Mici detalii din 2015
În continuarea reviewului despre drumul spre Istanbul vezi impresii, doresc a scrie câteva rânduri despre drumul spre și dinspre Antalya. La dus pornirea a avut loc din centrul Istanbulului, cu mici dificultăți de ieșire din oraș. Podul Galata era închis (nu știu de ce, căci ziua ne plimbasem pe el), iar GPS-ul ne tot sucea și învârtea și reconfigura. Nu știu să vă explic în mod exact soluția salvatoare pentru că și noi am luat-o pe bâjbâite și cu instinct. Când am ajuns la Galata, am văzut că intrarea e blocată, am înaintat spre următorul pod, paralel cu primul, însă mai îndepărtat. Adică am mers perpendicular pe Galata, spre nord-vest. Am trecut pe podul Ataturk, care - din amintirile mele - era la a treia intersecție mare după Galata. Nu se intră prin viraj dreapta direct pe el, ci se stă la semafor de stânga și se urcă pe el în viraj ac de păr. În orice caz este indicator de Ankara, Taksim și Sabiha Airport.
Cu acest mic, dar stresant ocol, la 3 dimineața am ieșit din Istanbul. Am mers pe traseul Izmit - Kutahaya - Burdur - Antalya - Tekirova. La ora 11 eram în parcarea hotelului.
Motorina are prețuri diverse de la 3,35 lire la 4.20 lire. Nu am alimentat de la Shell, ci de la benzinării necunoscute mie, însă nu bombe. Nu am avut probleme nici anul trecut, nici anul acesta. Am achitat cu cardul de credit în fiecare benzinărie fără probleme. Am fost două mașini, calculul făcându-se per total: 2500 lei cu toate taxele, dus-intors. La aceștia nu se adaugă HGS-ul pe care îl aveam. Creditul nu a fost suficient cu 0, ceva de mașină, însă nu ne-am dat jos să încărcăm. Știu, nu este corect, însă am făcut-o. Mă declar vinovată!
La ieșirea de pe autostrada Istanbul - Edirne (adică la întoarcere) am avut surpriza ca barierele să fie lăsate. Nu s-au ridicat din cauza acelor 0, câteva-lire și am avut intenția să ne dăm jos să încărcăm. Apoi am observat că prima poartă de Hgs avea bariera ridicată. Am trecut prin ea și așa am săvârșit această contravenție care nu ne face cinste. :)
Drumul spre Antalya a decurs fără probleme, ca de fiecare dată șoselele Turciei uimindu-ne. Eu mă declar îndrăgostită de infrastructura lor, chiar mai mult decât de cea a nemților. Mulți fug de serpentine, mai ales pe drumuri cu 2-3 benzi, însă pentru mine sunt un deliciu și mă țin în priză, spre deosebire de autostrăzile cu parapeți înalți pe margine.
Mici lucrări pe drum, unde se îngusta la o bandă pe sens pe cel mult 5 kilometri, unde într-adevăr nu se putea depăși (atât datorită indicatoarelor, cât și datorită unor stâlpi de plastic, pe care nu voia nimeni să îi încalece din motive evidente).
La dus am nimerit tot drumul vechi, prin Antalya, dar nu am avut probleme nici de aglomerație extremă, nici de alt fel. La întoarcere, dintr-o neatenție am nimerit pe noua centură a orașului, care ne-a scos direct din oraș la cascada lui Ataturk. Nu am văzut indicatoare care să ne ajute în identificarea acestui drum, însă e posibil să fi fost încă sub puterea Mojito-ului din hotel. :)
În apropiere de Istanbul am ajuns la ora 23, pe un drum mult mai liber ca anul trecut, pe care viteza de croazieră a rămas la 90-100 km/h. Se putea și mai mult într-o singură mașină, dar e greu să rămâi împreună două mașini, între atâtea altele care se bagă și taie fața. Simți că te apropii de Istanbul când începe să se aplice cu sfințenie regula "ferește fața". Lumea începe să devanseze pe dreapta, pe stânga, pe mijloc, pe unde apucă. Cu atenție se trece fără probleme. Vreo 30 kilometri trebuie însă o concentrare sporită.
Am întâlnit câteva radare de-a lungul drumului, majoritatea semnalizate de indicatoare cu "Radar". Turcii fac flashuri ca și noi, deci fără probleme.
La ieșirea din Turcia am stat foarte puțin. Câteva mașini în fața noastră, vameși somnoroși, nu ne-au verificat deloc bagajul. Nici nu am deschis portbagajul la una dintre mașini. Un lucru important de menționat: opriți în duty free la dus. S-a împărțit în două, duty free-ul pentru cei care ies din Turcia fiind de fapt doar un magazin, supermarketul pe care îl știți din anii trecuți. Ca să ajungi în partea extinsă de duty free trebuie să faci din nou vama înainte și înapoi. Noi nu am avut răbdare de așa ceva, dar am fost dezamăgiți. Din magazinul accesibil nouă am cumpărat JB, absolut și Metaxa, fiecare la 1 litru, 15 euro sticla.
Drumuri bune și libere vă doresc!
Trimis de cloverina in 15.07.15 22:23:12
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cloverina); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2022 Traseul meu spre Antalya — scris în 27.11.22 de MIHAITZA2022 din BUCUREșTI
- Aug.2022 Drumul cu masina pana in Alanya, Turcia — scris în 05.09.22 de cristimicle din BUCUREșTI -
- Jun.2022 Drumul lung spre Antalya — scris în 17.08.22 de iancusabin din BUCUREşTI
- Oct.2021 Drumul cu maşina de la Side la Bucureşti — scris în 22.02.22 de Yoda din BUCURESTI
- Sep.2021 Drumul cu maşina de la Bucureşti la Side in septembrie 2021 — scris în 21.02.22 de Yoda din BUCURESTI
- Aug.2020 Chiar se poate merge în vacanta în Turcia — scris în 07.08.20 de Iuliana7 din PLOIESTI -
- Sep.2019 Drumul cu masina Bucuresti - Avsallar (Alanya) si retur — scris în 09.10.19 de Yoda din BUCURESTI -