ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 08.06.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Miercurea Ciuc
ÎNSCRIS: 29.01.13
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
OCT-2014
DURATA: 1 zile
team-building
10 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Aţi auzit de Munţii Naşcalat?

TIPĂREȘTE

Probabil că nu prea aţi auzit de Munţii Naşcalat, dar nu e o tragedie. Vă fac eu cunoştinţă cu ei.

Munţii Naşcalat (cunoscuţi şi sub alte denumiri: Năşcălat, Noşcalat, Munceii Năşcălatului) sunt un masiv muntos situat în partea centrală şi mediană a Carpaţilor Orientali, între Munţii Hăşmaş şi Munţii Ciucului. Deşi se găsesc în inima Orientalilor şi chiar pe principala linie de creastă a acestora, sunt puţin cunoscuţi şi frecventaţi. Lipsa frumuseţilor turistice, după cum puteţi vedea şi în fotografii, este însă ultimul lucru care li s-ar putea reproşa.

Nu am reuşit să verific din surse foarte autorizate, dar se pare că această denumire ciudată a lor este de origine slavă, însemnând Colţul Nostru (Naş Kalat). Denumirea folosită de localnici (maghiari) este Naskalat, pronunţia fiind aproape identică cu cea românească.

Din punct de vedere al apartenenţei geografice, majoritatea opiniilor îi încadrează la Munţii Ciucului, reprezentând grupa nordică a acestora. După alţii, aceştia reprezintă extremitatea sudică a Munţilor Hăşmaş, argumentul fiind de natură geologică: Naşcalat sunt formaţi din roci calcaroase triasice aparţinând Zonei cristalino-mezozoice (geosinclinalul Hăghimaş), la fel ca Munţii Hăşmaş, spre deosebire de Munţii Ciucului (sens strict) care sunt formaţi exclusiv din roci atribuite Flişului. Geologul din mine nu se revoltă şi lasă Naşcalatul în seama Munţilor Ciucului.

Munţii Naşcalat formează o creastă alungită aproximativ nord-sud (conformă alurii crestelor principale din Carpaţii Orientali), fiind accesibili dinspre vest pe drumurile forestiere din lungul văilor principale afluenţi ai Oltului între Bălan şi Frumoasa (Naşcalat, Sedloca, Baboş-Loco, Cherecbiuc, Şoarecu, Racu) sau dinspre est pe afluenţii Trotuşului (Valea Întunecoasă şi Valea Rece cu afluenţii ei de dreapta).

De asemenea, sunt accesibili pornind pe creasta principală a Carpaţilor Orientali dinspre sud prin pasul Frumoasa (1159 m) şi vârfurile Pogányhavas (Păgânilor, 1352 m), Livezii (1290 m), Boci (1374 m) şi Naşcalat (1566 m), sau dinspre nord prin vârfurile Hăşmaşu Mare (1793 m), Piatra Singuratică (1609 m), Vf. Ecem - Hăşmaşu Mic (1709 m) şi Naşcalat (1566 m).

După harta editată de Miron în cartea Munţii Hăşmaş din colecţia Munţii Noştri, 1978 (vezi harta) în lungul crestei principale ar exista o cărare turistică marcată cu bandă roşie pe care eu nu prea am văzut-o (nici nu am fost atent, fiind conduşi de un ghid profesionist). Dinspre sud-est se întâlneşte cu un alt marcaj principal marcat cu cruce roşie pe traseul Lunca de Sus - Valea întunecoasă - Crucea Condrea.

În ultimii anişori am vizitat Munţii Naşcalat în două rânduri. Prima dată cu un grup mai mare, la vreme de primăvară (luna mai) şi ulterior cu un grup mult mai restrâns, la vreme de toamnă (luna octombrie). La urcare am folosit acelaşi traseu, dar prima dată ne-am întors prin partea estică (Valea Rece), iar a doua dată prin partea vestică (Livezi). Avantajul Dvs. este că acum veţi vedea muntele în două anotimpuri şi pe ambele părţi ale sale.

Punctul de plecare în ascensiunea noastră a fost halta Utuşoiu ("Doamne, ce nume!" veţi spune) situată în valea şi satul Gârbea, aparţinând de comuna Lunca de Sus (jud. Harghita) pe magistrala C. F. nr. 501 Miercurea Ciuc - Siculeni - Ghimeş - Comăneşti - Oneşti - Adjud. Desigur, noi am venit dinspre Miercurea Ciuc, undeva la vreo 25 Km distanţă (şi 35 Km de Comăneşti). Din tren, (cu staţiile Siculeni - Mihăileni - Nădejdea Sat - Nădejdea Hm - Caracău - Livezi - Utuşoiu - Lunca de Sus) urcând spre vârful munţilor admirăm (vezi foto) panorama Depresiunii Ciuc şi apoi a satelor e munte. Zona cea mai înaltă reprezentată de creasta munţilor o traversăm prin Tunelul Ciumani ("De unde mai scoateţi asemenea nume?!") lung de 1.223 m şi la înălţimea de 1.012 m pe care îl vom descrie mai bine la întoarcere. Imediat de ieşim la lumină din întunecimea tunelului, sărim din tren în halta Utuşoiu unde nu ne întâmpină decât un panou indicator (vezi foto) şi un viaduct scurt, de numai 64 m lungime.

Traversăm satul în urcare uşoară pe drumul din lungul văii Gârbea (Görbepataka). La ieşirea din sat, în versantul stâng al văii, vizităm o nouă (din 2011) şi frumoasă capelă (vezi foto) construită într-un decor sălbatec. Capela se numeşte Szent Benedek (Sfântul Benedict, probabil). De aici, în scurt timp ajungem aproape de intrarea estică în Tunelul Ciumani.

Părăsim drumul forestier care continuă pe vale şi urcăm în ascensiune moderată spre vest pe un drum de căruţă care urcă spra şaua din creasta muntelui, mergând paralel şi aproximativ deasupra Tunelului Ciumani ("M-aţi înnebunit cu numele ăsta! "). Intrăm în conversaţie cu un bătrân ce locuieşte împreună cu animalele sale în aceste pustietăţi şi încercăm să ademenim văcuţele cu coji de pâine (foto), dar se pare că acestea au primit o educaţie aleasă şi nu intră în vorbă cu necunoscuţii.

Ajunşi în şaua largă din vârf, o cotim brusc la dreapta, spre nord, pe drumuri de căruţă/tractor ce par a urmări creasta muntelului. Fotografiile vă sunt acum ghizi mai buni decât vorbele mele. Trecem prin fâneţe pline de flori. Din literatură, în Munţii Naşcalat ar fi două plante rare şi ocrotite: papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) şi ştirigoaia-neagră (Veratrum nigrum). Pe prima nu am găsit-o, dar a doua, ştirigoaia ("Iar folosiţi cuvinte ciudate! "), plantă foarte toxică, este din abundenţă mai ales în păşunile din zona vechilor stâni (foto), ce-i drept încă neînflorită, aşa că nu ştiu de-i neagră sau bălaie.

În curând păşunile iau locul pădurilor. Suntem în patria stânelor (ocupaţie de bază a locutiorilor din zona montană). Oriunde ne uităm vedem câte o stână. Ciobanii sunt foarte amabili şi ne invită la o jântuită ("V-am rugat să nu mai folosiţi astfel de cuvinte! ") în căsuţele lor. Amabilitatea lor e şi mai mare dacă doriţi să cumpăraţi caş. Urda dulce, proaspătă, chiar caldă, un subprodus rămas de la caş (se face din zerul ce rămâne după închegarea caşului) este foarte ieftină şi gustoasă. Jântuita ("Dacă mai spuneţi o dată, eu plec de aici! "), numită şi jintiţă în alte locuri, este un fel de mâncare des folosit de ciobani în care dulceaţa urdei proaspete se combină cu gustul acrişor al zerului de mâna a doua. Cu puţin noroc, puteţi să vă înţelegeţi cu ciobanii în româneşte, dacă nu, vorbiţi şi cu mâinile. Trebuie să aveţi grijă şi la câini, dar am observat că aici în Munţii Naşcalat, nu sunt agresivi. Din experienţa proprie, îndelung exersată în alte circumstanţe, am constatat că aceştia pot deveni agresivi dacă sunt într-un raport mai mare de patru câini la un om (de exemplu, peste 12 câini la 3 oameni). Cea mai simplă cale de a te împrieteni cu câinii este să le dai o coajă de pâine. Ei vor aprecia foarte mult acest gest.

După ce mai trecem şi pe lângă turme de văcuţe fericite (de obicei bălţate, alb cu maro şi nu mov), mai traversăm o şa şi-un deal şi ajungem la Crucea Condrea (foto, Kondra kereszt). De aici se deschide o frumoasă panoramă spre est, asupra Munţilor Tarcău şi a Văii Reci, în vale. Pe la această cruce ar fi scăpat din încercuire o subunitate de grăniceri vânători de munte unguri în toamna anului 1944.

Drumul continuă în urcare uşoară pe creasta calcaroasă a muntelui. Urcăm creasta Salamaş având vârful doar cu câţiva metri mai jos decât Naşcalat. Depărtările sunt deschise spre est şi vest. Ne întâlnim cu o mulţime de genţiane mici (Gentiana verna), specifice zonelor montane stâncoase, calcaroase (foto) pe care le culegem digital. Mai trecem de o şa şi ajungem în vârful Naşcalat (1566 m). Ne odihnim şi admirăm munţii din jur. Spre nord se vede bine Masivul Hăşmaş, spre est Munţii Tarcău, iar în zare, în ceaţa depărtărilor, Masivul Ceahlău.

 

Pentru întoarcere am folosit două variante.

În prima variantă, însoţiţi de ghid, am coborât spre est, spre Valea Rece. Prima parte a coborârii am făcut-o pe versantul foarte abrupt al muntelui, după o direcţie stabilită ochiometric. Am poalele abruptului am găsit izvoare din care ne-am potolit setea, după care am coborât prin păduri mai de-a dreptul până când am întâlnit un drum de tractor. Pe acesta am continuat spre satul Valea Rece locuit de ceangăi.

Zona este o interesantă vatră folclorică, ceangăii de aici (şi în general cei din zona Ghimeşului) fiind consideraţi un grup etnic al secuilor, cu un mod de viaţă diferit de cea a ceangăilor din Moldova. Întrucât terenul arabil aproape lipseşte, baza economiei locale o constituie creşterea animalelor (păstoritul oilor), exploatarea şi comercializarea lemnului şi industria casnică. Sunt caracteristice aşezările risipite pe culmile muntoase şi în văi laterale, iar în valea principală a Trotuşului aşezările au o structură răsfirată. Viaţa folclorică şi tradiţiile etnografice sunt vii, iar portul popular local constituie o curiozitate specifică a văii. Detalii privind ceangăii puteţi afla din două review-uri scrise de mine nu demult:

- Festivalul ceangăiesc al mămăligii cu brânză: vezi impresii

- Dansuri tradiţionale ceangăieşti: vezi impresii

După ce am traversat întreg satul Valea Rece ne-am îndreptat spre centrul comunal (Lunca de Sus) de unde am luat trenul spre casă.

 

În cea de a doua variantă de întoarcere am revenit, din vârful Naşcalat am revenit în marea şa situată deasupra Tunelului Ciumani. De aici, în loc să ne îndreptăm spre est de unde am venit (satul Gârbea, halta Utuşoiu), am luat-o spre vest, spre celalalt capăt al tunelului. După ce am coborât uşor câteva sute de metri, ne apar în faţă câteva case împrăştiate prin pădure, superb peisaj rural montan. Trecem pe lângă intrarea vestică în Tunelul Ciumani. Tunelul, şi de fapt întreaga linie ferată pe sectorul Siculeni (Ciceu) - Mihăileni - Livezi - Lunca de Sus - Ghimeş, a fost dată în exploatare de către statul Ungar în primii ani ai secolului XX. Linia continuă pe valea Trotuşului spre Comăneşti - Oneşti - Adjud, dar atunci graniţa româno - ungară era între localităţile Palanca şi Ghimeş, acum ambele în judeţul Bacău. Tunelul Ciumani, situat la 1.012 m altitudine şi lung de 1.223 m, subtraversează creasta principală a Carpaţilor Orientali. În timpul unor lucrări pe care le-am avut pe Valea Gârbea, localnicii spuneau de calea ferată că a fost făcută de italieni. De fapt, presupun că ei poartă amintirea constructorilor italieni care în acele vremuri au realizat multe din lucrările inginereşti de artă din Ungaria. De la gura tunelului (foto), în loc să continuăm pe calea ferată până la halta Caracău, cea mai apropiată, am coborât pe drumuri de căruţă spre satul Livezi. Când ne-am dat seama de greşeală, a trebuit să urcăm iarăşi la calea ferată. Această abatere ne-a ajutat să descoperim frumseţile rurale şi montane ale zonei într-un desăvârşit pastel de toamnă.

Satul Livezi este o mică insulă de românitate cocoţată spre vârful muntelui, iar locuitorii, după înaltul catarg cu tricolor românesc ce domină aşezarea (foto), se pare că se mândresc cu acest lucru. Înainte de a ajunge la halta Caracău am traversat pe jos viaductul Caracău, o superbă operă inginerească (foto). Viaductul are o lungime de 264 m şi este situat la 64 m deasupra văii. Viaductul Caracău a fost grav avariat în ambele războaie mondiale (în 1916 şi 1944) fiind reconstruit în 1946, reprezentând atunci cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România.

Deoarece ne-am grăbit puţin ca să nu pierdem trenul spre Miercurea Ciuc, până soseşte, să vă povestesc ce asociere interesantă am făcut eu în ultimii mulţi ani. Halta Caracău unde ne aflăm, în vorbirea localnicilor se numeşte Cracău. Peste munţi, la circa 150 Km nord-est, în judeţul Neamţ, între Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ este comuna Crăcăoani. Prin comună curge râul numit Cracău (deja sună cunoscut). Aval de Crăcăoani, este satul Oşlobeni. Revenind în Harghita, la vreo 20 Km nord de Caracău este Voşlobeni (aţi prins ideea: Oşlobeni - Voşlobeni), interesant, o comună predominat românească, singulară în zona Gheorgheni. Revenind în Neamţ, aval de satul Oşlobeni este comuna Bodeşti, iar în satul Bodeşti de Jos (pe malul drept al Cracăului) trăia o comunitate de vorbitori de limba maghiară de la care s-au păstrat, din câte am remarcat, cel puţin unele nume de familie.


[fb]
---
Trimis de Lucien in 08.06.16 14:46:03
Validat / Publicat: 08.06.16 17:16:21

VIZUALIZĂRI: 3100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Lucien); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 Aceleaşi fâneţe, dar alte flori, în Munţii Naşcalat.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 25400 PMA (din 27 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

webmaster [08.06.16 17:14:14] »

Excelentă recomandarea!

Mutat în rubrica "La pas prin Munţii Ciuc-Naşcalat, M-ții CIUC-NĂSCĂLAT" (nou-creată pe sait)

(Am observat că se folosesc mai multe variante ale numelui - Noscolat, Naşcalat, Năşcălat, Născălat - astfel că în mod intenţionat am folosit variante diferite în denumirea secţiunii, respectiv a rubricii nou create == pentru a da cât mai multe şanse celor care caută după una sau alta dintre variante)

Zoazore [08.06.16 18:21:04] »

@Lucien - SU-PERB!

Papucul-Doamnei este singura orhidee românească!

Mărturisesc sincer că nici eu n-am auzit de Munții Nășcălad, dar de jântuită (jântiță) știu. E tare bună!

webmaster [09.06.16 05:53:01] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

mishu [09.06.16 14:02:20] »

Ce pot sa spun, dupa ce citesti articolul vrei sa vezi pozele, iar dupa ce vezi pozele, iti vine sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca esti acolo.

Niste poze superbe, un peisaj de vis, iar florile o feerie de culori.

Felicitari, votat cu mare placere.

Lucien [09.06.16 15:14:03] »

@mishu - Multumesc mult! Vad ca peisajele montane cu flori se bucura de mare succes. Cred ca mai am si altele, la fel de interesante si frumoase.

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [10.06.16 09:25:33] »

Am și eu o poză cu o gențiană. Pe eticheta unei sticle de șnaps tirolez. În Alpi carevasăzică se face tărie din gențiane (din rădăcini, nu din flori).

Locuri frumoase, bune pentru o plimbare de o zi. Dar înțeleg că marcaje există numai teoretic.

Interesantă observația despre numele de localități răspîndite pe ambele părți ale munților. E probabil o consecință directă a istoriei comune a zonei. Pînă și îndepărtatul Chișinău e nume de origine maghiară. Iar toponimicele cu final în -ău, varianta maghiară -ó, teoretic cumane din cîte citesc pe net, sînt de găsit inclusiv la Bacău (maghiară Bákó) și la mult mai îndepărtatul Makó (românește Macău). Nu știu dacă pot fi luate la comun, că nu sînt lingvist, dar forma e similară: 2 silabe, din care a doua e -cău/-kó (Cracău, Tarcău, Bacău, Macău etc.). E un pîrîu Cracău și în Sibiu.

Pesemne Crăcăoani înseamnă „cei din Cracău”, plecați din satul natal și instalați peste munți. Cum există și satul Moldoveni în Ialomița, sau Olteni în Teleorman.

Lucien [10.06.16 09:57:35] »

@abancor - Foarte pertinente observaţiile.

La orele de istorie, dar şi în publicaţiile româneşti, se cam ocolesc aceste subiecte delicate, dar istoria veche a întemeierii Moldovei este destul de mult legată de Ungaria care a încercat prin aceste mărci/colonii de partea cealaltă a munţilor să-şi întărească apărarea şi să-şi extindă influenţa.

Istoriografia maghiară încearcă să recupereze aceste lucruri şi vedem în albumele lor de istorie (albume îngrijite, aşa cum nu prea avem noi) cum oraşe ca Bacău, Piatra Neamţ etc. sunt întemeiate de unguri.

Dau un mic exemplu care m-a surprins când l-am aflat. Piatra Neamţ este străbătut de un mic râu care se numeşte Cuejdi, nume ciudat, dar deloc ciudat cand aflăm de cuvântul (transcriere fonetică) Chioveşdi care înseamnă Pietros. Lângă Piatra Neamţ este satul şi mănăstirea Almaş (alma = măr), adică un fel de Mereşti...

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Lucien, mishu, Zoazore

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.084548950195312 sec
    ecranul dvs: 1 x 1