Domul din Milano – Aventuri pe acoperișuri milaneze

TIPĂREȘTE

Ca să fiu în ton cu ploaia torențială și furtuna care a lovit Bucureștiul și județele înconjurătoare azi-noapte haideți să vă povestesc „aventura” de la Domul milanez.

Această clădire emblematică a orașului italian – Domul din Milano – este prezentă în toate ghidurile de călătorie și recomandările pentru turiștii sosiți în această urbe. Poziționarea catedralei în centrul orașului Milano, măreția edificiului, fascinantele elemente de arhitectură și artă situează vizitarea acest obiectiv turistic în fruntea listei „Things to do in Milano” .

Am identificat casa de bilete care este situată într-o clădire pe partea dreaptă cum te uiți la fațada Domului, stat la o codiță mică în interior, luat tichet cu număr de ordine de la un automat (erau și operatori care te ajutau să selectezi opțiunea dorită), apoi mers la ghișeu și achiziționat bilet Combo Stairs (în primăvară 16 E/adult, acum 20 E/adult). Am mers în fața catedralei unde este amenajată cu ajutorul unor garduri o cale de acces în zig-zag, urmează control bagaje și control bilete.

Vizităm mai întâi interiorul impresionant, coloanele ne copleșesc, vitraliile împrăștie raze de lumină colorată, pardoseala de marmură e deosebită, statuile și dantelăria de piatră împodobesc înălțimile.

Vizita pe acoperiș. Ieșim prin lateral dreapta, ocolim din nou catedrala și pe partea stângă se află punctul de acces spre acoperiș, pe scări – vedeți aici schema de acces: duomomilano.it/wp-content ... -eng_202403.pdf. Aici se repetă controlul la bagaje și bilete după care urmează ascensiunea pe scara compusă din grupe de trei-patru trepte despărțite de mici platforme. Nu mi s-a părut foarte obositoare urcarea, deși spațiul e destul de strâmt și luminat de ferestre înguste, cei 12 euro economisiți de la lift i-am investit într-o broșură bine documentată și ilustrată.

Acoperișul Domului este format dintr-un sistem de terase, unele înclinate, pasarele și scări de legătură. Elementele cheie văzute aici sunt lanterna octogonală (structură pe acoperiș creată la sfârșitul anilor 1400 și care acoperă cupola de sub ea) și Turnul Mare în vârful căreia este așezată statuia Madonnina (opere din a doua jumătate a anilor 1700).

Ieșim pe prima terasă și nu știm unde să ne uităm mai întâi, efectiv rămâi cu gura căscată. Dantela de piatră și zecile de statui și personaje sculptate în piatră îți atrag privirea, vizitatorii caută unghiurile cele mai bune pentru fotografii perfecte, scurgerile sub formă de gargui ies în evidență pe fațade.

Unde este aventura? Ei bine, prognoza meteo ne informa că la ora 16.00 va începe ploaia; noi am intrat în catedrală înainte de ora 15.00, iar după o oră  am urcat pe terasă – deja pe cer se adunau nori plumburii. După nici 10 minute petrecute pe acoperiș a început să plouă binișor, nu aveam umbrelă și nici pelerine  de ploaie (deși le adusesem de la București le-am lăsat în acea zi la cazare păcăliți fiind de soarele de dimineață). Acolo sus pe acoperișul catedralei nu ai unde să te adăpostești, terasele înclinate pot deveni alunecoase pentru anumite tipuri de încălțăminte. Pur și simplu am mers înainte pe traseu, am urcat pe terasa superioară, loc unde ploaia s-a întețit și din cer au început să cadă bucățele de gheață. Nu e deloc plăcut să simți acea grindină picându-ți în cap – ha, ha. Toți vizitatorii se grăbeau spre calea unică de ieșire, doar câțiva aveau umbrele, unora li s-au rupt pungile de hârtie în care aveau cumpărături/suveniruri. Pe terasă se formase o coadă măricică, pur și simplu stăteam în ploaie și așteptam să coborâm pe scara îngustă. Aerul s-a răcit brusc și vântul adia „consistent” .  

După câteva minute ploaia s-a oprit astfel că am mai făcut câțiva pași și fotografii spre zările milaneze. Gecile ude leoarcă s-au uscat parțial în timpul vizitei în muzeul catedralei unde era călduț și bine. Astfel de aventuri ne rămân întipărite în minte și voi lega mereu vizita la Dom de această ploaie rece care ne-a surprins pe acoperiș.

Știați că? ...

*Veneranda Fabbrica del Duomo, organizația care administrează, conservă și restaurează azi catedrala milanează a apărut odată cu stabilirea planurilor de construcție, în 1386?

*Marmura necesară ridicării catedralei gotice a fost adusă pe apă, inclusiv pe canalul Naviglio Grande, de la o carieră de lângă Lacul Maggiore?

*Napoleon Bonaparte a fost încoronat Rege al Italiei în această catedrală în 1805, iar o parte din fațada pe care o vedem astăzi este realizată în acei ani la ordinul împăratului?

*Lucrările la catedrală s-au încheiat efectiv în anii 1960 odată cu montarea ultimelor uși de bronz pe fațadă?

*Cea mai veche din cele 135 de spire de pe acoperiș, datată 1404, are în vârf o statuie ce îl reprezintă de fapt pe ducele Gian Galeazzo Visconti, ctitorul catedralei?

*În catedrală există un cadran solar, un sistem interesant creat la 1786, care utiliza poziția unei raze de soare ce pătrundea la prânz printr-o gaură din boltă culoarului sudic și atingea semnele zodiacale amplasate în catedrală? Astfel se putea calcula cu exactitate ora și luna.

*Pardoseala din marmură a fost montată începând cu sfârșitul anilor 1500 și a continuat până la începutul anilor 1900, elegantele desene fiind realizate din marmură de trei culori (roz  cu alb, neagră și roșie) provenind din trei cariere diferite?

*Vitraliile cele mai vechi, din secolele al XV-lea – al XVI-lea, sunt realizate din pastă de sticlă colorată și sunt mult mai transparente față de cele din veacul al XIX-lea create prin tehnica picturii pe sticlă (posibilitatea zugrăvirii în mai multe culori, dar nu atât de transparente)?

Dacă ajungeți în Milano nu ratați o vizită la Dom, iar cei câțiva euro plătiți în plus pentru acces pe acoperiș (scări sau lift) merită cu prisosință.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI