Domul din Milano

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Milano intr-o sambata dupa-amiaza, ne-am facut repede cazare la un Youth Hostel, si apoi am luat metroul pana la statia Domului. Am iesit din metrou in piata domului unde erau destul de multi turisti care faceau poze, discutau sau admirau privelistile ce inconjurau piata. Si intradevar aveau ce vedea: Domul se inalta maiestuos pe latura de est a pietii, si la fel de impozante erau galeriile Victor Emanuel, pe latura de nord. Fatada domului era din pacate partial acoperita, datorita lucrarilor de refacere. Din cate am vazut era vorba de curatirea marmurei de murdaria adunata in timpurile vechi si mai ales noi, si redarea albetei si stralucirii acesteia. Partile laterale puteau fi vazute insa fara nici un impediment, si puteai astfel evalua mai bine maretia acesti edificiu. “Un poem in marmura” ai putea spune cand vezi aceasta magnifica cladire, chiar daca ai repeta celebrele cuvinte ale lui Marc Twain referitoare la ea. Intradevar este coplesitoare bogatia de elemente decorative specifice stilului gotic flamboyant, care acopera toata suprafata exterioara a cladirii, alaturi de cele 135 de turle si 2000 de statui, toate facute din marmura. Chiar si Napoleon ar avea o statuie pe una din turlele bisericii, in semn de multumire ca a promis finantarea lucrarilor de finalizare a partii exterioare a catedralei. Modul in care arata catedrala in exterior s-a definitivat abia cu ocazia incoronarii lui Napoleon ca rege al Italiei in anul 1805, incoronare ce a avut loc chiar in aceasta catedrala. E o mare diferenta intre cum arata catedrala in 1745 (vezi poza P02) si cum arata acum, nu-i asa? “Haina face pe om” nu e o vorba in vant, mai ales la italieni, dovada fiind modul impresionant in care se prezinta azi catedrala privitorilor.

Am lasat insa vizitarea catedralei pentru ziua urmatoare. Am trecut pe langa monumentul ecvestru a lui Victor Emanuel al 2-lea, primul rege al Italiei unite, asa cum a fost proclamat in 1861, si ne-am indreptat spre galeriile cu acelasi nume. Galeriile au fost proiectate si construite intre anii 1865-1877 de catre Giuseppe Mengoni, cu scopul de a adaposti un complex comercial, din care nu lipseau magazine de haine, bijuterii si alte articole de lux, librarii, cafenele, patiserii, restaurante. A fost de fapt primul “mall” asa cum este cunoscut acest termen astazi, iar existenta sa nu a fost pusa in pericol de trecerea anilor deoarece si astazi adaposteste cele mai faimoase magazine din Milano. Galeriile Victor Emanuel sunt de fapt un complex de cladiri ridicate pe 4 nivele in jurul a 2 strazi sau galerii care se intersecteaza perpendicular intr-o piata de forma octogonala. Cele 2 galerii sunt acoperite cu niste arcade de sticla, iar piata octogonala din mijloc de un dom imens tot din sticla. Una din cele 2 galerii este mai lunga si leaga piata domului de piata operei, iar cealalta este mai scurta, permitind etalarea magazinelor si pe latimea complexului. Impresionante sunt arcadele de intrare in galeria principala, care au inaltimea de aproximativ 30 de metri. Am intrat si noi in faimoasele galerii, sa ne chiorim asa cum faceau toti; intr-un singur magazin de pantofi am vazut o singura cumparatoare ce statea de vorba cu o vanzatoare: aratau bine amandoua si de fapt nu am fost sigur care dintre ele era vanzatoarea. Dupa vreo 200 de metri de galerie am iesit pe partea cealalta, in piata operei (Piazza della Scala). Faimoasa Scala din Milano nu impresioneaza din exterior, nici ca dimensiuni si nici ca ornamentatie exterioara, poate datorita stilului neoclasic al constructiei, sau poate datorita inserarii survenite intre timp. Cu siguranta am fi avut o alta parere daca vizitam muzeul Scalei, dar la acea ora era inchis, vizitele fiind permise numai pana la ora 17, contra sumei de 6 euro.

Ne-am intors in piata domului si am luat-o pe strazile pietonale inspre castelul Sforza. Pe una din aceste strazi am vazut un sir de panouri luminate cu peisaje din Italia: erau imagini de exceptie, luate de la inaltime, care prezentau fotografii cu locuri cu totul deosebite, ce-ti incantau privirea. Am continuat apoi drumul printre terasele restaurantelor rasfirate pe acele strazi pietonale si care la acea ora de seara erau toate pline. Am gasit o terasa mai libera abia la capatul zonei pietonale, de unde se puteau vedea luminile castelului Sforza. Am servit toti 3 cate o lasagna si o sticla de vin, la acea terasa fara prea mari pretentii dar cu o priveliste frumoasa asupra pietei de langa castel. Totul a costat in jur de 30 de euro, cu tot cu bacsisul pe care chelnerul si l-a trecut pe nota. Nu pot sa spun ca ne-am sculat satui de la masa, dar cu destule puteri ca sa ne reintoarcem in piata domului. Era o seara calduta de septembrie asa ca am mai pierdut timpul prin piata, facind poze nocturne obiectivelor din zona.

Dimineata urmatoare ne-am facut din nou aparitia in piata, cu scopul de a vizita catedrala. Abia dupa ce am intrat in biserica am realizat mai bine dimensiunile acesteia. Lungimea de peste 150 de metri si latimea de 80 face posibila participarea a 40 000 de persoane la slujba. Si inaltimea este un record: 45 de metri are nava principala. Interiorul este impartit in 5 nave, despartite de 52 de coloane imense care sustin tavanul. In absida, in zona altarului, se afla o fereastra de dimensiunea record de 20 pe 8,5 metri. Cei cativa enoriasi din fata se pierdeau in dimensiunile edificiului, la fel ca si fetele bisericesti care pregateau slujba in zona altarului.

Am iesit apoi pentru a vizita acoperisul domului, contra sumei de 5 euro, deoarece am urcat pe jos scarile inguste pana la inaltimea echivalenta a unui bloc de 15 etaje (ar fi fost 8 euro daca urcam cu liftul). Merita sa faci aceasta vizita deoarece poti vedea de aproape sutele de sculpturi si decoratiuni. Poti vedea mai de aproape si statuia poleita a Fecioarei Maria, numita Madonnina, in varful unui turn de 108 metri, adaugat catedralei in anul 1762. Ai o privire de sus a orasului Milano si poti vedea tot ce misca in piata domului. Ai chiar si o micuta cismea la care iti poti potoli setea.

Am coborat din nou in piata domului pentru a stabili ce vom face in continuare. Ar fi trebuit sa mergem sa vizitam castelul Sforza, cu colectia sa de arta si celelalte muzee din incinta. Dar sufletele noastre ramasera agatate cu o zi inainte de crestele Alpilor. Asa ca ne-am suit in masina si am luat-o inspre nord, sa ni le recuperam.

As dori va rog melodia http://www.youtube.com/watch?v=Rhcs98EGwQw

---

VIZUALIZĂRI: 5421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI