Satul Pestera - peisaje de vis!

TIPĂREȘTE

Aceasta zona imi este foarte draga; am mers acolo prima data impreuna cu parintii, in anii de dinaintea Revolutiei, apoi cu gasca de prieteni adolescenti, apoi cu sotul si copilul sau cu parintii mei sau cu familii prietene.

Zona nu conteneste sa ma surprinda prin peisajele pictate parca si prin frumusetea lor, diferita in fiecare anotimp.

De asta nu o sa inteleg niciodata de ce toata lumea se inghesuie in centrul Branului, in oribilul balci si in groaznica aglomeratie, in loc sa descopere la pas minunate locuri care sunt la doar o aruncatura de bat.

Toate satele din zona Branului ofera posibilitati de drumetie nenumarate; incepand cu plimbari simple pe minunate drumuri forestiere marginite de rau sau prin padure (satele Poarta, Moeciu, Simon, Sirnea, Pestera, Magura etc) si terminand cu numeroasele traseele montane marcate pe care le poti face in zona. Ca sa nu mai zic si de Zarnesti, cu minunatele sale chei (Prapastii), lungi de circa 4 km, pe unde oricine poate face o plimbare (imi amintesc ca am fost acolo intr-o iarna cu zapada mare, ningea ca in basme; fiica-mea avea doar 10 luni si am pus-o pe sanie, am imbracat-o bine si ne-am plimbat cam 2 km prin chei… a fost minunat!)

Satul Pestera apartine de comuna Moeciu si este situat la o altitudine intre 900-1400 metri; ajungi in sat urmand indicatorul din soseaua Bran-Rucar (cum mergi din Bran catre Rucar, treci de indicatorul care arata stanga catre Cheile Gradistei-Moeciu) si vezi imediat indicatorul care arata dreapta catre Pestera.

Urcusul este destul de anevoios, cei cca 7 km trebuie strabatut cu atentie, din cauza curbelor destul de stranse si a drumului, pe alocuri hartopit.

Dupa cativa kilometri, incep sa se arata minunatele peisaje, pe care le poti admira pe masura ce urci; noi parcam de obicei masina aproape de pensiunea-hotel Nobilis; am lasat-o acolo si de aceasta data si am pornit spre Casa Folea; de acolo, am urmat drumul in coboras, tinta noastra fiind manastirea din Pestera, situata foarte in vale. Se merge lin in coboras, pe drum forestier.

Dupa ce am aprins o lumanare la manastire, ne-am intors pe varianta “lunga”, cea de “masina”; traseul a fost circular: ne-am dus pe o varianta, ne-am intors pe alta.

Peisajele iti taie pur si simplu respiratia; indiferent de anotimp, peisajele sunt la fel de frumoase: iarna este totul alb, incremenit si vezi doar darele de fum din cosurile caselor, primavara este totul verde crud, vara se imbina verdele pajistilor cu cerul de un albastru uimitor, iar toamna vezi o adevarata simfonie aramie de culori. Vei vedea atat muntii Piatra Craiului, cat si muntii Bucegi!

Greu cuprinzi cu ochii atata frumusete!

Din zona (din apropierea Casei Folea) incep traseele catre Piatra Craiului (Saua Joaca, La Table, refugiul Grind, varful La Om, cabana Curmatura etc); am facut si eu majoritatea traseelor in adolescenta, cand ma tineau mai bine picioarele; Piatra Craiului sunt niste munti absolut spectaculosi, insa traseele sunt medii spre dificile si cam lungi. Numai bune insa de facut in tinerete sau de catre persoane modic antrenate. Parerea mea!

Toata plimbarea tur-retur, cu pauza la manastire si multiple pauze de admirat peisajul si facut poze, a durat aprox 4 ore; in ciuda frigului patrunzator (-10 grade), a fost soare si placut; nimic nu se poate asemana cu senzatia pe care o ai mergand in frig, prin soare cu dinti, cu zapada scartaind sub talpi.

Iar daca toata miscarea asta arde putin si colesterolul dat de toba si carnatii de Craciun, cu atat mai bine! :)

Voi atasa poze facute vara si iarna; din pacate, o iarna cu putina zapada.

---

VIZUALIZĂRI: 3486 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI