Inainte de a descrie drumul de anul acesta vreau sa spun:
1. imi place sa conduc;
2. iubesc Turcia;
3. mai mult decat punctul 1 imi place sa conduc pe drumuri foarte bune.
Anul asta am inceput planificarea vacantei din noiembrie. Si asa bine am planificat-o ca, in loc sa evit perioadele aglomerate, am ajuns sa merg chiar atunci. :D
La sfarsit de noiembrie am luat hotararea ca e timpul sa revad Antalya dupa 25 ani. Bine nu mai semana nimic! Cum e greu sa stiu cu un an inainte cand pot lua concediu, m-am bucurat sa gasesc o oferta care trebuia platita in rate, ultima rata cu o o luna inaintea plecarii, atunci nu stiam clar daca si cat pot sta in concediu. Singurele calcule care le-am facut cand am ales perioada sejurului au fost sa il iau astfel incat sa pot adauga inca un sejur langa el si sa ne intoarcem inainte de 9.09 (printesa e scolarita si nu putem lipsi la deschiderea anului scolar :)) ). Prin urmare mi-a iesit ca daca incep cu 25.08 e tocmai bine. Se termina pe 01.09 cand a trecut si Victory Day deci nu sunt probleme. Kurban Bayramul stiam ca e in jur de 20.08 dar deja era sfarsit. Cum am zis, nu am facut multe calcule si nu am fost atent deloc. Mai tarziu am hotarat ca este anul vizitei in Cappadocia. Nu prea aveam unde sa plasez aceasta vizita decat inainte de sejurul in Belek. Atunci mi-am amintit si de Kurban Bayram! Am cercetat putin si nu stiu cum am ajuns la concluzia ca incepe pe 21.08 SEARA!!!
Astea fiind zise am stabilit ca in noaptea de 20 spre 21 plecam la drum cu speranta ca nu vom prinde aglomeratia in Istanbul (ma gandeam ca ziua sunt la servici si dupa ce termina incep sa misune).
Pentru ca nu toate i se intampla lui cosminap (ea asa crede =)) ), pe 10.08 apare o problema care mi-a stricat tot weekendul! Normal ca problemele apar vinerea! Gasesc sub masina o ditamai balta de antigel. Problema cea mare era saptamana care urma, era o saptamana aproape libera (multumim Veorica!) pentru unii. Ce ma ingrijora era faptul ca piesele de schimb pentru harbul meu vin cateodata in 7 zile (se gasesc numai originale). Luni dimineata m-am prezentat la service si am lasat masina. Cand am vazut ca se face ora 12-13 si nu ma suna, m-am linistit, sigur au gasit pisele si o fac (mecanicul imi spusese ca nu e ceva foarte complicat). La terminarea serviciului m-am prezentat sa o ridic si totul era in regula.
Pe 20 seara am stabili impreuna cu “echipajul” ca imediat ce se trezeste soferul plecam la drum. Soferul (adicatelea “io”) nu a putut sa doarma, emotiile plecarii intr-o super vacanta erau mari. Astfel ca la 1.32 am pornit motorul si am luat directia Turcia. La Calafat nici o problema, nu era nimeni la ora cand am ajuns noi. Vigneta nu am gasit la Petrolul de unde iau de obicei dar, doamna de acolo m-a indreptat catre o benzinarie aflata la 3 km mai in fata pe dreapta, de unde am achizitionat actibildul si l-am pus in geam. In Bulgaria nu prea e nimic de semnalat fata de anii anteriori. Doar ca inainte de Vratsa ne-a scos de pe drumul european si ne-a dirijat prin niste coclauri cam sinistre, mai ales noaptea. Se lucreaza la repararea soselei. La intoarcerea ne-a trimis pe alte coclauri prin padure si un drum ce parea parasit, nu era rau nici drumul de la ducere nu a fost rau, dar pe margine era iarba de 1 m. In plus, am mai remarcat ca soselele din Bulgaria s-au umplut de camere, nu stiu cate sunt pentru vigneta si cate sunt radar, dar am incercat sa nu sar calul cu viteza. Urmand traseul Vidin- Montana- Vratsa- Sofia- Kapitan Andreevo am ajuns in vama pe la 9.30, foarte bine. In vama la bulgari nimeni, parca era parasita vama. Intru si in 5 minute am terminat. Intru in vama turca, tot pustiu, acum erau 6-7 masini. Ma uit pe sensul de iesire din Turcia si nu erau mai mult de 40 de masini. Am trecut si de turci in 15 minute astfel incat inainte de 10 eram deja in Turcia. Acum urma sa cumpar HGS-ul (sa nu ma mai certe Nicole =)) ). Chiar cum iesi din Kapikule este un panou mare care te anunta ca acolo se gaseste stickerul, dar nu aveam lire asa cam am mers mai departe. Planul era ca in Edirne sa schimb in lire si sa intru intr-un PTT, scosesem cateva locatii si una era chiar in drumul nostru. Cand intram in Edirne am o revelatie, Kurban Bayramul a inceput deja! Nu incepe pe 21 seara! Orasul era pustiu. Opresc in centru unde stiam ca sunt bancomate si scot lire, merg mai departe dar normal PTT-ul e inchis. Intreb la un Shell si imi spun ca ei nu au asa ceva. Nici o problema, se vinde HGS si inainte de iesirea de la Istanbul de pe autostrada, deci nu trebuie sarit nici un gard la intrarea pe autostrada cum recomanda unii.
O pornesc la drum nerabdator sa vad Istanbulul, nu il mai vazusem de 12 ani. Ininte de iesirea pe pe autostrada sunt atent si vad semnul PTT, e chiar langa politie. Ma duc si acolo ma lovesc de aceeasi usa inchisa! Intreb un politai ce sa fac si da din umeri, nu stia ca e inchis. Am plecat mai departe stiind ca am 7 zile in care pot lua cardul. Cand trec prin porti nici un semn, Erdogan “da autostrada gratis” de sarbatori! Prin urmare nici anul asta nu am parte de HGS!
Pentru traversarea Istanbulului am hotarat sa trecem prin tunel din 2 motive: sa vedem si noi cum arata, pe primul pod trecusem cu ani in urma, al doilea motiv era faptul ca eu credeam ca stiu sa ajung pe Kennedy Cadessi locul de unde se intra in tunel (fusesem de peste 100 ori in zona, dar, acum nu mai semana nimic cu ce stiam eu). Bazandu-ma pe acest fapt am hotarat ca nu imi trebuie GPS asa ca nu am achizitionat unul. Inainte de Istanbul se aglomerase putin autostrada, dar nu cat sa ma ingrijoreze. Am intrat in Istanbul atent la drum, au aparut si indicatoarele de Avrasia tunel. Drumul lejer, chiar foarte lejer. Am gasit repede tunelul si in o ora si 10 minute am facut 50 km iesind pe autostrada spre Ankara. Pe autostrada spre Ankara tot asa, s-a aglomerat inainte de oras, asta insemnand ca nu mai eram singur pe sosea ci mai era cineva pe una din cele 3 benzi alaturi de mine. In Ankara nu a trebuit sa intram, am mers numai pe centura urmarind Konya. Am iesit de pe centura intrand pe un drum expres pana la Sereflikochisar, alegand acest traseu pentru a vedea o minunatie a Turciei (Tuz Golu). Aici urma sa facem prima escala. Ca rezumat am facut in 19 ore (bineinteles ca au fost si pauze de cafea) 1550 km trecand prin trei tari, din care 1100 pe autostrada.
Ne apropiam de prima tinta a vacantei noastre: Cappadocia. A doua zi dupa o scurta vizita la Tuz Golu am luat-o spre Aksaray apoi Nevsehir si Goreme. Drum scurt pentru ca trebuia sa avem timp si de vizitat, numai 200 km parcursi in 2 ore si un pic, tot drum expres foarte bun. In Cappadoccia am stat in Goreme si ne-am deplasat in cele 3 zile cam 200 de km pentru a vizita minunatiile de acolo. Cum dupa atata efort cu urcatul si coboratul la diverse pesteri trebuia sa ne si odihnim, in a treia zi am plecat spre Belek. Planul era simplu: vizitam orase subterane, chiar doua, vedem si Ihlara apoi o luam spre Aksaray-Konya si mai departe. Planul era sa ajungem in Seydisehir si sa cautam cazare acolo. Cum drumul a fost liber si foarte bun am trecut mai departe urmand sa cautam cazare in urmatorul oras: Akseki. Drumul intre cele doua orase este un drum peste munte, am urcat si am coborat de m-am saturat. Drum destul de aglomerat, dar era in majoritatea zonelor cu 3 benzi (aveai banda pentru depasire). Nu am fost atent si am trecut de indicatorul cu Akseki asa ca urmatorul oras era Manavgat. Pana in apropiere de Manavgat drumul era cu multe zone in care se lucreaza la largirea lui, se face sosea expres, nu era chiar ca restul drumurilor turcesti ci un pic mai rau (daca era in Romania facea parte din categoria drumurilor circulabile de la noi, dar acolo te miri sa gasesti asa ceva).
Pe la Manavgat am reusit sa fac o prostie si sa tai cauciucul, bineanteles ca nu am putut sa schimb roata cu ajutorul sculelor din masina. Am apelat la localnici, am gasit un “otolastik” si am rezolvat problema, dar se facuse deja 1-2 noaptea (totul a durat cam 3-4 ore). Am intrebat de un hotel si mi s-a recomandat sa incerc in Side sau Belek pentru ca in Manavgat nu erau camere libere fiind ultima zi de Kurban Bayram si la ei, se pare ca la fel ca la noi, lumea merge de sarbatori la mare!
Pana la urma am ajuns in Belek unde am hotarat sa oprim cautarile si sa dormim putin in masina urmand ca dimineata sa ne prezentam la hotel. Am facut 2400 km pentru a atinge tinta noastra de pe litoralul Marii Mediterane.
Au urmat 7 zile de rasfat, dar vacanta era departe de final. Dupa odihna de la Spice Belek (vine si articolul) am plecat intr-o zi de sambata spre casa. Drumul spre casa nu era chiar simplu =)). Prima data am mers la Pamukkale unde ramasesera ceva restante de anul trecut. Drum bun, am traversat Antalya foarte usor, un pic mai greu a fost in Denizli unde am fost directionat prin oras. Inainte de Pamukkale am avut si singura intalnire cu autoritatile turce, un control de rutina al jandarmeriei care era insotita de doua blindate ale armatei. Dupa verificarea pasapoartelor ni s-a urat “ gule gule” si asta a fost tot. Pentru seara era deja stabilit ca vom sta in Aydin, am facut 400 km tot pe sosele expres.
In ziua urmatoare mai aveam de mers 100 km si cum obosesc repede =)) ne-am mai oprit cateva zile sa savuram si litoralul de la Marea Egee.
Drumul de intoarcerea este cel clasic prin Canakkale. Singurele lucruri de semnalat ar fi ca am oprit langa Burhaniye la celebrul avion sa savuram o cafea. Foarte dragut locul si cu toate ca am trecut de multe ori pe langa el pana acum nu am oprit niciodata. Am mai aflat ca un magnet bine plasat isi face treaba, anul trecut am oprit la un magazin pe sosea si am luat ulei de masline si masline foarte bune, undeva inainte de Ayvalik, anul asta printesa care a primit anul trecut magnetul ne-a semnalat locul si asa am oprit tot acolo (produsele au fost excelente).
In Edirne iar am avut parte de hoteluri pline (Kalevera, Rhys si Magri) asa ca am ajuns tot in Balta! Cand am vazut cati turisti sunt ne-am ingrijorat si am hotarat sa plecam dimineata devreme, astfel ca la 7.35 eram in masina. La Kapikule surpriza mare, am intrat direct in vama unde erau maxim 50-60 masini pe 4 randuri. In mai putin de 20 minute eram scapati de turci iar la bulgari a durat putin mai mult. Astfel incat la noua fara un sfert eram deja la cafea la Shellul de pe autostrada din Bulgaria. A urmat, de acum traditionala oprire la Jumbo Sofia :D si reintoarcerea acasa.
In total au fost 4400 km care ne-au ajutat sa avem o vacanta de vis. Cum scrie in titlu nu am avut nevoie de GPS sau alte ajutatoare gen waze. Pentru cei disperati le spun ca se poate merge in Turcia doar pe baza indicatoarelor, mi-am scos inainte de plecare lista oraselor reper si harti de pe viamichelin si google maps astfel ca nu am avut nici o problema de navigatie.
Trimis de nrs † in 18.09.18 20:36:07
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nrs †); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Drumul spre Antalya, Cu mașina la Mediterana - # Exc. & călătorii" (deja existentă pe sait)
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@nrs:
”Acum urma sa cumpar HGS-ul (sa nu ma mai certe Nicole).
Nu cred că de frica mea ai căutat să cumperi HGS, ci pentru că eşti un cetăţean responsabil, recunoscător pentru drumurile perfecte pe care turcii ţi le pun la dispoziţie şi pentru că doreşti să revii în Turcia şi anul viitor şi tot aşa
Mi-a plăcut varianta aleasă de tine anul acesta, chiar dacă folosim variante diferite de traseu şi le abordăm în mod diferit.
Te invidiez cel mai mult pentru excursia în Cappadocia, un plan mai vechi al meu din 2013 pe care l-am anulat atunci şi l-am tot amânat, tot o abordare individuală a traseelor de interes având şi eu în minte.
Pentru că nu pot încheia ecoul fără o cârcoteală cât de mică, ţi-aş sugera să verifici totuşi pe site-ul HGS numărul maşinii tale
Încep să cred că o vacanță de neuitat e musai să aibă și o problemă cu mașina????!
Am citit cu interes articolul, mai ales partea cu Istanbulul, pentru că urmează să-l vizităm în octombrie. Vizita asta vine la pachet cu vizita la un nou mecanic auto, firește????!
@cosminap:
parca spuneai ceva de genul: nu mai merg cu masina in Turcia!
despre Istanbul am spus, eu credeam ca voi ajunge usor la intrarea in tunel, teoretic stiam drumul dar la fata locului s-a dovedit ca in 16 ani transformarile care au avut loc l-au facut de nerecunoscut. oricum semnalizarea rutiera este la fel de buna ca in toata Turcia, am avut noroc si de trafic mai redus fiind prima zi de Kurban
@nrs: ca să-ți răspund aș putea să dau cu copy-past-ul la 1., 2. și 3. ???? plus că acum mergem în formație mai mare.
Nu cred că 800 km sunt așa de speriat????.
Studiind google maps???? m-am cam pierdut în țesătura de autostrăzi, șosele și ulițe care duc în zona Fatih din Istanbul, dar... mă bazez că turcii sunt îngăduitori cu blonda de mine de la volan????
turcii ai vazut ca sunt ingaduitori, mai ales cu blondele!
in Istanbul si eu am avut oarece temeri, am fost de foarte multe ori cu masina in Turcia si stiu cum se conduce, totusi instinctul de conservare imi spune sa fiu mai atent la ei. nu am vazut accidente foarte grave, nu am vazut atatea masini zgariate ca la noi dar totusi parca e o miscare haotica pe sosea
de doua sau trei ori mi s-a bagat cineva in fata, parea ca e la limita dar nu a fost asa, nu am fost nevoit sa franez, omul chiar avea loc intre mine si masina din fata
@nrs:
”Inainte de a descrie drumul de anul acesta vreau sa spun:
1. imi place sa conduc;
2. iubesc Turcia;
3. mai mult decat punctul 1 imi place sa conduc pe drumuri foarte bune.
La 1 si 2 subscriu. La 3 mie imi plac mai degraba cele foarte proaste. Par masochist, nu?
Dar sa ramanem la Love Turcia! ????
Ce superb e traseul inainte si dupa Canakale pe taram european si respectiv asiatic! ????
Numai drumuri bune! ????
@Dan&Ema:
si mie imi place traseul de coasta din zona Canakkale, dar anul acesta am descoperit ceva mult mai tare: drumul care coboara din Uchisar la Goreme, mai ales prima data cand intri pe el.
vacante cat mai frumoase, indiferent daca sunt mini sau maxi vacante!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2022 Traseul meu spre Antalya — scris în 27.11.22 de MIHAITZA2022 din BUCUREșTI
- Aug.2022 Drumul cu masina pana in Alanya, Turcia — scris în 05.09.22 de cristimicle din BUCUREșTI -
- Jun.2022 Drumul lung spre Antalya — scris în 17.08.22 de iancusabin din BUCUREşTI
- Oct.2021 Drumul cu maşina de la Side la Bucureşti — scris în 22.02.22 de Yoda din BUCURESTI
- Sep.2021 Drumul cu maşina de la Bucureşti la Side in septembrie 2021 — scris în 21.02.22 de Yoda din BUCURESTI
- Aug.2020 Chiar se poate merge în vacanta în Turcia — scris în 07.08.20 de Iuliana7 din PLOIESTI -
- Sep.2019 Drumul cu masina Bucuresti - Avsallar (Alanya) si retur — scris în 09.10.19 de Yoda din BUCURESTI -