Călătorie la Milano (II) Domul milanez

TIPĂREȘTE

Raportat la măreția și spectaculozitatea Domului, știind că vizitarea interiorului, a exteriorului, urcatul pe acoperiș și muzeul aferent ne vor lua mult timp, am planificat o jumătate de zi acestui obiectiv.

Piazza del Duomo este sufletul orașului Milano. Ceea ce atrage însă privirile vizitatorului, este impozanta clădire a Domului. Metroul oprește exact în piață, cu una din ieșiri spre catedrală. Noi am mers pe jos din Piazza Cardusio și apropiindu-ne, am zărit clădirea albă încă de departe, dar pentru cei care circulă cu Metro, probabil impactul este cu adevărat fantastic pentru că această minune albă dantelată în piatră este de o frumusețe cu totul aparte.

De o parte și alta a Domului se ridică semețe, Galeriile Vittoro Emanuelle II din sec. al XIX-lea și Palazzo Regale ridicat în sec. al XVIII-lea. Statuia ecvestră a marelui unificator al Italiei se află în mijlocul imensului spațiu pietonal, loc de întâlniri și de petrecere a timpului liber pentru localnici sau de valorificare a fiecărui minut, pentru cei ca noi, turiștii.

62 m măsoară înălțimea fațadei, iar înălțimea totală, ce include și Madonnina din cel mai înalt turn, este de 108 m. Se întinde pe o suprafață de 12.000 m. p. și este a doua ca mărime din Italia, după San Pietro din Roma.

Nu i-am dat ocol, distanța ar fi fost prea lungă, am preferat să admir fațada și detaliile casetelor cu scene și personaje din Vechiul și Noul Testament. Din cele aprox. 3.500 statui care decorează Domul, aproape jumătate sunt în exterior. Lucrate la un înalt nivel artistic, de o acuratețe deosebită, aflate în mișcare și expresive, personajele parcă sunt vii privite de aproape. Privite de departe, par a fi o „dantelă” . Mare parte din ele (cele mai vechi, din sec. al XIV-lea), urma să le văd în original, la Museo del Duomo di Milano, într-o clădire alăturată Palatului Regal.

La construirea Domului s-a lucrat din 1386 și până în 1892. Fațada a fost lucrată la ordinul lui Napoleon, în vederea încoronării sale ca Rege al Italiei. Cine a plătit? Trezoreria Franței. Vremurile s-au schimbat, datoria a fost sau nu, plătită, cert e că, italienii i-au montat o statuie pe vârful unuia din turnuri.

Porțile de intrare, cinci la număr, se află pe fațada spre Piazza del Duomo și fiecare are o anume tematică. Ușa din mijloc, prin decorațiunile sale este închinată Fecioarei Maria. Celelalte prezintă Edictul lui Constantin cel Mare (semnat aici la Milano, prin care Împăratul acorda libertăți creștinilor), alta prezintă episoade din viața Sf. Ambrozie- Episcop de Milano, alta prezintă istoria ridicării Domului și alta distrugerile suferite de-a lungul timpului.

După o primă trecere în revistă a exteriorului catedralei, am hotărât să vedem mai întâi muzeul cu lucrările în original și apoi să explorăm interiorul. Așa dar,

Museo del Duomo di Milano

Funcționează într-o clădire alăturată Palatului Regal, vis-a-vis de latura sudică a Domului. Intrarea, modică, 4 sau 5 euro/persoană.

Inaugurată în 1953, modernizată recent, prezintă istoricul celor aprox. 600 ani cât a durat construcția catedralei. Vedem și o machetă din lemn pictată de Tintoretto.

Sculpturi, vitralii, obiecte de cult, tapiserii și tot ce a aparținut Domului în perioada când nu se punea accent pe conservare. Statuile sfinților, ale Apostolilor, regii din Vechiul Testament, casetele cu evenimentele biblice, vârfurile turnurilor gotice cu diverse ornamente sau garguiele, acele ființe fantastice păzitoare a toate relele din perioada medievală, toate sunt așezate în casete speciale, suficient luminate încât să fie bine fotografiate, cu larga permisiune a administrației muzeului.

La secția Tezaur ne-am minunat de finețea lucrărilor în fildeș la acele dipticuri sau coperți de Evanghelii, cruci din aur bătute cu pietre. Aș aminti un bust din lemn îmbrăcat în argint al Sf. Sebastian și multe, multe altele finețuri.

Foarte interesante sunt stemele atelierelor de meșteșugari care au lucrat pe șantierul (Fabbrica) Domului.

Colecția de vechi vitralii care păstrează extraordinar culorile folosite, este de o mare valoare.

Tot în cadrul muzeului se vizitează Chiesa di St. Gottardo in Corte construită la 1336 la cererea primului Duce de Milano, Azzone Visconti care a condus mult timp interesele și politica Ducatului. Frumosul său sarcofag numit Arca di Azzone Visconti, o marmoră lucrată de Giovanni Balduccio, are montată stema familiei Visconti, un șarpe ce înghite un copil. Foarte interesantă această stemă pe care o voi desluși la vizita în Castelul Sforzesco.

Muzeul este foarte mare iar timpul afectat acestui obiectiv, foarte scurt. După care, am intrat în Catedrală și apoi pe „acoperișul lumii” - o încântare!

E superbă dantelăria albă a exteriorului Domului din Milano.

Comentează Poți sta ore întregi să privești această minune pentru a se imprima în suflet și apoi a-ți aminti de ea.

Întreaga piață a Domului este o relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 1195 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI