Piatra Singuratică din Munţii Hăşmaş - Feerie în patru anotimpuri

TIPĂREȘTE

Piatra Singuratică este o stâncă impunătoare, bine individualizată, vizibilă de la mari depărtări (foto), situată pe creasta principală a Carpaţilor Orientali, în partea centrală a Munţilor Hăşmaş (sau Hăghimaş), între culmile impunătoare şi prăpăstioase ale Muntelui Hăşmaşu Mare (1792m, la nord) şi Ecem (sau Hăşmaşu Mic, la sud). Piatra Singuratică face parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş.

Această stâncă este numită în ungureşte Egyeskő, de unde şi denumirea uzitată uneori de Piatra Unică.

Piatra Singuratică este emblema turistică a oraşului Bălan situat la poalele Hăşmaşului, în valea Oltului şi reprezintă un punct nodal al mai multor trasee turistice.

1.1. Fiind situată pe creasta principală a Carpaţilor Orientali, la Piatra Singuratică se poate ajunge pe marcajul turistic de creastă fie dinspre nord, din şaua Pângăraţi (prin această şa trece DN12C Bicaz - Cheile Bicazului - Lacu Roşu - Gheorgheni), fie dinpre sud, din zona Muntelui Naşcalat, pe care l-am prezentat anterior (vezi impresii)

1.2. Dinspre Lacu Roşu, situat la circa 6 ore de mers, se poate ajunge pe Pârâul Oii (marcaj turistic bandă albastră până în poteca de creastă Hăşmaşu Mare cu bandă roşie, cu pornire din DN12C amonte de Lacu Roşu), sau pe Pârâul Bicăjel (pornind din staţiunea Lacu Roşu pe un drum până în satul Trei Fântâni şi de aici pe drumuri nemarcate până în creasta Hăşmaşu Mare), sau pe o potecă cu marcaj bulină albastră care porneşte tot din staţiunea Lacu Roşu şi urcă pe creasta dintre pârâurile Oii şi Bicăjel, amintite mai sus, până la intersecţia cu banda roşie din creasta Hăşmaşu Mare.

1.3. Dinspre Gheorgheni, de la marginea estică a oraşului, din zona complexului turistic "Kilometrul 5" (DN12C Gheorgheni - Lacu Roşu - Bicaz) porneşte un frumos traseu turistic marcat cu cruce albastră care urcă până în zona culmii (cătunului) Covaci Peter situată la cumpăna apelor Oltului şi Mureşului şi de aici, pe Valea Fierului se îndreaptă spre Hăşmaşu Mare unde întâlneşte cărarea de creastă (cu bandă roşie).

1.4. Principala cale de acces la Piatra Singuratică, definitorie pentru acest obiectiv turisitic, este însă oraşul Bălan (jud. Harghita). Aici se ajunge numai cu mijloace auto, şi anume din DN12 (DE578) Miercurea Ciuc - Gheorgheni, din intersecţia din comuna Sândominic, se continuă pe Valea Oltului 11 Km pe DJ125 modernizat până în Bălan. Cu trenul puteţi ajunge în comuna Sândominic (staţia Izvoru Oltului), iar de aici cu autobuzul sau "ia-mă nene" până la Bălan.

Din Bălan, localnicii ştiu să ajungă la Piatra Singuratică pe mai multe drumuri forestiere şi cărări, dar pentru noi, turiştii sunt indicate două trasee marcate, accesibile şi vara şi iarna.

1.4. 1. Traseul marcat cu bandă albastră este cel mai cunoscut şi mai indicat. Porneşte din centrul oraşului Bălan, de la biserica romano-catolică (865 m) şi urcă uşor printre case pe strada/Pârâul Fierarilor (Kovaci Potok) până la marginea oraşului (foto). Aici, după confluenţa cu un pârâu din stânga (afluent de dreapta), vedem panoul indicator al Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş (foto), părăsim drumul şi urcăm foarte abrupt, pe un picior de munte împădurit. Distanţa până la cabana Piatra Singuratică (1504 m) nu e mare, doar vreo 4-5 Km, dar diferenţa de nivel poate pune probleme, aşa că aveţi grijă să vă dozaţi corect efortul. Teoretic, în două ore ar cam trebui să ajungeţi la cabană. Cam la 2/3 din drum, când aţi deja în zona calcarelor, lăsaţi spre dreapta poteca marcată spre Vârful Ecem (Ascuţit, Hăşmaşu Mic, 1707 m). Traversaţi un mic torent şi ajungeţi la un izvor cu apa teribil de rece care iese de sub o stâncă calcaroasă (foto). După câţiva paşi vă intersectaţi cu "drumul" care vine din stânga pe celălalt marcaj turistic (triunghi roşu) şi ajungeţi la baza "pârtiei de schi" (foto) unde vă aşteaptă ultimul asalt până la cabană.

O variantă a acestui traseu, nemarcată, dificilă şi foarte periculoasă (este obligatoriu să aveţi echipament bun şi să ştiţi exact ceea ce faceţi) este ca din Bălan să nu părăsiţi Velea Fierarilor (Kovaci Potok), ci să continuaţi pe vale (pe lângă o stână) spre izvoare. Veţi ajunge la baza impresionantului şi uimitorului grohotiş numit Moara Dracului, de referinţă pentru geomorfologia României, situat sub Muntele Ecem (Hăşmaşu Mic). De aici, va trebui să vă luaţi inima în dinţi şi să urcaţi în patru labe, din piatră în piatră, uneori instabile, până în creastă (fotografii).

1.4. 2. Traseu marcat cu triunghi roşu. Este mai scurt (circa 3 Km), dar mai abrupt, în special spre capăt. Pentru început străbateţi oraşul Bălan spre nord pe drumul de pe malul Oltului, trecând pe lângă ceea ce a fost vestita Mină Bălan (zăcământ de cupru şi pirită). Înainte de a ajunge la barajului lacului de acumulare Bălan (sau Mesteacănul), trecând pe lângă casa pădurarilor (885 m), dinspre dreapta (afluent de stânga al Oltului) vine un pârâu numit Frumos (în ungureşte Szép), după alţii numindu-se Pârâul Scaunului sau marcat Şarpotoc pe o hartă turistică. Urcaţi pe drumul forestier din lungul acestuia circa 1,5 Km, printre case (foto) după care, în partea finală, înainte de a ne întâlni cu traseul anterior la baza pârtiei de schi de sub cabană, drumul este abrupt şi plin de pietriş instabil.

Cabana este situată la altitudinea de 1504, la baza Pietrei Singuratice (1608 m). Nu este accesibilă cu mijloace auto obişnuite. A fost construită în 1932, de atunci fiind renovată de mai multe ori, în 2010 fiind complet refăcută şi dotată în 2011 cu panouri solare care asigură apa caldă.

Cabana este destinată împătimiţilor muntelui şi mai puţin celor cu mari pretenţii. Pentru turişti sunt disponibile două camere totalizând 28 paturi (maxim 50 în timpul verii). La nevoie, în podul cabanei se poate dormi pe saltele, maxim 25 locuri, dar spaţiul nu este încălzit.

O sală de mese alăturată are circa 20 locuri. Cazarea costa 20 lei/persoană/noapte. Cabanierul, la cerere, vă poate pregăti mâncare caldă (plus palincă, vin fiert, cafea etc.). Cabana dispune de curent electric asigurat de un generator şi de la panouri solare. Încălzirea se face cu lemne în sobe de tablă.

Pe pajiştea din faţa cabanei este permisă instalarea corturilor (5 lei/cort/zi).

a. Un număr de telefon pentru informaţii suplimentare şi rezervare, găsiţi pe internet, pe websitul cabanei

3.1. Escaladare Piatra Singuratică. Traseul foarte scurt, dar cu o diferenţă de nivel de 104 m, prezintând trei segmente cu dificultatea în creştere. Merită orice pas făcut, iar premiile (priveliştile) sunt din ce în ce mai "ameţitoare" (foto). Pentru început, porniţi de la cabană şi urcaţi pe cărare, uneori pe grohotiş instabil, sau ţinându-vă de copaci până la prima "şa" dintre stânci.

Următorul segment presupune ca la început să vă ţineţi de peretele de stâncă, iar apoi să urcaţi pieptiş, în patru labe, pe "treptele" şi fisurile din stâncă până la a doua "şa" (posibil să aveţi nevoie de cineva sub Dvs. care să vă ghideze aşezarea piciorului).

Ultimul segment presupune escaladarea hornului, necesitând ceva experienţă, îndemânare, forţă şi curaj. În prezent, ascensiunea este facilitată de un cablu de oţel fixat pe stâncă în anul 2008, dar când eram mai puţin vechi, am reuşit pe când nu era instalat acest cablu.

Cei care ajung însă în vârf (1608 m) vor fi răsplătiţi cu o panoramă "înălţătoare". În zilele cu atmosfera limpede, de pe Piatra Singuratică, dar şi de pe celelalte vârfuri din zonă, veţi putea vedea munţii Ceahlău, Bucegi, Ciucaş, Piatra Craiului etc.

De asemenea, pe Piatra Singuratică sunt mai multe trasee de escaladă (alpinism). Aici se găseşte prima (linie de) Highline din România. Are o lungime de 13 metri şi se află la o înălţime de 30 metri. Traseele de escaladă de pe hornul Pietrei Singuratice au între 6 - 50 m lungime şi un grad de dificultate uşor-mediu (între 6+ şi 9+, conform scării UIAA).

3.2. Festivalul de escaladă şi highline "Lonely Rock" are loc în fiecare vară la Piatra Singuratică pe parcursul a trei zile.

3.3. Traseu Cabana Piatra Singuratică (1504 m) – Şaua Curmătura – Hăşmaşul Mare (1792 m). Circa 2 ore, marcaj (parţial) bandă roşie. Porniţi din spatele cabanei, la început în coborâre accentuată până în Şaua Curmătura unde găsiţi un izvor. Continuaţi apoi în urcare traversând păşuni şi păduri. Poteca marcată continuă spre nord spre Şaua Pângăraţi, cu variante spre Lacu Roşu (prezentate anterior), dar dacă vreţi să ajungeţi chiar în vârful Hăşmaşul Mare (1792) vă abateţi puţin spre stânga, loc deschis, reper fiind o cruce de fier situată la circa 100 m de vârf.

Din zona de creastă puteţi admira prăpastia şi marea panoramă care se deschide spre vest, spre valea Oltului. Veţi remarca contrastul şi anume zona de platou domoală spre est. Vara, puteţi vedea şi vestitele flori de colţ, chiar şi capre negricoase, cu puţin noroc. Dacă sunteţi în drum spre Bălan, nu trebuie să reveniţi la Piatra Singuratică: cu ghete bune, risc şi îndemânare, coborâţi direct la vale pe unul din ogaşe până întâlniţi o cărare sau drum de tractor.

3.4. Traseu Cabana Piatra Singuratică (1504 m) – Lósósdis-nyak – Vârful Ascuţit (sau Hăşmaşu Mic, sau Ecem, 1707 m). Circa o oră, marcaj (parţial) bandă roşie. Din faţa cabanei porniţi prin pădure pe marcajul bandă roşie. După vreo 400 m treceţi prin şaua dintre vârfurile Piatra Singuratică şi Păstorului, după care începeţi urcuşul spre Vf. Ascuţit (Hăşmaşu Mic, Ecem).

Când vedeţi vârful, părăsiţi poteca marcată cu bandă roşie care continuă spre sud pe la marginea pădurii ca traseu de creastă Munţii Naşcalat (1553), cu variante spre Munţii Tarcău (1462) sau zona Ghimeşului (Valea Rece, Lunca de Sus) prezentate anterior. Deci părăsiţi poteca marcată şi vă îndreptaţi prin poiană spre SW, spre un prim vârf (1696) cu o frumoasă panoramă din vârf.

Sub acest vârf este impresionantul şi vestitul grohotiş Moara Dracului, de referinţă pentru geomorfologia Carpaţilor, aşa cum am menţionat anterior. În continuare, prin păşune, vă îndreptaţi spre SE spre vârful Ecem (Ascuţit, sau Hăşmaşu Mic, 1707 m), un frumos punct de belvedere.

3.5. Zbor cu parapanta de pe crestele Hăşmaşu Mare şi Hăşmaşu Mic spre vest, peste valea Oltului (Bălan)

4.1. Drumul Molidului. Un circuit de circa 90 Km (?!) care parcurge în parte traseul de odinioară al unei căi ferate înguste. Se parcurge pe jos, cu bicicleta, călare, pe schiuri şi sănii trase de câini pe traseul Bălan, cătunul Kovaci Peter, valea Belcina, şaua Pângăraţi, Lacu Roşu.

4.2. Competiţii de sprint cu atelaje canine

4.3. Orfelinatul ursuleţilor de la Bălan. Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă imensă în Munţii Hăsmaş, în zona de izvoare a Oltului, amonte de Bălan. Accesul oamenilor este interzis. Urşii sunt reperaţi prin radiolocaţie şi sunt ţinuţi sub observaţie cu ajutorul unui motodeltaplan.

4.4. Monumentul lui Bathory. Este situat în zona vârfului Fagul Ciobanului (între Bălan şi Sândominic, la est de valea Oltului) marcând locul în care a fost omorât cardinalul Báthory Endre, principele Transilvaniei.

4.5. Sândominic: Biserica de lemn (sec. XIX), Biserica romano-catolică „Sfântul Dominic” (sec. XIII), muzeul Márton Áron

4.6. Tomeşti (comună lângă Sândominic): Biserica Ciuntită, Lacul Fără Fund şi Băile Sfânta Ana, trei obiective alăturate situate la marginea comunei

4.7. Staţiunea Izvorul Mureşului (între Sândominic şi Gheorgheni) şi mănăstirea de maici Izvorul Mureşului, relativ recent înfiinţată

4.8. Peştera Şugo (cu lilieci, în apropiere de comuna Voşlobeni, acces auto până aproape)

4.9. Gheorgheni: Biserica armeano-catolică, monument istoric din secolul XVII; Biserica romano-catolică „Sfântul Nicolae” din secolul XV; Casa Vartan, monument istoric construit în stil baroc la sfârşitul sec. XVIII, găzduind acum Muzeul orăşenesc „Tarisznyás Márton”, cu colecţii de istorie, etnografie, arte plastice, geologie, zoologie, carte veche armenească.

4.10. Avenul Licaş (monument al naturii, suprafaţă 5 ha, peşteră de tip aven), situat la nord şi aproape de Şaua Pângăraţi prin care trece drumul Gheorgheni - Lacu Roşu - Bicaz

4.11. Lacu Roşu şi Cheile Bicazului

A fost înfiinţată în 1980 şi declarată arie protejată de interes naţional în anul 2000. Are 800 ha şi face parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş. Din punct de vedere geologic aparţine Zonei cristalino-mezozoice a carpaţilor Orientali, în partea de jos (valea Oltului, zona Bălan) fiind şisturi slab metamorfozate (cu mineralizaţia cupriferă de la Bălan) peste care stau şisturi şi gnaise mezometamorfice. În partea superioară, în zona de creastă, apar formaţiuni sedimentare calcaroase mezozoice ce constituie atât Piatra Singuratică, cât şi crestele Hăşmaşul Mare şi Hăşmaşul Mic.

În rezervaţie sunt prezente mai multe tipuri de habitate: păduri acidofile cu molidişuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin şi frasin, tufărişuri alpine şi boreale, versanţi cu vegetaţie de stâncărie, pajişti calcifile alpine şi subalpine, fâneţe şi păşuni montane, ori izvoare şi mlaştini alcaline. Specii arboricole: conifere (molidişuri) în asociere cu fag, stejar, gorun, tei, frasin, carpen sau arin. Arbusti: corn, zmeur, afin, alun. Vegetaţia floricolă ±ocrotită: papucul doamnei, floare de colţ, sângele voinicului, coşaci, vulturică, bulbuc de munte, tulichină, tămâioară, ciucuşoară, păştiţă, firuţă, piciorul cocoşului de munte, schinduc, astragalus. Mamifere: cerb, capră neagră, urs brun, lup cenuşiu, căprioară, mistreţ, jder, râs, vulpe, pisică sălbatică. Păsări: cocoş de munte, corb, acvila de munte, presura de munte, pietrar, pietrarul cu creastă albă, piţigoi mare, auşel cu cap galben, ţiclean, codobatură, corcodel, măcăleandru, huhurez mare, ciocârlie. Reptile, amfibieni, batracieni şi peşti: triton cu creastă, triton carpatic, năpârcă, salamandră, broasca cu burta galbenă, zglăvoacă, mreană vânătă, păstrăv.

---

VIZUALIZĂRI: 10752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI