GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
MOTTO: Nu-i Loganul ca Mertzanul, nici Peugeotul ca Jeepanul
Si ce daca, daca ai ambitie si macar un cuib de pasarele pe la scufita, nu conteaza ce birjaresti, important e sa vrei sa ajungi acolo sus.
Eram la Pojorata si in fiecare dimineata, impreuna cu Georgiana si sotul ei, dupa micul-dejun, puneam harta pe masa, ne faceam planurile si stabileam traseele pe care sa cucerim Bucovina.
Pentru Varful Rarau, pe care nu voiam sa-l scutim nici in ruptul capului de o vizita, mai ales pentru a vedea de aproape Pietrele Doamnei, planuisem deja ziua de miercuri, datorita faptului ca epuizasem oarece atractii din zona, iar vremea se anunta insorita. Stiam ca exista mai multe variante pentru a te cocota acolo cu masina, evident, si cea mai indemana ne era cea cu plecare din Pojorata, traseu ce trecea prin fata portii pensiunii Pietrele Damnei, la care eram incartruiti.
Ne urcam toata trupa in masini, Loganul 1.4 MPI personal si Peugeotul 206 1.4 diesel al prietenilor nostri, iesim din curte si o luam la sanatoasa pe asfaltul proaspat si intins ca untul pe paine spre Chiril-Rarau, dupa cum ne aratau indicatoarele.
Si eu fuga, si el fuga, si eu fuga, si el fuga, cum ar drescrie Creanga alergatura noastra pe serpentinele de la poalele uriasului munte, pana cand terminam tot asfaltul si dam de pietris. Inainte, voinicii mei, cu scrasnet de caucioace si pietre aruncate in urma noastra ne avantam sa cucerim inaltimile. Incepura sa isi faca aparitia monstrii de otel in calea noastra, dar precum Ana lui Manole, noi nu ne-am speriat asa usor si urcam in continuare facand slalom printre ele.
Dar, dupa cateva sute de metri s-a terminat si stratul de pietris si de-acum inotam prin niste sleauri uriase formate in pamantul imbibat de ploile ce doar incetasera cu doua zile in urma, iar slalomul printre utilaje era foarte dificil, mai ales ca trebuia sa oprim ca sa evitam cate o cupa de excavator, iar pornirea in rampa cu noroiul pana la pragurile masinii era cam dificila. Se uitau muncitorii la noi de parca eram scapati de la balamuc, mai ales ca niste nebuni mai aveau si copilul de 3 ani in masina, iar cand coboram geamul sa mai intrebam pe cate unul daca mai putem merge, rasuna dinauntru Hitul "Bate vantul frunzele".
Pana la urma, ne-am resemnat in fata unui buldoexcavator care facea ravagii intr-o curba "ac de par", abia am reusit sa intoarcem masinile si am pornit la vale cu coada intre picioare.
Oprim in dreptul unor localnici din Pojorata care se rezemau de o masina si intrebam ce sanse avem sa ne cocotam pe munte pe alta parte, iar vestea nu ni s-a parut prea buna: singura posibilitate sa urcam cu tartacutele noastre era pe la Chiril adica sa mergem 34 de km pana la Vatra Dornei si inca vreo 25 km pana la Chiril si sa urcam pe acolo, adica exact pe versantul opus al Raraului. Cale lunga de batut, dupa calculele noastre pana la Chiril, pe sosea, mai aveam ceva mai mult de o ora de mers. Dar devenise o chestie personala, era o reduta de cucerit si nimic nu ne va putea sta in cale... In centrul localitatii, chiar la intrarea pe Drumul european, o doamna foarte draguta ne-a indrumat, dupa cateva telefoane pe la primarie si politie, tot catre Chiril.
Iata-ne la poalele Raraului, in Chiril, un sat de munte, la 12 km de Varf, de unde vedem pentru prima oara ansamblul de stanci numit Pietrele Doamnei cocotat pe coama uriasului Rarau.
Apropierea de ne incurajeaza si mai mult, dam pinteni bidiviilor si ne aventuram pe un drumeag ce pastreaza pe alocuri amintirea covorului de asfalt ceausist pe care se catarau acum cateva decenii autocarele cu excursionisti. Treptele de viteza superioare primei devin inutile, pe majoritatea segmentelor de drum te gandesti ce posibilitati de degajare ar avea unul care ar cobori si cu care pe-ai intalni bot in bot.
Ajungem pana la drumul ce duce la Manastirea Rarau, dar nu ne abatem din drum, mai e cale lunga pana sus si suntem nerabdatori sa ajungem.
Urmatoarea portiune de drum o parcurgem cu mare greutate, gropile sunt mari si nu prea ai cum sa le ocolesti, latimea drumului pe alocuri nu depaseste 2 metri, in dreapta se inalta un perete de stanca, in stanga hau.
Vorba unei doamne: data viitoare mai fac traseul asta doar beata in portbagaj.
Ajungem pana la urma la drumuri mai line, unde se intersecteaza cele trei cai de acces catre Varful Rarau: cel dinspre Pojorata, cel dinspre Campulung Moldovenesc si cel dinspre Chiril. Tot aici gasim si niste indicatoare cu menirea stricta de a (dez) orienta turistii si asa buimaciti de drum.
La o alta rascruce hotaram sa o luam spre cabana Rarau si Pietrele Doamnei in detrimentul Varfului propriuzis, unde se vede doar o statie meteo si o cabana pastorala.
Ajungem langa cabana, parcam, admiram Pietrele Doamnei, ne facem sedinta foto si constatam suparati ca suntem in mijlocul unei paduri de brazi inalti care ne impiedica sa vedem panorama Bucovinei pentru care ne-am cocotat tocmai la mama-naibii.
Doi dintre membrii trupei au nevoie de o energizare rapida de la restaurantul cabanei, prilej cu care stam de vorba cu un nene foarte de treaba care ne raspunde afirmativ la intrebarea daca putem macar cobora pe la Pojorata, sa nu mai ocolim atata amar de drum. In nici un caz nu ne sfatuieste sa incercam sa coboram spre Campulung Moldovenesc, decat daca masinile nu au mancat intre timp jeratic si s-au transformat in cai inaripati sau macar in masini de teren.
Ne mai spune omul ca, daca vrem sa scrutam departarile sa coboram 20 de metri de la cabana si apoi, dupa un urcus de 200 de metri ajungem la Piatra Soimului, de unde Bucovina ne se va asterne la picioare. Am aflat ulterior ca acest om cumsecade si foarte dispus sa ne ajute cu orice informatie este Director la societatea care administreaza Cabana Rarau si Hotelul Zimbru din Campulung Moldovenesc.
Zis si facut, iau copilul in carca si ajungem pe un platou de unde privelistea ne taie rasuflarea, care oricum era prea zgomotoasa de la urcatul cu piticul drept rucsac.
Iata, pentru asta am batut atata drum si am chinuit bietele masini. De jur imprejur se vedeau doar creste impadurite si inverzite, toti muntii Bucovinei erau la dispozitia privirilor si aparatelor noastre foto. Georgiana si sotul sau s-au aventurat si pe Piatra Soimului, mie mi-a fost teama sa ma apropii cu copilul de chestia aia.
Coborati din nou la cabana ne urcam in masini si ne pregatim sa rascolim noroaiele in drumul nostru spre Pojorata. Raman perplex cand vad un nene de vreo 65 de ani calare pe o bicicleta de-aia clasica, plimbandu-se pe coamele munctilor... asta ramane o amintire din acelea pe care nu ai cum sa ti le explici si nici nu te crede nimeni cand o povestesti...
Dupa cateva harjaieli de scut si praguri de masina si dupa ce masina prietenilor nostri, transformata temporar in buldozer, impinge noroiul cu numarul de inmatriculare pentru a-si croi drum la vale, ajungem din nou la muncitorii care ne intorsesera din drum de dimineata. Se uita bietii oameni si se inchina: pe unde or fi urcat nebunii, ca n-am scapat de ei. Se dau camioane, excavatoare la o parte, se muta pietroaie din drum sa nu ne lasam uleiul din bai pe acolo, noi ne continuam drumul victoriosi catre vale, trecem ca niste eroi printre muncitorii care se uita impietriti la doua chestii pline de noroi care au indraznit sa infrunte si sa cucereasca inca o reduta.
Ajungem la pietris, apoi la asfalt, apoi in curtea pensiunii. Ne aplecam, ne uitam pe sub masini, au scapat tefere. Sotul Georgianei spala numerele masinii de noroi... Suntem multumiti de aventura, daca am adus si masinile intregi, e bine.
Poate peste un an vor reusi sa termine constructia drumului catre Varful Rarau prin Pojorata, pana atunci nu va sfatuiesc sa va aventurati decat daca aveti masini de teren sau avantul nebunesc ce va va impinge de la urma...
Trimis de valimi in 28.09.10 11:30:57
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (valimi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
WM, rog stergerea P02, nu se incarca bine fotografiile, voi mai incerca dupa-amiaza.
sters P02 si mutat la Descopera Bucovina.
sugerez autorului o schimbare de titlu, pt ca odata cu mutarea a trebuit sa condensam in el si partea din denumirea sectiunii initiale in concluzie devenind destul de lung. putem renunta la partea a doua (ce urmeaza dupa "Bucovinei") ?
Titlul poate ramane "Varful Rarau, sau pe fruntea Bucovinei", insa restul titlului te rog sa il incluzi ca motto, la inceputul review-ului, altfel urmarea ramane fara sens.
Modificat tilul si adaugat portiunea taiata drept Motto.
Ma bucur ca ati ajuns acolo. Si pe noi ne-au intors din drum, ne-au zis sa urcam pe partea cealalta, dar n-am mai mers.
Eu sunt nebuna dupa astfel de aventuri.
Alina, daca eram doar eu cu sotia sigur refuza sa o luam de capat pe partea cealalta.
Dar, daca aveai si tu o Georgiana cu tine, care sa te impinga spre aventura, sigur vedeai Bucovina de sus.
N-avem noi treaba, daca ne propunem, mergem, dar eram cu masina "putin defecta" si la cum se apropia concediul, am zis ca nu riscam sa se strice mai tare.
Pana la urma puteam urca, deoarece in concediu am inchiriat o alta masina. N-am vrut sa avem surprize, desi acum merge perfect. E o defectiune mai complicata... costa mult...
Daca eram cu masina mea...
..... citind simteam cum devin geloasa ca nu am am fost si eu acolo.....
Bucovina ramane ceva aparte in sufletul meu, trage cineva de mine... daca mai trage mult s-ar putea sa ma las convins
Ai povestit frumos, felicitari!
Nu te lasa asa de greu, pepsi, chiar nu ai nimic de pierdut, singurul neajuns este ca e cam departe de noi, cei Muntenia si Dobrogea.
Foarte frumos povestit, ai reusit sa postezi inaintea Georgianei, mai ales ca e plecata acum in Grecia! Un vot si din partea mea!
stai linistit, a postat si ea doua review-uri pana sa plece, nu a stat cu mainile in san... doar ca sunt despre alte locatii.
Cred ca gEorgianna e cu ochii pe Bucovina, chiar daca acu' e in Grecia.
Sunt convins ca nu are acces la internet si fierbe timp de 7 zile
Da' poate ne trezim ca merge la vreun internet-cafe si da mesaje si reviews-uri toata noaptea.
Foarte interesant review-ul tau, felicitari.
Despre Georgiana, pot sa va spun ca nu are timp sa intre pe net, pt ca nu-i ajunge timpul sa vada si sa faca tot ce se poate in Halkidiki.
Acolo e frumos si cald ca vara la noi , si face baie in fiecare zi.
M-as bucura pentru ea sa fie asa, era foarte incantata de plecarea ei in vacanta.
am atasat aceasta melodie, daca se vrea se poate schimba!
Fiind fan Simon and Garfunkel nu pot decat sa fiu incatat de alegerea facuta, multumesc WM13
Foarte frumos review-ul si urcusul pe munte, bineinteles! Felicitari pentru prezentare!
Ce poveste faina... ati cam chinuit masinutele, nu gluma! Da' hai sa-ti vand un pont: se-ajunge mult mai repede pe jos, traseul e mai fain, iar satisfactia cand ajungi sus, pe acoperisul Moldovei - nepretuita! Ma veti boscorodi, dar asa mult m-as bucura ca drumurile alea sa ramana "bombardate"...
@bessondm, am facut si eu un pic de sport la viata mea, dar cred ca nici Iftimoaie nu urca Raraul cu un copil de 14 kg in carca, zau.
Corect, am citit si "amanuntul" asta... Al meu avea 6 ani, mergea bine singurel
Apropo de Ceahlau, am urcat varful Toaca de 2 ori din Durau si l-as urca si a treia oara... cineva mi-a zis ca de acolo de sus... in zilele senine se vede Marea Neagra... !! dar n-a fost sa fie... prima oara era ceata pe Ceahlau... apoi cred ca era innorat la mare.
@dorgo, asa ne-a mintit omul care ne-a aratat asta, asa va mint si eu aici, pe AFA. Vorba aia: daca noi intre noi, mincinosii, nu ne mai credem, alcineva cum sa ne creada? !
@valimi... e voie sa minti in turism, dar macar sa minti frumos, asa cum fac si alte popoare scotiene sau irlandeze cand ne duc de nas la lacul Lock Ness sau prin castele cu fantome imaginare... spre exemplu eu, cand am ceva prieteni din afara si-i plimb prin natura, mai adug cate ceva si de la mine la legendele locurilor, le fac mai savuroase, mai ales cand vad ca ei sorb fiecare cuvintel de-al meu si cred totul pe cuvant... dar tin mereu doua degete incrucisate la spate... si-atunci minciuna se iarta... e drept ca-mi creste un pic nasul ca lui Pinnochio... cel mai mult mi-a crescut la padurea Baciului de langa Cluj... oricum, de la mine, cine vrea, are "unda verde" la minciuni... si daca are nevoie, pot sa-i dau si meditatii gratuite...
Toată considerația pentru aceste impresii care acum, prin finalizarea de câțiva ani a Transrarăului, au devenit istorie în bună parte. Nu înțeleg cât curaj ați avut să vă băgați pe drumul în construcție.
Ca vechi hălăduitor al acestor munți, îmi permit să semnalez unele inadvertențe:
- Impresiile se numesc ”Varful Rarau, sau pe fruntea Bucovinei”, denumire greșită deoarece nu ați ajuns pe Vârful Rarău propriu-zis, ci doar la Pietrele Doamnei (cabană și vârf)
- Foto P08: ”dar un indicator de traseu ne prezicea un drum de o ora si jumatate pana la baza lor”, adică a Pietrelor Doamnei. De la cabana Pietrele Doamnei la baza Pietrelor Doamnei este o foarte mică distanță care se face în 10-15 minute. Traseul de o oră și jumătate este un circuit care cuprinde și ascensiune pe Pietrele Doamnei (vârful estic, nu cel dinspre cabană)
- Foto P09: ”printre brazi vedeam si Varful rarau, cu statia meteo ”. În imagine apare Vârful Rarău cu antene și stația radio. Stația (cabana) meteo este în spatele Pietrelor Doamnei și se vede bine în foto P15
- Foto P11: ”in partea cealalta, catre Sud, se putea admira Ceahlaul”. Din păcate creasta impozantă cu contur zimțat din centrul imaginii nu este Ceahlăul, ci Pietrosul Bistriței. Mult mai departe, în stânga lui, este Muntele Budacu. Aceeași situație este în foto P14. Ceahlăul este undeva și mai la stânga, la vreo 50-60 km, și se vede rar, în zilele perfect senine.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Rezervația Pietrele Doamnei, minunatele forme calcaroase din M-ții Rarău, jud. Suceava — scris în 08.09.20 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Mănăstirea Rarău, vatră de monahism autentic — scris în 26.09.18 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ
- May.2018 'Povestea Muntelui 2' — scris în 23.11.18 de DOINITA din BOTOșANI - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Pietrele Doamnei (Munţii Rarău) — scris în 08.04.16 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Pietrele de pe Rarau: Pietrele Doamnei si Piatra Soimului — scris în 27.09.14 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Ce minunatie a sculptat natura! – Pietrele Doamnei - Rarau — scris în 02.09.14 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2014 Pe Rarau-Giumalau la inceput de 2014 — scris în 11.01.14 de elena_iasi din IASI - RECOMANDĂ