Cele mai frumoase lacuri din Dolomiti

TIPĂREȘTE

În urmă cu 8 ani am ajuns pentru prima oară în zona Munților Dolomiti – munți incluși de către UNESCO in patrimonial mondial natural al umanitatii din anul 2009. Chiar dacă atunci am stat doar 3 zile, priveliștile maiestuoase ne-au rămas în memorie. Am scris aici 2 articole - vezi impresii, vezi impresii

Am rămas fascinat de acești munți și mi-am promis că voi reveni, ceea ce s-a și întâmplat in iulie 2019. De această dată am avut 10 nopți de cazare, împărțite în mod egal în două zone diferite. Prima cazare a fost în Auronzo di Cadore, iar de aici plecam în fiecare zi să descoperim frumusețile Dolomitilor. Printre acestea se numără și cele 3 lacuri absolut minunate despre care vă voi povesti acum, în ordinea vizitării lor.

Primul lac văzut a fost Lago Misurina – am fost aici și în 2011 dar vremea nu a fost foarte prietenoasă și nu ne-a permis să vedem tot peisajul în măreția lui. De această data am avut parte de o vreme excelentă astfel că am putut vedea lacul și peisajul înconjurător în toată splendoarea lui. Cea mai bună panoramă o aveți de la capătul lacului (veți vedea prima poza atașată) cu masivul Sorapis în fundal. Deși această zonă este situată la o altitudine de 1754 m, in zilele de vară temperatura aerului poate ajunge la 26-28 grade. Lacul este de origine glaciară așa că doritorii de scăldat vor renunța rapid (dealtfel cred că este și interzis).

Pe malul lacului există câteva unități de cazare și localuri unde poți mânca, dar peisajul face toți banii. Apropo de bani - locuri de parcare sunt destule la un preț de 2 euro/oră, dar dacă vă opriți să mâncați la unul din localurile de pe malul lacului veți scăpa de această taxă. Puteți face o plimbare agale în jurul lacului, traseu care durează circa o oră, puteți urca cu telescaunul către refugiul Col di Varda pentru o panoramă deosebită sau puteți face o plimbare pe lac cu una din hidrobicicletele de închiriat.

A urmat vizita la Lago Braies, lac situat la o altitudine de 1496 m. Puteți vedea aceste două lacuri în aceeași zi, cu recomandarea de merge dimineața la Lago Misurina. Distanța dintre cele două lacuri este de 35 km, distanță parcursă în circa 45 minute. Pe drumul dintre aceste lacuri, puteți să vă opriți la alte 2 lacuri – Lago di Landro și Lago di Dobbiaco. La lacul Braies parcarea costă mai mult pe măsură ca te apropii de lac – nu parcați chiar la P1. Parcarea costă 6 euro chiar dacă stați 3 ore sau 6 ore.

Chiar pe malul lacului se află un hotel frumos unde nu aș vrea să știu cât costă 1 noapte de cazare :). În apropiere este și un debarcader de unde puteți închiria bărci (cu vâsle) pentru o plimbare de neuitat (era ceva coadă la închirieri). Panorama lacului înconjurat de munți, culoarea apei (mai ales dacă este soare), contrastul dintre cer, pădure, munte și lac, toate la un loc îți oferă o stare de bine, de relaxare și încântare. Apa are culori foarte frumoase, este limpede și clară astfel încât puteți vedea o mulțime de pești. Și acesta este un lac glaciar, dar la mal puteți pune mâna în apă.

Noi am făcut turul lacului fără să ne grăbim (în pliante este specificată o durată de 60-75 minute), cu mai multe pauze pentru fotografii, dar și pentru a admira peisajul și a ne odihni puțin, astfel că ne-a luat cam 2 ore. Traseul nu este dificil, are câteva porțiuni de urcuș, dar și de coborâre indiferent dacă este parcurs în sens orar sau anti-orar. Pentru cei care vor parcurge întregul traseu se recomandă încălțăminte adecvată – traseul are mai multe zone cu pietre mai mari sau mai mici. Dacă se dorește evitarea acestor porțiuni de urcuș și cu pietriș (situate mai ales pe malul stâng) atunci ar fi bine să vă plimbați doar pe partea dreaptă a lacului.

Puteți petrece aici chiar și o zi, iar amatorii de drumeții vor găsi și alte trasee care pornesc de la celălalt capăt al lacului. Tot pe partea dreaptă este amenajată și o zonă de picnic, unde puteți servi ce aveți în traistă.

Următorul lac, Lago Sorapis, are un farmec aparte, dar asta îl face și ceva mai greu accesibil, că doar toate au un preț pe lumea asta, nu-i așa? . Traseul spre acest lac începe în Passo Tre Croci care leagă Misurina și Auronzo de stațiunea Cortina d’Ampezzo. Pe timpul verii se poate ajunge și cu autobuzul din Cortina sau Misurina. Cei care vin cu mașina vor parca pe marginea drumului, apoi urmăm poteca marcată cu numărul 215 (în Italia traseele sunt numerotate) - durata traseului/sens este dată la o oră și jumătate-două ore. Traseul este ceva mai solicitant și mai dificil, necesită o condiție fizică minimă dar și încălțăminte adecvată mersului pe munte. Noi am parcurs traseul în aproximativ 2 ore și 15 minute, dar am făcut câteva pauze de hidratare, de odihnă, dar și de fotografiat.

Nu vă lăsați înșelați de faptul că diferența de nivel între cele două puncte de plecare și sosire este de 118 m - lacul se află la o altitudine de 1923 m, iar Passo Tre Croci la 1805 m. Sunt mai multe porțiuni de urcuș serios, sunt zone cu scări și cu lanțuri, dar și zone cu coborâri accentuate – nu este dificil, cine a mai făcut trasee montane, nu va avea probleme. Prima parte a traseului se face pe un drum forestier, prin pădure, iar la terminarea drumului intrăm pe poteca 215. Vom avea parte de peisaje amețitoare (la propriu) cu imensele stânci ale Dolomiților (masivul Sorapis) care străjuiesc întreaga zonă. În poza 1 din acest review apare in fundal masivul Sorapis – pe acest traseu 215 se ajunge chiar in acest masiv, iar de pe drum am fotografiat zona lacului Misurina dinspre Sorapis.

Înainte de a ajunge la lac puteți face stânga pentru a ajunge la Rifugio Vandelli – nu am mai parcurs și acest drum de vreo 5-10 minute. Aprovizionarea acestui refugiu se face cu elicopterul – există spațiu amenajat pentru aterizare. Ajungem destul de obosiți la lacul Sorapis, dar culorile apei și peisajul te cam lasă fără grai. Am admirat minute în șir acest decor fabulos, am luat și masa (de la pachet) și ne-am odihnit. Sigur că am făcut și o ședință foto pentru că nu ai cum să ratezi așa ceva. Vremea a fost foarte bună și ne-a ajutat la imortalizarea unor poze deosebite. În masivul Sorapis sunt mici ghețari unde zăpada era prezentă și după jumătatea lunii iulie (acum puțini ani ghețarii erau mai mari).

După vreo 45 minute de pauză am plecat înapoi și am parcurs traseul cam în același timp. A fost cam obositor, dar a meritat. Am plecat către pizzeria Edelweiss de pe malul lacului Misurina (local ochit cu 2 zile în urmă când am ajuns aici, dar în cursul dimineții) unde ne-am răsfățat cu o pizza delicioasă și o bere nefiltrată. Pe fereastra localului se vedea zona Tre Cime di Lavaredo și lacul Misurina – un decor ca-n filme.

Prin pozele atașate sper să aveți o imagine mai clară despre aceste locuri minunate – dar să vă și determin să ajungeți pe aici.

Atașez un video cu Lago di Braies.

---

VIZUALIZĂRI: 4410 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI