Pe urmele tracilor la Beglik Taş

TIPĂREȘTE

Duminică 29 aprilie după micul dejun am plecat împreună cu Roxana şi Bogdan cu maşina lor de la hotelul Marina Royal Palace din Duni unde ne petreceam minivacanţa de 1 Mai, doar noi, pentru că ei au preferat un mic hotel în Sozopol, hai hui de-a lungul litoralului sudic bulgăresc până aproape de graniţa cu Turcia. Prima oprire a fost la Beglik Taş.

Situl arheologic Beglik Taş este situat în apropierea oraşului - staţiune Primorsko, la o distanţă de câţiva kilometri nord de acesta. Accesul la sit nu este deloc dificil. Am intrat în Primorsko, am mers tot înainte şi apoi am virat stânga continuându-ne drumul până am ajuns la mare. Am revăzut cu drag hotelul de cinci stele la care ne petrecuserăm o vacanţă frumoasă în urmă cu opt ani, de atunci nemaiajungând în zonă, acum sub un nou nume. Ajunşi în zona dunelor de nisip am mers spre stânga, indicatorul spre Beglik Taş confirmându-ne faptul că ne aflam pe drumul cel bun. Nici nu prea aveam cum să greşim, neexistând alte variante.

La intrare era o parcare suficient de încăpătoare unde puteam lăsa maşina şi să ne continuăm apoi drumul pe jos prin pădure până la situl propriu-zis, dar şoferul, bun băiat :), a decis să mergem mai departe tot cu maşina încă vreun kilometru pe un drum forestier, aflat însă în stare destul de bună. Am parcat chiar la intrarea în sit pe iarbă, la umbră alături de alte două-trei maşini bulgăreşti.

Programul de vizitare este 10.00 – 18.00 în extrasezon şi 09.00 – 19.00 în lunile de vară.

Costul intrării este unul modic de 2 leva pentru adulţi şi 1 leva pentru copii şi pensionari, iar taxa de ghidaj este de 10 leva / grup. Se plăteşte doar cu numerar, preferabil cu bani mărunţi, deoarece dimineaţa există riscul să nu aibă casiera să vă dea rest. Tot de la casa de bilete am achiziţionat şi magneţi mari cu 4 leva şi mai mici cu doar 2 leva şi am primit fiecare gratuit câte un pliant de prezentare a sitului în limba engleză.

Beglik Taş este un vechi sanctuar tracic format din blocuri monolitice de origine vulcanică rezultate prin întărirea magmei în urma erupţiei unui vulcan activ în era mezozoică.

În prezent, formaţiunile stâncoase au fost transformate într-un muzeu în aer liber, întreţinut de Muzeul de Istorie din Burgas, fiecare element din sanctuar purtând un nume şi un număr, fiecare având un scop bine stabilit în ritualurile păgâne. Aceşti monoliţi au fost sculptaţi de către membrii unui trib tracic pentru a servi ceremonialurilor religioase practicate de aceştia.

Sanctuarul este închinat cultului fertilităţii, al Zeiţei Mamă şi al Zeului Soare, şi este cea mai veche structură de acest tip descoperită până acum în sud-estul Traciei şi zona de coastă a Mării Negre. A fost descoperit relativ recent, abia în anul 2003 în urma excavării.

Sanctuarul se întinde pe o suprafaţă totală de 6000 metri pătraţi şi se află la o înăţime de 128 metri deasupra nivelului mării, pe un teritoriu împădurit care a făcut parte din domeniul de vânătoare al fostului lider comunist Todor Jivkov care a condus Bulgaria în perioada 1954-1989, accesul în zonă fiind interzis.

Din fericire, pe parcursul vizitei noastre, chiar şi când am părăsit sanctuarul pornind pe o potecă amenajată şi marcată corespunzător cu gând să ajungem la mare, nu ne-am întâlnit cu nicio sălbăticiune”, deşi acest lucru se întâmplă frecvent prin acele locuri. Am reuşit doar să speriem o biată şopârlă verde.

Dintre principalele elemente de interes aş aminti:

Patul conjugal – o piatră masivă paralelipipedică de forma unui pat, având şi „pernă” în partea estică pentru o bună orientare a capului înspre răsărit. Se presupune că pe acest pat preoţii şi preotesele realizau ritualul mariajului sacru dintre Zeul Soare şi Zeiţa Mamă în noaptea dinaintea solstiţiului de vară. Perna patului conjugal era acoperită de monede şi am procedat şi noi în consecinţă, chiar fără speranţe deşarte :D.

Altarul – era locul unde se aduceau ofrande constând în principal în fructe, pâine şi seminţe, apă, lapte, vin şi ulei de măsline şi, mai rar, erau sacrificate animale.

Tronul – era o piatră care avea sculptat în centru forma şezutului, tron pe care doar preotului rege trac îi era permis să se aşeze în timp ce conducea ceremoniile care se desfăşurau în sanctuar. Noi am ignorat regula şi am profitat de ocazie pentru a ne fotografia stând pe acest tron.

Pământul sfânt – era o piatră în care erau sculptate diferite simboluri, dar şi canale pentru colectarea apei de ploaie folosite în ritualuri.

Pleiadele – găuri configurate pentru a reprezenta constelaţia Pleiadelor, umplute cu ulei care era apoi aprins în scopul obţinerii unei sfinţiri magice.

Apostol Taş – o piatră gigantică de forma unei inimi aşezate invers şi la baza căreia se afla o deschidere îngustă şi uşor arcuită prin care cei „iniţiaţi” ar fi putut trece în lumea de dincolo.

Peştera sacră – o altă piatră gigantică sprijinită în doar două puncte care simbolizează pântecele Zeiţei Mamă în care s-a petrecut miracolul naşterii.

Ceasul solar – consta din şaisprezece pietre rotunde şi plate aşezate în jurul unui obelisc. În prezent doar şapte din acestea se mai află în poziţia iniţială, sprijinindu-se unele de altele. În urma unui cutremur, prima piatră a căzut, urmată de celelalte într-un efect de domino.

Labirintul – este un aranjament de mai multe pietre, cu coridoare formate între ele, trecerea prin acest labirint constituind o încercare prin care trebuiau să treacă cei neiniţiaţi pentru a-şi dovedi capacitatea spirituală. Bogdan a fost singurul care a intrat şi a reuşit să şi iasă din labirint. Noi ceilalţi nici măcar nu am încercat :D, mulţumindu-ne să-l ocolim.

Casa Oracolului – reprezintă rămăşiţele locuinţei preotului din perioada de sfârşit a utilizării sanctuarului, deoarece la începutul secolului al IV-lea e. n. centrul spiritualităţii a fost mutat spre nord în golful Sfânta Paraskeva unde a fost construită o mănăstire, iar cultul Zeiţei Mamă s-a transformat, treptat, în cultul Sfintei Paraschiva cea care patrona fertilitatea şi naşterea.

Cam asta a fost experienţa noastră la la Beglik Taş. După căţăratul pe pietre şi multe poze am intenţionat să urmăm traseul marcat, pe poteca bine amenajată prin pădure, care trebuia să ne scoată la mare pe o plajă sălbatică, dar am renunţat cu circa 600 metri înainte din cauza diferenţei de nivel, pe unde coboram acum ar fi trebuit să urcăm la întoarcere. Poate la o vizită viitoare să ajungem şi la mare.

Recomand vizitarea sanctuarului tracic Beglik Taş chiar şi celor care sunt mai puţin pasionaţi de istorie şi de "pietre" în general măcar pentru o plimbare relaxantă prin pădure.

Vizita la Beglik Taş, prin combinaţia istorie - natură - pădure, mie mi-a amintit cu plăcere de vizitarea Oraşului antic Phaselis din mai anul trecut.

---

VIZUALIZĂRI: 2591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI