Prin Munții Latoriței, spre Vârfurile Frătoșteanu și Puru

TIPĂREȘTE

In ultima parte a lunii iulie părăsit Bucureștiul supraincălzit și am petrecut trei zile răcoroase pe trei munți neumblați de mine până atunci – Latoriței, Cindrel și Lotrului.

Am descoperit trei munți frumoși, cu vârfuri in jur de 2200 metri, cu trasee ușurele spre medii, și, foarte puțin umblați.

Din București am plecat intr-o dupăamiază a zilei de joi, prima noapte urmând să o petrecem in Voineasa, unii la cort iar alții, printre care mă număr și eu, la Hotel Zan.

Dimineața ne-am adunat cu toții și am pornit cu mașinile spre Curmătura Vidruței, locul de unde urma să plecăm spre Crestele Latoriței.

Nu toatre mașinile au fost lăsate in parcarea neamenajată din Curmătura Vidruței, ci una dintre mașini a fost dusă in locul un de urma să coborâm, aproape de Obârșia Lotrului.

După ce s-a făcut mutarea mașinilor și ne-am reintregit echipa, am plecat la drum. Vremea se anunța frumoasă, și speram chiar la ceva norișori care să mai atenueze puțin din arșița soarelui.

Traseul urmează la inceput marcajul cruce albastră, și, deși acest marcaj este destul de deficitar, nu prea ai cum să te rătăcești. Poteca urcă prin pădure, pe un drum forestier aflat intre Muntele Părăginosu și Dosul Noptesei, și, după un urcuș lejer de aproximativ douăzeci de minute, ajunge intr-o vale unde se află o stână părăsită. De aici am urcat spre Vârful Noptesei, un vârf stancos cu inălțimea de 1880 m, unde am făcut o scurtă pauză, pentru a admira imprejurimile.

Lacul Vidra se vedea undeva jos, iar in față se vedea Vârful Releului din Masivul Mănăileasa și Munții Lotrului.

Ne-am continuat drumeția printr-o urcare ușoară până ne-am intâlnit cu Drumul Strategic sau Strategica, un drum frumos, care străbate Munții Latoriței legând Transalpina de DN7A, undeva in Valea Măceșului. Strategica a fost construit de armata germană in primul război mondial, mai exact de Erwin Rommel, care conducea Compania a 2-a Batalionul Alpin Wurttemberg. Mulți consideră că este un drum mai frumos chiar decât Transalpina, el șerpuind in mare parte doar pe la inălțimi de 2000 m, inconjurat de crestele Parângului, Căpățânii și Lotrului. Drumul poate fi parcurs cu mașina de teren, motocicleta sau bicicleta.

Am continuat să mergem până la poalele vârfului Frătoșteanu, unde se află o troiță ridicată in memoria soldaților români căzuți in luptele celor două războaie mondiale.

De la troiță, cine a vrut a urcat până pe Vârful Frătoșteanu, la 2053 m. Cinci minute a durat urcușul până pe vârf, marcat cu o momâie din pietre. Acolo era o turmă de oi, păzită de doi ciobani și trei câini blânzi. Priveliștea de pe vârf insă este una care merită orice efort - creasta Latoriței, străjuită de Munții Parâng, lacul Vidra undeva jos, Munții Lotrului, Munții Căpățânei. Dacă ar fi fost mai senin, sau atmosfera mai clară, s-ar fi putut vedea și Munții Făgăraș.

După fotografii și o mică discuție cu cei doi ciobani, ne-am intors la troiță, de unde ne-am continuat drumul pe creasta Latoriței, chiar pe lângă Strategica, urmând un fantomatic marcaj bandă galbenă. A urmat una dintre cele mai frumoase părți ale traseului, cu priveliști asupra Parângului, ale cărui vârfuri erau din ce in ce mai aproape. Lacul Vidra ne insoțea jos, in partea dreaptă iar in stânga ne păzeau crestele Munților Căpățânii. Am ajuns la o parte mai stâncoasă și foarte frumoasă a Munților Latoriței, trecând de Vârful Mogoșu (1959 m), apoi de un foarte mic canion, pe unde ne-am cățărat și ne-am distrat traversându-l in toate direcțiile. Ne-am continuat drumeția și am ajuns la poalele Vârfului Pietrile (1881 m) unde ne-au intâmpinat vreo trei câini de stână, porniți să iși apere mioarele. Am avut insă noroc, ciobanul i-a liniștit, și am trecut fără probleme spre Șaua Pietrile de unde incepem din nou să urcăm spre Vârful Puru. Aici ne-au ajuns un grup de motocicliști din Slovacia, pe care ii văzusem pe A1 cu o zi inainte, și chiar comentasem cu prietenii din mașină că probabil merg pe Transfăgărășan. Ce mică e lumea!

Strategica ocolește Vârful Puru, noi părăsind acest drum și urcând susținut până la cei 2049 m ai Vârfului Puru. Cred că nu mai aveam mult până la Transalpina, care se vedea mică, la poalele Parângului. Vârful nu este marcat, dar este un bun punct de belvedere asupra intregii creste a Latoriței și a munților din jur. După Vârful Bora (2055 m), Puru este cel de-al doilea vârf al Munților Latoriței. Am făcut și aici o pauză, aveam destul timp așa că am profitat de vremea frumoasă și ne-am intins puțin la soare.

Dar, călătorului ii stă bine cu drumul, așa că ne-am continuat traseul, coborând pe lângă Coasta Benghii, printr-o pășune plină de flori galbene. Ne-am mai oprit la o poiană cu mulți afini și la cules de cimbrișor, după care am coborât pe un drum nemarcat, prin pădure, printre foarte mulți arbori căzuți. Până la urmă am ajuns la drumul forestier care cobora la șosea, in locul de unde urma să luăm mașinile spre Obârșia Lotrului.

Munții Latoriței sunt foarte frumoși, nu prea inalți, străbătuți de trasee ușoare și medii, multe dintre acestea putând fi parcurse cu ușurință chiar și de cei mai puțin antrenați. La aceste tasee se mai adugă și Strategica, pentru cei care preferă deplasarea motorizată sau cu bicicleta.

Aceasta a fost prima zi dintre cele trei petrecute pe trei munți.

Munții Latoriței fac parte din grupa Munților Șureanu-Parâng-Lotru. Latoriței nu are vârfuri foarte inalte, cel mai răsărit vârf, Bora, atingând 2055 m, dar o drumeție pe creasta acestor munți oferă priveliști de neuitat asupra munților mai inalți din jur - Parâng, Căpățânii.

Distracție printre pășuni cu flori, stâne cu câini fioroși, vârfuri domoale, pădure răcoroasă., peisaje de vis.

---

VIZUALIZĂRI: 1402 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI