Cu rachetele spre Vârful Baiul Mare

TIPĂREȘTE

La mijlocul lunii ianuarie, in, probabil, cea mai rece zi de sâmbătă din această iarnă, m-am gândit că ar fi foarte potrivit să părăsesc căldura casei și să petrec câteva ore in ger, la minus multe grade.

Nu a contat că meteorologii anunțau temperaturi foarte scăzute, chiar in jur de minus 20 grade C. Se mai inșeală meteorologii, mi-am spus, iar dacă nu va bătea vântul va fi chiar cald.

Parțial am avut dreptate, meteorologii s-au inșelat, in sensul că a fost chiar mai frig decât au prevăzut.

Acestea fiind datele problemei, ne-am intâlnit intr-o sâmbătă dimineața, in jurul orei 9.00, in Poiana Țapului. Urma să urcăm pe un traseu nemarcat până pe Vârful Baiul Mare, la 1895 m altitudine.

Vârful este al doilea ca inălțime, după Vârful Neamțu (1923 m) din Munții Baiului sau Gârbova. Sunt mai multe trasee marcate care ajung pe Vârful Baiul Mare. Unul din aceste trasee pleacă din Sinaia si ajunge pe vârf prin Culmea Câinelui și Piscul Câinelui, pe marcaj punct albastru.

Un altul pleacă din Azuga, si ajunge pe Baiul Mare pe un traseu de creastă, pe marcaj bandă roșie. Dacă vreți să economisiți timp și energie, din Azuga puteți urca cu telegondola apoi să urmați traseul de creastă. Și, ca să nu vă plictisiți, puteți să coborâți in Sinaia pe marcaj punct albastru.

Se mai poate urca și din Posada, prin Piscul Câinelui și Drăganul cu coborâre in Sinaia sau chiar cu continuarea traseului pe creastă, spre Vârful Neamțului și coborâre in Săcele.

Acestea sunt câteva din traseele marcate, dar, așa cum deja am menționat, noi nu am urmat un traseu nemarcat.

Am plecat din Poiana Țapului, mergând mai intâi vreo doi Km pe un drum forestier. Era frig, dar nu insuportabil. Cu câteva zile inainte ninsese, era ceva zăpadă, dar fără să ne pună probleme. Oricum, pentru zona de gol alpin și creastă, aveam la noi rachete care să ne ajute să mergem pe zăpadă fără să ne afundăm.

La un moment dat, in dreptul unei bariere, am părăsit drumul forestier și am inceput urcușul prin pădure. Era un urcuș destul de abrupt, susținut, dar frumusețea pădurii inghețate ne făcea să uităm de efortul depus. Brazii erau acoperiți de un strat alb și strălucitor de zăpadă iar din când in când, vântul ii scutura provocând adevârate avalanșe de zăpadă.

La toate aceste imagini ca rupte din cărțile de povești se mai adăuga și zgomotul brazilor inghețați care se clătinau in bătaia vântului. Este greu de redat in cuvinte senzația pe care o aveam când auzeam acest zgomot, frumos și infricoșător in același timp, aveam impresia că la un moment dat brazii se vor rupe sub greutatea zăpezii inghețate și vor cădea, strivindu-mă.

Pe măsură ce urcam, deși eram in permanentă mișcare, frigul era din ce in ce mai pătrunzător. Opririle erau scurte, doar cât să ne regrupăm și să bem o gură de ceai cald.

După aproape două ore de urcat am ieșit in golul alpin, unde se afla o stână, loc pentru un prim popas mai lung. Unii dintre noi au pus rachetele chiar la ieșirea din pădure, dar mulți am mers până la stână fără rachete, urmând urmele făcute prin zăpadă de primul din grup.

Speram ca la stână să ne incălzim puțin, și, prima senzație chiar asta a fost, de ceva mai cald. Dar, după câteva minute de ședere, au inceput să imi clănțăne dinții.

Am mâncat ceva și am băut ceai cald. Ne pregăteam de ce era mai greu, urcușul până in creastă prin golul alpin, pe un ger năprasnic și un vânt puternic. Mi-am pus și suprapantalonii peste cele două perechi pe care le aveam deja (pantaloni din merino și pantaloni de trekking) iar pe sub geacă mi-am mai pus un polar. Pe cap aveam o cagula iar deasupra o căciulă tot ca o cagulă, care imi acoperea gura, nasul și fruntea. Am făcut greșeala să nu imi iau ochelarii de ski, motiv pentru care am pătimit in timp ce urcam prin viscol. Am avut niște ochelari pentru mers pe ghețar, dar se abureau din cauză că aveam nasul acoperit. Am avut la mine trei perechi de mănuși, dar, până la stânăchiar și puse unele peste altele, tot nu au făcut față frigului. Cineva din grup mi-a dat niște mănuși mai bune, cu trei degete, dar in prima parte a urcușului tot mi-au inghețat mâinile.

După ce ne-am refăcut puterile și ne-am echipat cu tot ce aveam la noi, am plecat la drum, mergând de această dată cu rachetele de zăpadă.

Pentru mine a fost prima dată când am mers cu rachetele de zăpadă, și nu a fost prea ușor.

Am inceput să urcăm. Vântul bătea din ce in ce mai tare pe, măsură ce inaintam, sporind senzația de frig. La toatea acestea s-au mai adăugat și niște crampe musculare la piciorul drept. Cauza cred că a fost mersul pe rachete. Trebuia să merg cu picioarele ceva mai depărtate, așa, ca o rață. Am pus in funcțiune astfel și alți mușchi, care probabil se răciseră in timpul staționării la stână și care imi provocau ceva dureri. La această durere s-a mai adăugat și cea a degetelor de la mâini, care inghețaseră in timp ce am stat la stână. Grupul se răsfirase pe pantă, iar eu eram printre ultimii. Ghidul nostru a venit să ne intrebe dacă putem să urcăm. Eu i-am spus de problema mea dar că mai incerc să merg inainte de a lua decizia să mă intorc. Am ronțăit o pastilă cu magneziu și am continuat să urc. Trei persoane au renunțat și s-au intors. Eu mi-am continuat drumul, mai ales că după magneziu și, pe măsură ce se incălzeau mușchii, durerea din picior incepea să mă lase.

Frigul și vântul insă se intețeau pe măsură ce urcam. Nu știu exact cât a trecut până am ajuns in creastă, probabil o oră, dar dacă până aici ne-a fost frig, ce a urmat pe creastă a fost de-a dreptul ingrozitor de frig.

Am renunțat să mai urcăm pe vârf (mai era cca o jumătate de oră de urcat) și am pornit să mergem pe creastă. Vântul era foarte puternic, unele rafale mă dădeau jos, silindu-mă să mă sprijin cu putere in bețe. Mergeam mai mult cu capul in jos, ferindu-mi astfel ochii de zăpada spulberată de vânt. Era foarte frig, in jur de minus 22 grade. Trebuia să fii permanent in mișcare, ca să nu ingheți. Cu toate astea, din când in când ne mai opream pentru regrupare, la adăpostul vreunei cornișe de zăpadă, formată de vânt. La una din opriri, când am vrut să beau o gură de ceai, am constatat că acest lucru nu mai era posibil. Termosul ingețase! Nu mai puteam să desfac capacul. Ceaiul care rămăsese pe interiorul capacului inghețase și era imposibil să mai pot deșuruba capacul. Invățătură de minte, să nu mai strâng capacul sau să imi iau un termos special pentru drumețiile montane.

Mâinile incepuseră insă să se incălzească, mai ales că țineam mai mult degetele strânse in mănușă.

Peisajul era frumos, se vedea câte ceva de jur imprejur, dar era foarte greu să scoți telefonul sau aparatul ca să faci câteva fotografii.

După mai bine de o oră de mers pe creastă am inceput să coborâm ușor, sptre pădure. In fața noastră se vedeau crestele Bucegilor ieșind maiestuoase din nori. Peisajul era superb, și mi-am făcut curaj să scot telefonul și să fac câteva poze. Nu am reușit să fac prea multe, telefonul era la fel de inghețat ca mine, și, după câteva click-uri bateria s-a descărcat complet.

Intr-un final am ajus la o altă stână, aflată chiar la marginea pădurii. Nu am stat prea mult la stână, ne-am continuat traseul, bucuroși că, odată intrați in pădure, vom scăpa de vântul pătrunzător.

Am mai mers pe rachete și prin pădure, pe o porțiune de drum, până ceva mai jos, unde stratul de zăpadă era mult mai mic.

Prin pădure coborârea a fost o plăcere, uitând pentru moment de frigul pe care il indurasem. Nu era mai cald, dar cel puțin nu mai eram in bătaia vântului.

După vreo oră de coborât se vedeau, in vale, luminile caselor din Poiana Țapului. Nu mai era mult. Inainte de lăsarea intunericului am ajuns in drumul fotrestier pe care am mai mers vreo jumătate de oră. Am ajuns la mașini inghețați dar fericiți că am reușit.

A fost cea mai friguroasă tură la care am participat, tură din care am invățat câte ceva – cum să merg cu rachetele pe zăpadă, cu ce să imi mai completez garderoba de iarnă, să am la mine ochelarii de ski, etc. Cu toate greutățile intâmpinate a fost o tură frumoasă de iarnă. Recomand o drumeție prin Munții Baiului dar nu iarna. E frumos și iarna, doar dacă temperatura este in jur de zero grade și nu bate vântul. Oricum, in orice anotimp, atenție la echipament și consultați prognoza meteo. Chiar și vara poate fi foarte frig!

Drumeții frumoase vă doresc!

Rog webmaster-ul dacă se poate atașa https://www.youtube.com/watch?v=Uf6ViwumljY

A fost frumos, chiar dacă a fost un frig cumoplit.

Ne-am distrat mai mult după ce am ajuns jos, in Poiana Țapului. Am râs de noi, cum arătam inghețați.

---

VIZUALIZĂRI: 1535 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI