cred ca am iesit pe la Gebze, adica prin punctul F din poza 2, ci prin intersectia de la podul Osmangazi. In total, drumul pe O-7 a costat 56 lire (asa cum am estimat) plus inca 9 lire pe ultima bucata spre E80. Banii astia se platesc la ghiseu (cu card sau cash), pentru ca O-7 nu face parte din sistemul HGS. Am continuat pe E80 spre Kocaeli, am oprit la o benzinarie BP sa pun benzina, pentru ca pe O-7 am mers atat de repede, incat am ratat benzinaria Shell din punctul D. Bun, conluzia: benzina BP e mediocra, dar e destul de scumpa. Deci, pentru cele 65 lire, am scapat de aglomeratia si stresul din Istanbul si cred ca am salvat vreo ora si jumatate ca timp.

Am continuat pe drumul clasic pe E-80, iar la Sakarya – Adapazari am cotit pe D650. Am mers pe un D650 foarte aglomerat (camioane, TIR-uri, autobuze) pana la Bozoyuk, de unde am continuat pe D200 pana la Eskişehir. Pe aici am mai pierdut cel putin 20-25 minute pentru ca a fost un accident urat, in care erau implicate o cisterna, un camion si vreo doua masini mici. Pe la ora 20:00 am ajuns la hotelul Capella din Eskişehir, unde am ramas peste noapte.

Dupa micul dejun, am plecat pe la 11:10 de la hotel, am iesit in D230 si am luat-o spre D650. Acest D230 e un drum cu doua benzi, foarte drept si foarte gol, cu un asfalt excelent, se poate merge repede. Dupa ce am am facut la stanga pe D650 spre Kutahya, am mai pus 10 litri la un BP (7.15 lire/l) si am urmat drumul clasic pana inainte de Antalya. Aici am iesit de pe D650 si am facut la stanga spre D685 (drumul care vine dinspre Isparta si merge spre Aksu) pe drumul din poza 3. Drumul asta este nou, foarte gol, cu trei benzi pe sens. Pe urma, am facut la dreapta pe D685 (tot drum cu trei benzi, dar cu restrictii de viteza, ca se mai lucreaza in unelee locuri) pana la D400. De acolo, am continuat pe D400 pana la Avsallar. Am mai facut o oprire pentru plinul de benzina la un Shell, pe care va recomand sa-l evitati (este primul Sheell pe dreapta dupa Aksu). In primul rand benzina scumpa (7.32 lire/l) si in al doilea rand, nu mi-a dat bonul de la pompa dupa ce am platit cu cardul inauntru. Dar, trebuie sa recunosc ca benzina era mai buna decat cea de la BP. La 16:10 am ajuns la Lonicera Resort & Spa, deci am facut cam cinci ore. Google Maps zice ca drumul se face in 6 ore si jumatate, dar greseste :)).

***

La intoarcere am urmat aceeasi ruta ca la dus (cu exceptia ca nu am mai ocolit prin Eskişehir, iar oprirea intermediara am facut-o la Izmit.

Am plecat de la hotel pe la 09:15 si am iesit pe D400, pe care am mers pana la Aksu, unde am facut dreapta pe D685, pe soseaua de legatura si apoi D650 pe care am continuat prin Burdur, Kutahya si Bozoyuk, spre Izmit. Inainte de Antalya si la Kutahya am oprit la cate un Shell si am facut plinul cu V-Power. Drumul s-a aglomerat din ce in ce pe masura ce ne apropiam de E80. Am ajuns la hotelul Baltourk House pe la 18:15.

Am plecat de la hotelul Balturk House si am iesit pe D100, apoi am schimbat pe E80 si iar pe D100 la Gebze, pana in cartierul Maltepe din partea asiatica a Istanbulului, unde ne-am oprit la Hotelul Sanli Suites. Am lasat masina in parcare si am plecat sa ne plimbam. Cu vreo 10 km inainte de hotel am facut din nou plinul la o benzinarie Shell. Drumul a durat cam o ora. Alimentarea GPS-ului nu a mai vrut sa mearga, asa a l-am folosit pe baterie. Mergand pe D100 am admirat noile constructii care s-au ridicat in partea asiatica a Istanbulului.

Am plecat de la Hotelul Sanli Suites pe la 09:50, am iesit in D100 si am continuat spre tunel. Dupa tunel – care m-a inpresionat in nou – am continuat pe Bulevardul Kennedy, pe langa aeroport, unde GPS-ul a ramas si fara baterie. Nu-i problema, cam stiam drumul (l-am folosit si anul trecut), indicatoarele te ajuta mult, asa ca am continuat prin Avcilar si am iesit in E80 pe la Esenyurt. Cam aglomerat prin Avcilar, asa ca bucurie mare dupa e iesim pe E80: acum putem sa alergam un pic. Da’ de unde! Dupa intersectia cu Çatalca incepe ambuteiaj pe autostrada. Cred ca a fost o coada de vreo 7 km, la care am pierdut vreo 40 minute, pentru ca se lucreaza la intersectia de la Kinali (punctul A), unde urmeaza sa se racordeze ultima bucata din partea europeana a autostrazii O-7. Dupa asta s-a mers foarte bine, cu cat te apropii de Bulgaria autostrada devine din ce in ce mai pustie si se poate merge tare, asa ca am ajuns repede la vama Hamzabeily. Aici am pierdut ceva vreme, pentru ca se lucreaza la noua cladire a vamii si a trebuit sa asteptam dupa doua tiruri care se incadrasera deja pe aleea de la ghiseu. In timpul asta, stand cu geamul deschis, ne-am umplut de praf si in masina. La turci am trecut repede, la bulgari insa am dat de un cap patrat, care m-a pus sa scot toate bagajele si sa le deschid pe toate. Pentru cine nu stie, si eu si sotia aratam foarte dubiosi si extrem de periculosi, asa ca il inteleg. :))

Dupa vama, pentru ca GPS-ul decedase, am pus maps. me de pe telefon si am inceput goana spre casa. Maps. me e foarte bun, mai are momente cand uita destinatia si trebuie sa i-o dai din nou, dar altfel e foarte ok. Am reusit sa evit toate denivelarile de pe la Elhovo, Lesovo si Kotel, marcate si nemarcate, am pus benzina de la un Shell de pe langa Targoviste si cand s-a intunecat afara, ca sa fie petrecerea completa, au inceput si ploaia si furtuna. Au fost cateva zone in care nu se mai vedea nimic in fata si a trebuit sa opresc pe dreapta. Nu prea imi place sa fac asta, este periculos, dar pur si simplu nu se mai vedea nimic. In fine, s-a mai potolit ploaia, am continuat drumul, dar a plouat pana la Ruse, unde am ajuns pe la ora 20:00. La vama am trecut imediat si pe la ora 21:20 eram acasa.

In total, benzina pe cei 3100 km a costat 245 Euro. Anul asta benzina in Turcia a fost mai scumpa decat anul trecut, dar tot a fost mai ieftina decat in Romania si Bulgaria. Daca anul trecut benzina a fost cam 1,04 EUR, anul asta a fost cam 1.15 – 1,18 EUR.

---

VIZUALIZĂRI: 7349 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI