Cu mașina de la București la Alanya și înapoi
Ca în fiecare an așteptam cu nerăbdare ziua plecării în Turcia pentru o binemeritată vacanță de două săptămâni. La fel ca anul trecut, am ales să mergem cu mașina până în Antalya. Dacă în ceea ce privește traseul pe teritoriul Turciei nu aveam niciun dubiu, hotărâți fiind să alegem același drum, cu aceleași opriri intermediare (una la dus-Kutahya-Hotel Grand Cinar 3* și una la întors-Izmit Kocaeli-Hotel Teona 3*) nu același lucru l-aș putea spune despre varianta de traversare a Bulgariei. Timp de mai bine de două luni am urmărit tot ce s-a scris pe acest site și nu numai despre drumul prin Bulgaria. Nu credeam că vom fi atât de nehotărâți cu privire la acest aspect, mai ales că ne aflam la al șaselea drum spre Turcia, însă, pe măsură ce citeam experiențele celor care își începuseră vacanța înaintea mea, eram tot mai derutată, unele rute propuse îmi erau greu de înțeles (ca să nu zic ilogice) cu toate avantajele prezentate (ex. autostradă), dar nu pricepeam cum în loc să merg spre est să ocolesc întorcându-mă prin nord-est etc. În săptămâna dinaintea plecării ne pregătisem hărțile pentru traseul prin Nova Zagora, care întrunea recomandările majorității, dar, cu o zi înainte, ne-am răzgândit și am decis să mergem tot prin Razgrad-Târgoviște, drum pe care îl mai făcusem și în iunie 2010, iunie 2011 și septembrie 2011, bine cunoscut de noi cu bune și rele. Nu am mai avut nevoie nici de hărți și nici de GPS.
Traseul la dus a fost următorul:
București-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Târgoviște-Omurtag-Kotel-Yambol-Elhovo-Lesovo-Hamzabeyli-Edirne-Istanbul-Adapazari-Osmaneli-Bilecik-Bozuyuk-Kutahya-Afyon-Sandikli-Burdur-Antalya-Okurcalar (Alanya).
Am plecat din fața blocului dimineața la 05.25. Am alimentat 50 litri de motorină cu 6,06 lei/litru (plin) -ora 05.35.
Tronsonul București-Giurgiu a fost liber, fără probleme. Nu recomand varianta prin Oinacu din cauza gropilor și a drumului extrem de vălurit, aceasta fiind obligatorie pentru camioane.
Am achitat taxa de pod cca 27 lei (echivalentul a 6 euro) fără să mai aștept restul. Se verifică existența unei rovignete valabile pentru autoturism. Partea românească a podului era plină de gropi așa cum o știam, pe partea bulgărească circulându-se mult mai bine. Am trecut în Bulgaria în 5 minute prin simpla prezentare a cărților de identitate (pentru copii este obligatoriu pașaportul), fără controlarea mașinii sau a bagajelor.
Am oprit la benzinăria de lângă Kaufland de unde cumpăr de obicei vigneta, dar, pentru prima dată, nu aveau. Am continuat drumul până la OMV (ora 07.00) de unde am achiziționat două vignete de câte șapte zile fiecare, care să acopere perioada sejurului (11-17.08 și 20-26.08) la prețul oficial de 10 leva bucata și am plătit cu card în lei. Nu mai este necesară înscrierea numărului de înmatriculare pe abțibild, însă a rămas obligativitatea lipirii acesteia pe parbriz în partea din dreapta jos (eu nu am lipit-o) și păstrarea codului de bare rămas pentru controlul care se face la ieșirea din Bulgaria. Dacă totuși pierdeți acel cod de bare (cum mi s-a întâmplat mie acum doi ani când am folosit o vignetă de 30 de zile pentru Bulgaria (dus și întors) și Turcia numai dus, iar plasticul respectiv lăsat în buzunarul de la ușă a fost aruncat de băieții de la spălătorie între cele două sejururi), nu este o tragedie, vigneta lipită pe parbriz poate fi citită cu un cititor special de către vameșul bulgar, dar efortul fizic de a ieși din gheretă până la mașină l-ar putea indispune. Astfel am scutit timpul pierdut și nervii căutării unei vignete la întoarcere. Pentru că au fost multe discuții pe acest site cu privire la prețul corect al vignetei bulgărești și din experiența anilor anteriori când am pierdut destul timp oprind din loc în loc, m-am enervat, am riscat circulând și 35 kilometri fără, deoarece am refuzat să plătesc mai mult decât face (mergând de la 2 euro în plus până la dublu), precizez faptul că prețul acesteia este fix 10 leva (5,13 euro, conform extrasului de cont) fără a fi în vreun fel influențat de evoluția cursului de schimb (care este fix). La acest capitol, soțul nu a fost deloc de acord cu mine, fiind de părere era mai simplu să plătesc speculanților prețul cerut și să ne continuăm drumul liniștiți decât să tot opresc din loc în loc.
Am traversat Bulgaria în 3h40min.
Porțiunea Razgrad-Târgoviște a fost cam vălurită, dar fără gropi. Dacă se reduce corespunzător viteza, nici nu se simte.
De la Kotel la Yambol drumul a fost impecabil, proaspăt asfaltat. Atenție la limitatoarele de viteză din Kotel.
De la Yambol la Elhovo drumul a fost la fel de prost ca anul trecut.
Am ocolit Elhovo pe centură prin stânga, dar drumul deși fusese asfaltat față de anul trecut se stricase la loc.
Am ajuns la Lesovo la ora 10.30 și am făcut iar plinul la Lukoil (21,94 litri x 2,64 leva/litru=57,92 BGN, plată cu card).
Prin vama bulgară am trecut repede, prezentând iarăși doar cărțile de identitate și vigneta bulgărească.
Am oprit la duty free de unde ne-am cumpărat țigări (Marlboro roșu lung 20 euro/cartuș, Parliament Night Blue 23 euro/cartuș). Vama de la Hamzabeyli fiind destul de mică (nu se compară cu cea de la Kapitan Andreevo), vizibilitatea este perfectă, astfel că noi ne-am obișnuit să oprim la free shop doar la dus, deoarece la întoarcere nu te mai controlează vameșii bulgari la sânge prin bagaje dacă văd că nu ai oprit.
Poate că am avut noroc, dar am prins vama foarte liberă, cum nu mi s-a întâmplat până acum, astfel că am trecut în 15 minute. Am oprit la fiecare ghișeu pentru control pașapoarte (ștampilă de intrare), carte verde, poze la mașină, talonul mașinii și înregistrarea acesteia în pașaportul șoferului (dacă acesta este proprietarul mașinii sau titularul împuternicirii) sau, în cazul nostru, în pașaportul copilotului (sic!), control vizual sumar al bagajelor (în fiecare an îi speriem cu portbagajul burdușit, dar nu comentează), declarăm scopul turistic al călătoriei, mai verifică o dată că avem toate ștampilele și am trecut. În cazul mașinilor în leasing/ împrumutate/ pe firmă procedura este puțin mai complicată fiind obligatorie prezentarea unei procuri notariale traduse în limba turcă și apostilate, dar la noi nu a fost niciodată cazul. Controlul bagajelor se face după criterii numai de ei știute, mașini care nu aveau nici jumătate din bagajele noastre cu 4-5 pasageri la bord prezentau mai mult interes, la fel ca și mașinile cu numere germane conduse de cetățeni turci.
Ne-am continuat drumul pe D 535 până în apropiere de Edirne unde am intrat pe autostradă. Plata acesteia nu se mai face cash, ci se impune achiziționarea unui card KGS și încărcarea acestuia cu suma dorită, ceea ce se poate face cel mai ușor de la chișcurile existente la intrarea pe autostradă, ghișeele unor bănci sau benzinăriile Shell aflate pe traseul unei autostrăzi, în funcție de emitent, deoarece există mai multe tipuri de carduri KGS. Emitentul poate fi Administrația autostrăzilor (pentru cardurile verzi), Shell+Halkbank (cardurile roșu cu albastru) și diverse alte bănci. Am folosit cardul cumpărat anul trecut chiar de la barierele de la Edirne de la un ghișeu bancar improvizat într-un autobuz (cam cum erau pe vremuri bibliotecile publice mobile), emis de Ziraat Bank (cărămiziu la culoare). Am schimbat atunci 25 de euro în lire la cursul stabilit de ei și mi-a fost încărcat cardul cu 52 de lire, după ce a fost scăzută contravaloarea plasticului. Este foarte mult. Recomand încărcarea cu maxim 25-30 TL. Mie banii respectivi mi-au ajuns pentru un drum Edirne-Antalya și retur anul trecut (Edirne-Istanbul 6,5 TL, pod Bosfor 3,75 TL, Istanbul-Adapazari 3,5 TL-la prețurile din 2011) cu mențiunea că podul nu se plătește decât la trecerea din Europa în Asia, un drum dus până la Bodrum anul trecut și alt drum până în Antalya și înapoi în acest an (Edirne-Istanbul 7,25 TL, podul nu l-am mai plătit pentru că era în reparații și au scos punctele de taxare, Istanbul-Adapazari 4 TL). Încă mai am ceva mărunțiș pe el, dar trebuie să reîncarc anul viitor. Referitor la cardurile KGS aș vrea să fac câteva precizări. Apropierea cardului KGS de cititor la INTRAREA pe autostradă nu costă NIMIC. Această operațiune, pe care o recomand, are rol informativ de a afla care este suma disponibilă pe card și, mai important, rolul de a valida punctul de intrare pe autostradă, util în calcularea sumei datorate pentru utilizarea acesteia, știut fiind faptul că suma plătită este direct proporțională cu distanța parcursă pe aceasta. Mai mult de atât, în cazul celor care evită prin diverse metode validarea cardului la intrarea pe autostradă, există riscul de a fi taxați la ieșire cu suma maximă aferentă autostrăzii respective, chiar dacă aceștia au utilizat efectiv doar un tronson din aceasta.
Pe autostrada O-3 Edirne-Istanbul, fiecare merge cât vrea de tare. Pentru a nu da naștere unor interpretări eronate, voi preciza clar că limita de viteză pe autostrăzile din Turcia este de 120 km/oră și nu instig la nerespectarea acesteia.
Deoarece nu intenționam să opresc la Istanbul, am traversat orașul pe podul din nord pe O-2, relativ aglomerat din cauza faptului că se afla în reparații (avantajul a fost că nu a mai trebuit să plătesc trecerea peste pod). În condiții normale, este de preferat folosirea acestuia în defavoarea celuilalt pod care traversează centrul orașului, cu aglomerația de rigoare. Am intrat apoi pe O-4 aproape fără să-mi dau seama și am ieșit la Adapazari/Sakarya.
Am continuat drumul pe D650 până la Kutahya (ora 17.10, distanța totală parcursă fiind de 1005 km) unde am oprit pentru o noapte la hotelul Grand Cinar 3* (56 euro/noapte camera dublă cu demipensiune).
După micul dejun ne-am continuat drumul spre Antalya, alegând varianta prin Burdur și nu prin Isparta. Avantaj: drumul are mai puține serpentine și sunt mai puțini kilometri cu o singură bandă pe sens. Dezavantaj: se traversează Antalya prin oraș, destul de aglomerat între anumite ore, multe semafoare. Varianta prin Isparta ne-ar fi scos dincolo de Antalya pe șoseaua care duce spre stațiuni (Belek, Side, Alanya). Drumul a fost destul de liber în prima parte, cu porțiuni în care se lucra, dar în marea sa majoritate a fost cu două benzi pe sens. Practic, am circulat în regim de autostradă, dar gratuit, fiind considerat doar drum expres. Am alimentat cu motorină de la Petrol Ofisi la Afyon, 17,73 litri la un preț de 3,92 TL/litru=118,21 TL și, nemulțumiți de cum mergea motorul, am făcut plinul la Burdur la un Shell cu 35,93 litri la un preț de 3,98 TL/litru=143 TL. Pe tronsonul Antalya (oraș) -Alanya (D 400) nu recomand depășirea vitezei legale, deoarece, din cauza numărului mare de semafoare întâlnite în cale, nu se câștigă nimic ca timp, veți avea doar un consum sporit de carburant. Pe acest tronson am condus eu la întoarcere, calm și relaxat, cu viteză mai mică și am făcut doar cu 5 minute mai mult decât la dus, deci nu merită să alergați. Am ajuns la hotelul Delphin Botanik 5* din Okurcalar la ora 12,15. Total kilometri parcurși la dus: 1470. Odihnă, relaxare, răsfăț: 7 nopți.
Traseul de întoarcere a fost puțin diferit de cel de la dus și anume:
Okurcalar (Alanya) -Kadriye (Belek-oprire 6 nopți) -Antalya-Burdur-Sandikli-Afyon-Kutahya- Bozuyuk- Bilecik- Izmit (oprire 1 noapte) -Istanbul-Edirne-Hamzabeyli-Lesovo- Elhovo- Yambol-Sliven- Gurkovo- Veliko Târnovo-Ruse-Giurgiu-București.
În cea de a opta zi am plecat spre cea de a doua destinație a vacanței noastre din acest an: hotelul Papillon Belvil 5* din Belek, de fapt, era mai aproape de Kadriye, parcurgând doar 75 km. Odihnă, relaxare, răsfăț: 6 nopți.
La întoarcere ne-am propus, ca și anul trecut, să împărțim traseul aproximativ egal în cele două zile, astfel că am ales să înnoptăm la Izmit, cu circa 90 km înainte de Istanbul, la hotel Teona 3* (77 euro/noapte camera dublă cu mic dejun-rezervare făcută pe booking), iar anul trecut am oprit tot la Izmit la hotel Pasha Palas 4* (90 euro/noapte camera dublă cu mic dejun-rezervare făcută pe același site). Am părăsit Belvil-ul pe la ora 12,30, fără grabă, având doar 646 kilometri de parcurs în acea zi oprind la Izmit. La Sakarya în loc să intrăm pe O-4 ne-am continuat drumul pe D 100 până la Izmit. Am mai alimentat o singură dată pe teritoriul Turciei la un Shell din Kutahya 30,08 litri la un preț de 3,93 TL/litru=118,21 TL, cantitate care s-a dovedit suficientă pentru a intra în Bulgaria, dar cam la limită, fapt ce ne-a determinat să circulăm a doua zi cu viteză mai mică (în medie cu 110 km/h) pe autostrada spre Edirne.
Am plecat de la hotelul din Izmit la ora 08,23 și la scurt timp am intrat de pe D 100 pe autostrada de Istanbul O-4. Deși intenționam să traversăm Istanbul-ul tot pe podul din nord, ca și la dus, din cauza vitezei, nu ne-am încadrat la timp conform indicatoarelor, astfel că am mers în continuare pe cel din sud O-1, care traversează centrul orașului și care a fost mai liber decât ne așteptam noi și fără camioane. Am mers mai mult decât regulamentar pe autostrada spre Edirne, dar nu din considerente de respectare a legii, ci din cauza faptului că trebuia să ținem consumul sub control pentru că nu am vrut să mai alimentăm decât după trecerea frontierei în Bulgaria, astfel că am preferat să mergem cu climă, dar ceva mai încet. Vama a fost relativ liberă în ambele părți, turcii au verificat iar pașapoartele și actele mașinii, nu am oprit în duty free, iar bulgarii ne-au întrebat doar dacă avem alcool și țigări și ne-au crezut pe cuvânt. Am ridicat doar capota portbagajului. Alcool nu aveam, doar mă dusesem la ultra all, iar țigările le fumasem amândoi în cele două săptămâni de vacanță. La 11,55 treceam în Bulgaria după ce plătisem și faimoasa taxă de dezinsecție (în sumă de 2 euro la care se adaugă 1 euro comisionul băncii).
Am alimentat la primul Lukoil întâlnit 15 litri la un preț de 2,71 leva/litru=57,92 BGN, plata cu card bancar, constatând că și la ei se scumpise motorina în cele două săptămâni de la 2,64 la 2,71. Ne-am continuat drumul nemaiavând grija vignetei pe care o cumpărasem de la dus. Pentru liniștea noastră am mai alimentat 5 litri la Shell la Yambol punând cel mai scump sortiment de 2,95 leva/litru, cantitate care ne-a ajuns până acasă.
Am traversat Elhovo prin oraș și drumul a fost mai scurt și mai bun. Asfaltul era OK, am întâlnit doar câteva semafoare și câteva limitatoare de viteză.
Deoarece nu așezasem foarte bine bagajele, acestea zornăind la fiecare denivelare, și, mai ales, pentru că nu ne mai grăbeam chiar deloc, ne-am hotărât să facem o mică variație de la traseul arhicunoscut și să încercăm un drum nou, recomandat ca fiind foarte bun din punctul de vedere al calității asfaltului, astfel că de la Yambol am mers în direcția Sliven, apoi prin Gurkovo și Veliko Târnovo (55). Într-adevăr, drumul a fost foarte bun, peisajul frumos. Singurul inconvenient al traseului prin Veliko Târnovo îl constituie faptul că drumul este mult mai aglomerat decât celălalt, tot cu o singură bandă pe sens în cea mai mare parte, dar depășirile sunt mai dificile din cauza aglomerației, alternativa fiind mersul kilometri în șir în spatele unui camion ”puturos”, ceea ce este destul de enervant. Diferența de kilometri între cele două variante a fost nesemnificativă, mai ales datorită faptului că oricum intenționam să oprim la Metro în Ruse, iar pe drumul de la dus asta însemna niște km în plus prin oraș, deci tot acolo ajungeam. Schimbarea fiind făcută practic din mers, n-am mai stat să setăm corespunzător GPS-ul, însă ne-am orientat foarte bine după indicatoare și după hărțile tipărite pregătite de acasă. La ora 16,50 intram în țară după o oprire de vreo oră la Ruse și după plata taxei de pod de 2 euro la bulgari.
În total în acest concediu am parcurs 2958 km și am alimentat 175,68 litri de motorină.
Pentru evitarea oricăror neplăceri cu poliția atât în Turcia, cât mai ales în Bulgaria, recomand respectarea vitezei legale pe fiecare tronson de drum, chiar dacă va crește destul de mult durata călătoriei. Noi în Bulgaria am mers cum am vrut noi, iar în Turcia am mers cum mergeau și turcii, dar fiind foarte atenți la semnalizările celorlalți participanți la trafic. Am fost opriți de poliție o singură dată la dus undeva după Afyon, dar ne-a drumul imediat spunându-ne în limba română ”Mergeți”. Nu știu dacă numărul românesc al mașinii, zâmbetul meu larg sau tricoul meu roșu cu steagul Turciei (extrem de apreciat și iubit) au avut vreo contribuție, dar am scăpat.
O altă recomandare ar fi aceea a documetării temeinice înainte de plecare, studierea posibilelor variante de traseu, familiarizarea prealabilă cu denumirea principalelor orașe prin/pe lângă care se trece, achiziționarea hărților Bulgariei și Turciei de la benzinării sau librării (și cele scoase la imprimantă de pe internet sunt foarte utile), actualizarea hărților GPS-ului. În Bulgaria nu este indicat să vă bazați exclusiv pe GPS, deoarece puteți avea surprize. În Turcia semnalizarea rutieră este excepțională, cine merge atent și citește indicatoarele rutiere, practic nu are cum să greșească. Noi am folosit GPS-ul doar pentru a ajunge exact la hotelul dorit din Belek, pornindu-l cu vreo 10 km înainte, celălalt hotel știam unde se află de anul trecut și fiind chiar la șosea era exclus să-l ratăm.
După șase drumuri în Turcia utilizând diferite trasee de traversare a Bulgariei, sincer, nu știu pe care să-l recomand. Prima dată am mers pe drumul european prin Stara Zagora, drum foarte bun, dar înfiorător de lung (6h15min), aglomerat, multe camioane, iar serpentinele din Pasul Shipka au fost pentru mine un coșmar pe care nu-l voi uita prea curând. La următorul drum am zis că trebuie să schimbăm; soțul vroia să mergem prin Târgoviște că e mult mai scurt, eu am decis să încercăm noul drum prin Nova Zagora despre care citisem pe net numai de bine. Până la urmă nu a fost nici ca el nici ca mine, deoarece drumul spre Nova era închis, poliția bulgară ne-a întors din drum după vreo 35-40 de kilometri, iar de acolo nu am avut de ales decât tot prin Stara Zagora, prin munți am prins o deviere zdravănă din cauza lucrărilor, iar o ploaie torențială ne-a încetinit și mai mult deplasarea (5h45min). La întoarcere a fost mult mai bine deoarece drumul era refăcut, încă nemarcat și am mers foarte bine în lipsa camioanelor. A treia și a patra oară am mers prin Razgrad-Târgoviște și a fost foarte bine reușind să traversăm Bulgaria în mai puțin de 4 ore. Drumul a fost mai prost decât cel european, dar mult mult mai liber și cu mult mai puține serpentine. Marele avantaj l-a constituit însă vama mult mai liberă de la Hamzabeyli comparativ cu cea de la Kapikule. La a cincea vizită în Turcia am ales tot varianta prin Razgrad-Târgoviște, dar am avut ghinionul să prindem închis pentru lucrări drumul între Yambol și Elhovo (drum pe care mersesem cu două luni înainte) și, urmând indicatoarele, ne-am trezit pe o deviere interminabilă care ne-a costat mult timp pierdut și nervi, nemaivorbind de adaosul neprevăzut de 72 de kilometri făcuți aiurea, ceea ce ne-a determinat ca la întoarcere să alegem drumul prin Nova Zagora, care a fost în general foarte bun, cu două excepții: o zonă cu piatră cubică și alta de vreo 10 kilometri plină de gropi, ca după bombardament, de eram gata să ne întoarcem din drum. Nu voi uita cum, în timp ce depășeam un camion, acesta a intrat într-o groapă și s-a inclinat periculos de mult înspre noi, să nu râdeți, dar chiar m-am speriat crezând că îmi cade TIR-ul în cap.
Cel mai probabil, anul viitor vom lua în calcul tot traseul parcurs anul acesta și descris mai sus.
Trimis de nicole33 in 25.11.12 22:30:11
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
69 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 3
69 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Citind acest rw (multumesc frumos - partea celorlalti, pt ca eu nu voi merge niciodata cu maisna din Romania in Turcia), mi-am amintit de o vara din Canada (era imediat dupa ce am ajuns acolo). Ea ne-a aratat cum se fac cumparaturile folosind "cupoanele". Azi le-a cam trecut vremea, lumea cumpara ce este "on sale" clar marcat, dar pe atunci "fluturasii" de la magazine (mai ales cele alimentare) erau insotite de aceste cupoane (ca un fel de "bani" de hirtie de diferite valori sau procente) pe care le decupai frumos si le puneai intr-un pormoneu special. Vara-mea consuma citeva ore bune saptaminal cu aceasta operatie, pregatindu-se pt "shoping" (in Canada si USA acesta are loc, aproape inevitabil, simbata sau vineri dupa-masa).
Valoarea acelor cupoane era, in general, de citiva centi. Nu multi, poate 10, poate 15, rar 25. Cumparaturile vara-mi erau axate pe produsele la acre avea cupoane. Daca produsul costa 0.99$ si ea avea trei cupoane de 10c, iata ca "salva" o treime! Pina umplea carutul (ca asa se aprovizioneaza canadianul), "salva" citiva dolari buni - uneori chiar vreo 10-15. Avea un carnetel in care isi trecea cu griha sume, bani platiti, sume economisite... Era foarte mindra: era in rindul lumii. Toate "gospodinele" umblau cu portofelul (sau cupoanele) in mina... Dupa vreo 2-3 ore, obositi (dar fericiti) ne apropiam de casa.
Eh, si aici era deja altceva! Intre timp, in cos aterizasera tot felul de "junk": chipsuri, floricele, crontanituri, sticle de pepsi (sau/si cola) - la care nu se mai uita nici naiba cit costa. Ele erau deseori mult mai scumpe decit in mod normal... Acum, pe junks se cheltuiau, fara a clipi, 20-30$. Dar lumea era multumita: se salvasera bani la produsele de stricta necesitate! Drept care ne opream imadiat la un fast food (nu exista supermarket sa nu aiba un McD, un Burger K, un Pizza Hut alaturi!) si "celebram" economiile facute. Alti 50-60$. Bomba era plina cu aceleasi "gospodine" vazute in store, puse pe economii...
Cam asa am citit si acest rw: -) Sa tii strict socoteala la singe euro-centilor si kurusilor pe drum, la viniete, taxe, benzina - pentru a sparge apoi sute de euro IN PLUS la un resort luxos - mintea mea refuza sa priceapa. Dar e semn ca am intrat in rindul lumii civilizate: -)
@sanis:
O nouă dovadă a faptului ca nu suntem toţi la fel. Eu am apreciat mai degraba ca fiind utile informatiile extrem de amănunţite furnizate de autoare.
E bine ca aceia care renunta la avion pentru a merge cu maşina sa-si poata face o idee asupra costurilor suplimentare implicate.
Si de ce nu? O dovada ca se poate si cu bani mai putini.
Ecoul tau suna de parca autoarea ar fi un fel de Hagi Tudose si nici tu nici eu nu putem sti ca este asa.
Multumim frumos pt modul cum l-ai descris sa parcurgem traseul prin BG si TR, totusi, am avea doua intrebari, te rog: 1. acel card KGS de unde poate fi achizitionat? (tot acolo, de unde-l achizitionam, se poate si alimenta cu TL?) si 2. daca trecem in TR prin HAMZABEYLI ,,este Duty Free acolo?
V-am intrebat, deoarece anul viitor vom merge pt prima data in Antalya, in perioada 24 iunie 2013-01 iulie 2013 (sejur ce deja l-am achizitionat)
@sanis: cum să-ți explic eu, pe înțelesul tău?
Hai cu un exemplu - ipotetic, din alt domeniu, poate-poate reușesc / reușești
E ceva greșit să vrei să mergi - o dată pe an - la Operetă, la spectacolul de Anul Nou, deși banii nu mă scot afară din casă? Mai mult, e ceva greșit să merg cu tramvaiul până acolo, economisind banii de taxi pentru un cognac fin "în lumea bună"???
--
Ei bine, înlocuiește spectacolul de Anul Nou cu concediul într-o locație de lux (un eveniment la fel de singular într-un an, poate, pentru mulți) etc și poate-poate vei reuși să înțelegi că nu e nimic greșit în ce (de) scrie nicole33 mai sus.
Deși nicipedeparte nu cred că este cazul ei (sau al meu, ori al altora) - exemplul fiind doar un exercițiu didactic, situația de mai sus ar trebui să te facă să reflectezi că putem foarte ușor cădea în superficialitate atunci când judecăm (apreciem) atitudini, alegeri, preferințe pe care nu suntem în stare să le înţelegem...
--
Oameni buni, nu vă grăbiți să judecați semenii după propriul vostru tipar - interior, material sau moral, respectiv turistic, în cazul de față - mai ales atunci când nu sunteți în stare să vă puneți în pielea altora, diferiți de voi. Altfel riscați să "cădeți", uneori, într-o autosuficiență și o superioritate previzibil a fi intrepretate drept patetice lamentabile...
@sanis
Constat un "stil" diferit (față de postările tale anterioare), mai atitudinal - apreciez acest tip de abordare, doar că presupune un nivel de expunere ridicat pe care puțini și-l asumă.
Mă alături ție în aprecierile pe care le-ai postat - cele referitoare la canadieni (care se pot și extinde), le susțin în virtutea experiențelor mele, unele și mai rele, încerc să preiau câteva din bobârnacele (voturi negative) cu care ești gratulat, principiile și civismul sunt flori rare pe site-ul "nostru", mai degrabă funcționează solidaritatea de "grup", în pură "tradiție" românească.
@nicole33
Consider informațiile tale importante pentru cei care-și chivernisesc bugetul (mai de voie sau mai de nevoie) cu atât mai mult cu cât unele din ele sunt singulare, poate alții au evitat să le posteze sau poate nu le-am identificat eu. Cred că sunt mulți dintre noi care nu-și risipesc economiile, îndelung drămuite și calculate, în agape sau fantezii neprogramate, "stilul canadian" nefiind generalizat la noi.
Cu bine!
Mai e de tras o concluzie, mai indirectă și fără legătură cu cazul particular povestit mai sus: cheltuielile cu drumul fac parte din costul vacanței. Se mai întîmplă să uiți de asta și să descoperi că, ca să ajungi pe insula unde te bucuri că ai găsit o cazare minunată cu X euro pe 7 nopți te mai costă încă X euro drumul - cu o noapte pe drum, taxe de autostradă, feribot etc.
În schimb, și eu cred că 10 euro economisiți, mai ales dacă asta înseamnă bătăi de cap suplimentare, opriri în plus, căutarea unor benzinării cu prețuri cu 1% mai mici etc., nu merită deranjul. Mai ales că timpul pierdut și benzina consumată în plus la opriri pot să anuleze toată economia. Uneori confortul costă destul de puțin încît să și-l permită oricine. 1 euro în plus pe vinietă te scutește de o căutare ulterioară consumatoare de timp și nervi.
@abancor:
Cam ăsta a fost și scopul review-ului meu în care se pare că am cam exagerat cu detaliile și acest lucru a lezat anumite persoane.
În ceea ce privește achiziționarea vignetei la prețul corect, dar cu mai multă bătaie de cap și soțul meu este de aceeași părere. Nu economia în sine era problema, fiind mai mult o chestiune de principiu. Mă deranjează specula și mica ciupeală. Ăsta e defectul meu. Am superstiția că îmi aduce ghinion de bani. Și acasă prefer de mulți ani plățile cu cardul pentru a evita discuțiile stupide că vânzătorul nu are rest, chiar dacă știu că nu sunt nici mai bogată nici mai săracă cu acel mărunțiș și nu încurajez speculanții. Nu am cumpărat în viața mea nimic de la bișnițari, chiar dacă am cheltuit mai mult în magazin.
În legătură cu alimentarea cu combustibil, ai înțeles total greșit. Nicidecum nu am alergat în căutarea unui preț mai mic, dar am căutat să alimentez numai de la Shell și NU am luat cel mai ieftin sortiment. Carburanții sunt de proastă calitate în Turcia, chiar dacă sunt mult mai scumpi ca la noi. Anul acesta am plecat în concediu cu o mașină nou-nouță, iar calculele mi-au ieșit mai la limită ca niciodată tocmai pentru habar nu aveam care este consumul.
@novac maria:
Da, există duty free și în vama de la Hamzabeyli, doar că este sensibil mai mic decât cel de la Kapikule, însă prețurile sunt identice. În afară de alcool și țigări nu prea ai ce lua. Uitasem găsești și parfumuri de firmă la prețuri cu 20-25% mai mici decât la noi în mall-uri. Whisky nu beau, deși e la un preț bun, iar țigările le fumez pe parcursul vacanței, astfel că nu mă mai stresez la întoarcere cu vameșii bulgari. Parfumuri îți poți lua în orice cantitate, nu te întreabă nimeni nimic.
Eu am cumpărat cardul KGS chiar de la barierele de acces pe autostradă la Edirne. Alți colegi susțin că au găsit la niște gherete în vamă pe care scria mare KGS, este posibil să fie așa, dar eu personal nu le-am văzut deși m-am uitat după ele. O altă variantă mai este la benzinăriile Shell de pe traseul unei autostrăzi.
Îmi scrii și mie pe privat prin ce agenție ai rezervat, te rog? Am fost surprinsă să aflu ce preț bun ai găsit. Ca să fiu sinceră, nu credeam că vei reuși. Mă bucur pentru voi.
@Maricica40:
Mulțumesc pentru comparația cu Hagi Tudose. Este o noutate pentru mine. Voi copia și printa mesajele voastre, al tău și al lui sanis, pentru a le arăta celor care adesea îmi reproșează că sunt risipitoare.
Costurile sunt doar informative, ele crescând în Turcia și nu numai an de an. La fel și consumul de carburant, care este mult influențat de tipul motorului (diesel/benzină), de mașină, de stilul de condus al șoferului, de gradul de încărcare al mașinii (număr de pasageri+bagaje).
Numărul de kilometri de parcurs este relativ constant. Există câteva variante de traversare a Bulgariei, pe majoritatea le-am încercat și am povestit despre ele, iar apoi spre Istanbul varianta propusă de mine este cu siguranță cea mai rapidă. Nu am inventat-o eu, doar m-am documentat temeinic înainte de plecare.
Scuze, n-am fost prea clar, exemplul cu benzina nu dorea decît să ilustreze ideea de economie care nu merită făcută şi nu se baza pe review-ul tău. L-am pomenit, inspirat fiind de o păţanie relatată pe un forum, în care o familie era să rămînă fără benzină în Grecia din ambiţia de a găsi o benzinărie cu preţul care ştiau ei că ar fi cel mai mic. N-au intrat în prima, n-au intrat în a doua şi, cînd deja ar fi dat oricît pe un litru, că mergeau pe bec de cîţiva km, nu se mai zărea nicio altă benzinărie.
Io am luat vinietă de Bulgaria de la un Shell de pe centura Ruse unde mi-au acceptat plata cu euro cash, am dat fix o hîrtie de 5 euro. Am crezut că peste tot se acceptă euro, dar cînd am încercat din nou, la un OMV, să plătesc cu euro, nu au primit.
În schimb, cînd merg spre vest, în ţări ale căror viniete se pot cumpăra şi de la noi, îmi cumpăr toate vinietele din România. Probabil că plătesc cîţiva euro în plus, dar scutesc cel puţin o oprire. La asta mă gîndeam cînd am zis că îmi cumpăr confortul cu cîţiva euro. Oricum la ieşirea din România fac o pauză de alimentare, aşa că rezolv cît mai multe cu acea oprire.
@nicole33: nu ai de ce sa te necajesti, crede-ma ca pt multi dintre noi review-ul tau a fost de utilitate maxima.
Tocmai aceste amanunte, deranjante se pare pt unii, devin de o utilitate maxima pt cei ce incearca pt prima oara un drum cu auto propriu sprelitoralul turcesc.
L-am citit cu deosebita placere desi merg cu masina atat spre Kusadasi cat si la Istanbul, de ani buni, nefiind o incepatoare.
P. S. Caut de ceva vreme niste "amanunte deranjante" de acest gen despre Sarti-Grecia si nu am gasit mai nimic.
Iar atunci cand cineva scrie f amanuntit devenim carcotasi... of, of, of...
De ajuns la Sarti nu e complicat, e aproape de Salonic, iar deja dinainte de Salonic, de pe autostradă, sînt indicatoare cu Halkidiki, care te duc unde trebuie. Taxe nu sînt, graniţa e în interiorul UE, drumul se face într-o zi, deci călătoria e mult mai simplă decît una spre Antalya. De aceea probabil nici nu se găsesc cine ştie ce amănunte pe net.
@ all:
Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri și pentru voturi.
Nu aș fi crezut că voi isca asemenea discuții și nici că voi primi atâtea ecouri, chiar și critice.
@maria55:
Îți mulțumesc pentru încurajare.
Nici pe mine nu m-ar fi interesat prea mult un asemenea review după atâția ani de Turcia, dar pentru fiecare există la un moment dat un prim drum spre o anumită destinație.
Te-aș fi ajutat cu plăcere cu informații despre Grecia, dar sunt 4 ani de când am fost acolo, iar tu ai nevoie de noutăți. Sarti este în Halkidiki pe brațul Sithonia. Este ușor de ajuns, mai ușor decât la Kusadasi, distanța fiind cu aproximativ 300 km mai scurtă. Singura problemă ar fi cum treci de Sofia, pe centură sau prin oraș (nu știu care mai este situația acum).
@abancor: multumesc mult pt raspuns insa cand am spus "amanunte" (exprimare gresita, recunosc) ma refeream la cu totul altele, ex. - preturi pt excursiile optionale, preturi pt mancare, distante, locatia vilei, s. a. m. d. Fiind prima mea excursie in Grecia imi doream niste informatii, importante pt mine si obisnuite pt "veterani" Doar faceam o paralela.
Multumesc mult.
@maria55:
Dacă mai ai răbdare - până la "eliberarea" lui @dorgo, voi posta un rw despre Sarti, cu detalii și multe poze, din septembrie a. c.
@AK-AR de RUMÂN: astept sigur ca da, pt ca pana acum cele mai multe informatii sunt gasite pe un site unguresc... spre "norocul meu, cunosc limba maghiara.
Multumesc mult
Dacă tot a venit vorba, uite aici un traseu bun pentru traversarea Sofiei vezi impresii Cu mai multe nu pot ajuta, n-am fost la Sarti.
Edit: din păcate, nu reuşesc să transcriu linkul direct, aşa că rog un admin.
rezolvat
@nicole33: foarte bun, foarte bine structurat. Felicitari! De asa ceva avem nevoie cei care dorim sa mergem cu autoturismul pentru prima data in Antalya.
Am o nelamurire: se poate plati cu cardul la benzinariei sau am nevoie neaparat de lire? ....si daca imi poti scrie (in mesageria privata bineinteles) cu ce agentie ati fost voi.
@nicole33: Multumesc frumos pt intentiile si detaliile bune ce mi le-ai adresat, iti pot spune, numai ca nu-ti stiu adresa de privat...
Pot sa-ti spun, ca de 5 ani mergem in concediu cu aceiasi agentie, pretul pe care l-am platit, de fiecare data am fost extrem de multumiti, iar... "accidente" (la figurat), vorba unui coleg de aici, nu am avut...
@novac maria:
Pentru a trimite un mesaj privat către un user, nu e nevoie să-i ştii adresa.
Procedezi astfel:
Te duci la ecoul cu pricina. Dai click pe numele user-ului (în cazul de faţă, nicole33, scris pe fond verde).
Se deschide fereastra unde, în colţul stânga-sus e un dreptunghi, unde la marginea superioară scrie:
USERCARD nicole33 [.at.] AmFostAcolo
În colţul dreapta jos al dreptunghiului respectiv se găseşte un buton, pe care scrie: Trimite mesaj pers
Dai click pe acest buton. Se deschide o altă fereastră. Scrii mesajul şi apeşi butonul TRIMITE MESAJUL.
Asta e tot. Mesajul va fi trimis către user, cu condiţia ca acesta să aibă activată opţiunea de a primi mesaje private. Dacă nu o are activată, poţi să-l rogi să o activeze, printr-un ecou.
Foarte buna descrierea traseului si amanuntele despre traseu. Unii merg cu masina, altii cu avion, altii cu tren.
Am fost in zona Antalya cu avion si am scris si un rw despre traseu si zborul cu avinul pina acolo, un binevoitor a scris imediat *ce ne inveti tu pe noi cum e treaba cu avionul de parca am fi retardati* altul s-a scandalizat de faptul ca am indraznit sa ii dau lectii despre zborul cu avionul.
Poate ca uni nu merg cu avionul de frica sau din alte motive, ca e bine cu avionul sau cu masina e alegerea fiecaruia, eu unul nu as merge cu masina pina... acolo... dar respect alegerea facuta de fiecare.
@bobyrodin:
Mulțumesc.
Am omis să precizez în textul review-ului că absolut toate alimentările cu carburant le-am plătit cu card bancar în lei, atât în Turcia, cât și în Bulgaria. Mai mult chiar, nu este deloc recomandabil să încerci să plătești cash cu euro sau dolari, deoarece în Bulgaria nu acceptă deloc, iar în Turcia, în cazul în care îți primesc, vor calcula la un curs de schimb extrem de dezavantajos pentru tine.
Ce nu poți plăti decât cash în lire este cardul KGS.
La fel, recomand plata cu card la benzinărie a vignetei bulgărești, cea care a stârnit atâtea comentarii.
@sanis:
Mulțumesc pentru prezentarea făcută stilului de viață canadian. Este interesant, deși nu intenționez în viitorul apropiat să vizitez această țară. Dacă totuși o voi face cândva, datorită ție voi pleca foarte liniștită, mă voi integra perfect.
”Cam asa am citit si acest rw: -) Sa tii strict socoteala la singe euro-centilor si kurusilor pe drum, la viniete, taxe, benzina - pentru a sparge apoi sute de euro IN PLUS la un resort luxos - mintea mea refuza sa priceapa. Dar e semn ca am intrat in rindul lumii civilizate: -)
Nu mi-am propus niciodată să țin o socoteală ”la sânge” sau altfel a banilor cheltuiți. Nici nu ar merita efortul. Lucrurile sunt mult mai simple. Fac toate plățile cu cardul, iar la sfârșitul lunii banca îmi trimite acasă raportul de activitate. Sunt gata adunate de ei. De ce nu accept să încurajez speculanții am precizat într-un ecou mai sus.
După fiecare vacanță în Turcia mă uit să văd cât m-a costat drumul (benzină, taxe, cazări intermediare) doar pentru a face comparație cu costul unei călătorii cu avionul spre aceeași destinație, punându-mi mereu întrebarea dacă a meritat.
Referitor la câte sute sau mii de euro mă costă aceste sejururi, chiar nu înțeleg care este problema ta. Cred că am vârsta și maturitatea necesare să apreciez singură cum aleg să-mi cheltuiesc banii munciți de mine. Nu văd de ce aș fi de condamnat că prefer o vacanță de relaxare după un an de muncă într-un resort de 5* ultra all inclusive, în loc să alerg pe coclauri. Nu îmi este rușine nici că aleg să fac rezervările încă din ianuarie-februarie pentru a beneficia de reducerile de early booking.
Eu nu am comentat nicicum faptul că tu preferi vacanțele active. Așa cum spunea cineva mai sus, toți suntem diferiți. Hai să respectăm dreptul fiecăruia de a alege ceea ce consideră că este mai potrivit pentru sine și familia sa.
Și pe mine m-au deranjat remarcile tale răutăcioase și lipsite de o experiență nemijlocită în asemenea resorturi de lux pe care te-ai apucat să le blamezi într-un răspuns la o solicitare referitoare la Antalya, dar nu am intervenit.
” Vrei sa te duci intr-un resort unde sa te lafaoiesti ca un nabab, servit de "sclavi" acre misca la un gest al degetului tau, udne s ate imbuibi la 5-7 restaurante PLUS alte 2-3 ori pe zi pe plaja, la piscina, in bar etc., sa umbli cu un pahar in mina toata ziua?
Nu i-am considerat niciodată pe angajații hotelurilor pe unde am fost ca fiind sclavii mei personali, dar mi-a plăcut să mă bucur de serviciile plătite și nu am cerut decât respect.
Nu m-am îmbuibat la cele 5-7 restaurante. Mergeam pe rând câte o seară la fiecare, nu la toate șapte o dată. Și la mine acasă mănânc suficient de mult și de bine, nu trăiesc cu aer și nici nu beau doar apă plată cu lămâie. Doar nu-ți imaginezi că postesc tot anul ca să recuperez în cele 2-3 săptămâni de ultra all inclusive?
@nicole33:
Ma bucur ca am putut sa-ti fac cunoscute aspecte ale vietii canadiene - chiar daca nu ai de gind sa calatoresti pe-acolo. Lucruri pe care un turist oricum nu ajunge sa le cunoasca. Cu atit mai putin daca va sta intr-un resort cu ziduri inalte, in care "servitorii" sunt probabil imigranti, iar singura "vizita" in oras ar fi la mall...
Cu atit mai putin ai avea de ce vizita Canada cu cit un asemenea loc il vizitezi ca sa vezi - turism activ, care va sa zica. Vrei sa faci "odihna", te duci in Cuba, Jamaica, Mexic, Costa Rica - sau in State, in Florida, Nevada sau California. Frumos si pe acolo dar, e drept, tot ce le diferentiaza de resorturile din Antalya sau cele din Albena este drumul mai lung cu avionul si mai putina tocana la restaurant. Chiar si engleza vorbita de angajatii hotelului (cu exceptia managerilor) este la fel de buna (sau proasta) ca a turcilor din Belek.
Uite care e treaba: putin imi pasa cum si unde iti cheltui banii. Durea-m-ar capul, cum zice nevasta. Comentariul meu nu ti s-a adresat tie, ci persoanei care cerea sfaturi. Acolo unde toti s-au repezit sa-i dea sfaturi despre resorturi cu cit mai multe stele, eu i-am spus simplu: "exista si un altfel de turism. Te-ai gindit la el? " Nu stiu daca tu poti intelege, se pare ca un anume "consilier", nu.
Eu totusi va inteleg pe voi - intr-un fel. Am fost si eu de citeva ori in resorturi, in "vacanta de odihna". M-am plictisit de moarte, dar probabil mi se trage de la tineretea petrecuta in Delta, la Portitia (cind acolo erau doar citeva casute de lemn), dar mai ales in cort la Costinesti sau Vama Veche. Aveam colegi/colege care nu ma puteau pricepe. Una chiar zicea: "Eu, daca nu stau intr-un hotel de lux la Mare (ea zicea Neptun), mai bine nu ma duc! " Cind povesteam despre noptile petrecute la cabanele din Bucegi sau Fagaras, desori pe mese, pe banci sau chiar pe podea, invelit in sacul de dormit, spuneau ca sunt nebun. : -)
Nu am cerut nimanui sa faca asa cum am facut eu. Parerea personala este ca am trait mai intens vacantele mele. Am fost in resort AI in Cancun si Porto Vallarta (Mexic), Puerto Viejo (Costa Rica), Varaderro (Cuba), Nassau (Bahamas), Miami, Orlando, Las Vegas, Yosemite/Marmot Lakes si Phoenix (USA), iar aproape de casa, la Nisipurile de Aur, Albena si Tolo (Grecia). Ce sa mai spun ca am fost (de citeva ori) la asa-zisele "sejururi la mare" pe timpul comunistilor, prin BTT sau Sindicat, "all inclusive" - nu extrem de diferite cantinelor luxoase din resorturile 5* (Felix, Herculane, Caciulata si Ef. Nord). Probabil o sa mai merg - la bai...
Deci, incearca sa nu ma judeci dupa aparente. Nu am incercat sa te jignesc - mi s-a parut pur si simplu funny. Eu, ca multi altii (se pare ca maria55 e si ea una) gindesc vacanta ca un tot, in care drumul e si el parte importanta. Imi stiu bugetul si impart banii pe drum, cazare, bilete, restaurant, incercind sa echilibrez si sa cuprind cit mai mult. Daca am de gind sa cheltuiesc mai mult pe muzee, croaziere, tururi, mai scad de la cazare. Am spus, personal prefer sa incerc in fiecare seara o experienta noua, vizitind diferite restaurante - cu cit mai autentice, cu atit mai bine. Prefer sa stau la masa si sa fiu servit - mai ales ca asta ma costa mai putin decit la restaurantul unui resort. Mai ales, prefer sa petrec timpul alaturi de localnici, sa intru (pe cit posibil) in vorba cu ei, sau cu alti turisti, sa schimbam impresii. De aceea si prefer situl tripadvisor, unde oameni mai "simpli", care imi seamana, isi impartasesc impresiile in cele mai diferite subiecte.
Probabil de aceea si iubesc Turcia mai mult, poate, decit multi de pe AFA. O cunosc mai bine si mai profund. Atit de mult incit uneori cochetez cu gindul sa ma expatriez in Turcia (ar fi o chestie! Dupa 20 de ani de Canada si patru ani de Romana (dupa revenire), sa plec din nou...) Daca eram tinar, nu exista dubii: mi-as fi pornit o noua cariera, in turism, in Turcia (sau vreo insula greceasca). Gindul ca vine iarna (ACEASTA iarna, cu alegerile ei cu tot!), cu drumuri inzapezite, ambuteiaje, geruri, noroaie, gunoaie, lipsuri, mitocani, interlopi, politicieni... imi da un mare imbold: -)
Deci, doamna, va urez in continuare cele mai frumoase vacante posibile. Cit mai linistite, lipsite de aventuri si neprevazut, cit mai odihnitoare. Si sa ne mai scrieti.
@sanis:
Completez, dacă îmi permiți, cu un citat:
{"... cultura este (...) expresia unui mod de existenţă, iar civilizaţia expresia altui mod de existenţă. Cultura răspunde existenţei umane întru mister şi revelare, iar civilizaţia răspunde existenţei întru autoconservare şi securitate. "
Lucian Blaga: Geneza metaforei şi sensul culturii (1937) }
@sanis: ... si eu, care credeam ca doar eu iubesc Turcia...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2022 Traseul meu spre Antalya — scris în 27.11.22 de MIHAITZA2022 din BUCUREșTI
- Aug.2022 Drumul cu masina pana in Alanya, Turcia — scris în 05.09.22 de cristimicle din BUCUREșTI -
- Jun.2022 Drumul lung spre Antalya — scris în 17.08.22 de iancusabin din BUCUREşTI
- Oct.2021 Drumul cu maşina de la Side la Bucureşti — scris în 22.02.22 de Yoda din BUCURESTI
- Sep.2021 Drumul cu maşina de la Bucureşti la Side in septembrie 2021 — scris în 21.02.22 de Yoda din BUCURESTI
- Aug.2020 Chiar se poate merge în vacanta în Turcia — scris în 07.08.20 de Iuliana7 din PLOIESTI -
- Sep.2019 Drumul cu masina Bucuresti - Avsallar (Alanya) si retur — scris în 09.10.19 de Yoda din BUCURESTI -