Plimbare prin Marrakech – continuare cu a doua zi

TIPĂREȘTE

Mai este puțin și se face un an de când am vizitat Marocul și mai am restanță un ultim articol pe care îl voi prezenta în continuare. Este vorba despre plimbarea din a doua zi pe care am început-o dimineața întâi cu vizitarea Grădinii Majorelle despre care am povestit separat, mi-a plăcut foarte mult și i-am dedicat un întreg review pentru a pune cât mai multe poze de acolo, vezi impresii.

Venind de la Grădina Majorelle am intrat în Medina prin Poarta Doukala construită la începutul secolului 12, odată cu zidurile Medinei. Are un design sofisticat care se păstrează bine și astăzi când poarta este închisă, circulația făcându-se prin două simple deschideri practicate în zid.

Medina se însuflețise, nu mai era cea liniștită de dimineață, magazine, terase și restaurante deschise, lume multă, gălăgioasă, bicicliști, motocicliști, cotigi trase de măgăruși încărcate cu orice, multă agitație, dar armosferă plăcută, vie, mi-a plăcut acest furnicar.

Am ajuns apoi în Rue Fatima Zahra, la Muzeul Dar El Bacha, un palat construit în anul 1910 de Pașa Thami El Glaoui ca reședință. Ansamblul include un patio central, o grădină și un hammam, elemente arhitecturale tipice locuințelor aristocratice din oraș. Casa este o combinație armonioasă de elemente tradiționale marocane, lucrări zellige, tavane sculptate din lemn de cedru și grădini frumos amenajate, cu elemente decorative europene, uși și ferestre, sistem de încălzire centrală.

Muzeul pune în valoare identitatea marocană și măiestria artizanală locală. Fundația Națională a Muzeelor a inițiat lucrări de restaurare în iulie 2015 pentru a transforma spațiul în „Muzeul Confluențelor — Dar El Bacha”. Scopul instituției este să prezinte identitatea marocană și particularitățile ei printr-un program cultural diversificat.

În Muzeu este prezentată o colecție de artefacte și opere de artă din diferite culturi și perioade istorice marocane, sunt ilustrate aspecte din viața cotidiană, cu tradiții și costume marocane, cu obiecte de uz casnic și meșteșugărești. Periodic sunt organizate Expoziții Temporare, când Am Fost Acolo era organizată Expoziția „Lalla A. Essaydi”.

Muzeul funcționează aici din 2017, are site-ul darbacha.com, este închis lunea, în celelalte zile se vizitează între orele 10 – 18 cu un cost de 60 Dh.

Am cumpărat bilete și am mers în „Atrium de intrarea” în Palat, cu Porticuri sprijinite pe coloane albe, am trecut prin „Sala Portalului” în care este expus un Portal de casă din secolul 18 artistic sculptat, apoi am intrat într-o sală mai mică, „Sala Esențelor de lemn” folosite în arhitectura marocană. Am văzut mostre de lemn de cedru, stejar, argan, nuc și am aflat despre declinul pădurilor marocane seculare, dar am admirat plafonul Sălii sculptat în lemn de cedru cu elemente arabe, andaluze și europene de la sfârșitul secolului 19, pictat cu diferite modele.

Interesant mi s-a părut modul de realizare a picturilor din acea perioadă când tâmplarul-pictor folosea ingrediente pe bază de elemente minerale și vegetale și uneori, pulberi chimice amestecate cu gălbenuș de ou, piele de vacă deteriorată, albuș, cu foiță de aur. Din aceste ingrediente meșterul făcea un amestec, îl aplica pe lemnul lustruit anterior și îl acoperea cu lac.

Am mers apoi într-o Sală Mare, cu coloane acoperite cu zellige, cu camere pe cele patru laturi ale ei, deosebit ornată. Aici era Expoziția temporală „Lalla A. Essaydi” unde am văzut poze-tablou cu și de Lalla Essaydi, cunoscută pictoriță și fotografă marocană contemporană foarte apreciată. Este o sală superbă, decorată cu de toate, zellige, stucatură, uși sculptate, cu ferestre frumos ornate.

Am ieșit în Curtea Centrală, amenajată ca o Grădină Riad, mare, verde, plină de pomi, portocali, rodii, lămâi și palmieri, cu saloane sau săli pe fiecare latură, cu porticuri cu coloane și arcade în fața lor. O Fântână cu un mic bazin se află în mijlocul ei, o altă Fântână fiind amenajată în peretele din dreapta.

Tot în dreapta se află și un Hammam restaurat în designul original al hammamului marocan, tavanul în formă de dom, pereți decorați cu mozaicuri, arcade elegante bogat decorate. Hammamul nu este foarte mare dar are toate sălile specifice, „Cameră de dezbrăcat”, „Cameră rece”, „Cameră caldă” și „Cameră fierbinte” iar într-o „Mică sală” am văzut fragmente din canalizarea fumului și aerului cald.

Am mers apoi la „Sala Lemnului sculptat”, omagiu adus măiestriei artizanilor marocani unde impresionează Plafonul sculptat cu motive geometrice și florale și sunt expuse lucrări din lemn de cedru, Uși și Mobilier decorate manual cu detalii fine și simboluri tradiționale, Panouri ornamentale, sculpturi complexe cu influențe andaluze și berbere, care împodobesc pereții. Este descrisă tehnologia de realizare a obiectelor din lemn fiind expuse diferite obiecte de folosință sau de ornament, deosebit împodobite realizate în secolele 19 – 20, aduse din diferite regiuni marocane.

Pe altă latură am văzut „Sala Tronului”, denumirea este sugestivă dar nu se referă la Tronul împărătesc, ci la Tronul miresei care este expus în sală. Mi-ar fi plăcut să asist la o ceremonie de nuntă, să admir și să celebrez și eu alături de familie și prieteni o tânără mireasă așezată pe tron ca o regină. Am mers apoi în „Sala Armelor și a Instrumentelor muzicale” unde sunt expuse Arme tradiționale marocane, săbii, pumnale, puști, pistoale și alte artefacte militare, cele mai multe decorate cu detalii fine precum și Instrumente muzicale tradiționale marocane, tamburine, lăute, fluiere, împodobite ca și armele vecine. Mi-a plăcut asocierea „arme – instrumente muzicale”!!

Aici s-a terminat vizita noastră în Muzeu, mai spun doar că sălile sunt denumite de mine după exponatele prezentate, și părăsesc Muzeul, nu și Palatul.

Nu Palatul căci am mers la Cafeneaua Bacha pentru o pauză de revigorare cu o cafea și o prăjitură, dar cele câteva mese erau ocupate, erau și vizitatori care așteptau, am înțeles că este necesară rezervare sau noroc să fie mese libere. Ne-am mulțumit să admirăm elegantul salon, este superb, și să privim cele peste 200 tipuri de cafele aduse din peste 35 de țări renumite pentru cafeaua lor, printre ele Columbia, Brazilia, Yemen, Etiopia, Kenya, fără să savurăm o cafea 100% Arabica, cost 50 Dh, sau să gustăm una din deosebitele lor prăjituri. Am făcut o scurtă vizită și Galeriei Dar El Bacha cu articole cu specific marocan de bună calitate, apoi, cu păreri de rău am părăsit Palatul. 

Ajunși pe Strada Riad Zitoun Lakdim ne-am oprit la Maison Sucrée, o patiserie cunoscută pentru dulciurile sale marocane Cornes de Gazelles cu diferite umpluturi, unde am făcut o scurtă pauză pentru produse ambulate, cost cutie mică cu 9 piese, 100 Dh. Apoi ne-am continuat plimbarea prin Medină pentru a merge la Medresa Ben Youssef aflată la circa 750 de metri de Muzeul Dar El Bacha. În drumul nostru puteam să facem o mică abatere la Le Jardin Secret dar nu am știut dacă ne încadrăm în timp. Am continuat plimbarea, trecând pe lângă mai multe buticuri și restaurante, moschei și hammamuri, terase și piețe și am ajuns la destinație

Medresa Ben Youssef din Rue Assouel este una dintre puținele atracții islamice accesibile și nonmusulmanilor are site, medersabenyoussef.ma și multe de arătat. Se vizitează zilnic între orele 9 și 18, prețul biletului fiind de 50 Dh. Se poate lua și audio ghid cu 30 Dh.

Este o școală islamică istorică situată în inima orașului Marrakech, această medresa este acum pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Fondată la mijlocul secolului 14 medresa a fost inițial construită ca un centru de învățământ islamic unde se studiau teologia, dreptul și științele, concurând cu celebra Medresă din Fez. Este o școală islamică istorică situată în inima orașului Marrakech, această medresa este acum pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Fondată la mijlocul secolului 14 medresa a fost inițial construită ca un centru de învățământ islamic unde se studiau teologia, dreptul și științele, concurând cu celebra Medresă din Fez. Este o școală islamică istorică situată în inima orașului Marrakech, această medresa este acum pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Fondată la mijlocul secolului 14 medresa a fost inițial construită ca un centru de învățământ islamic unde se studiau teologia, dreptul și științele, concurând cu celebra Medresă din Fez. Este o școală islamică istorică situată în inima orașului Marrakech, această medresa este acum pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Fondată la mijlocul secolului 14 medresa a fost inițial construită ca un centru de învățământ islamic unde se studiau teologia, dreptul și științele, concurând cu celebra Medresă din Fez. Era renumită pentru arhitectura sa uimitoare cu sculpturi complicate, plăci zellige și frumoase tavane din lemn, este o capodoperă a arhitecturii maghrebiano-andaluze, doar palatul Alhambra din Granada se poate compara cu ea. În secolul 16 medresa a fost extinsă cu o curte mare înconjurată de cămine studențești și un minaret care au sporit prestigiul școlii. S-au efectuat mai multe lucrări de restaurare, ultima fiind finalizată în primăvara anului 2022.

Cu o suprafață de 1.680 metri pătrați putea adăposti în cele 132 de camere până la 900 de studenți fiind cea mai mare școală islamică din Africa de Nord.

Am intrat în Medresă printr-un Coridor lung, am mers în dreapta, pe un alt coridor din care se intră în Camerele studenților de la parter, camere mici, austere, așezate în jurul unui patio care se înalță pe cele două nivele ale Medresei cu luminatorul de deasupra deschis. Toate camerele studențești beneficiau de lumina naturală fiind așezate în jurul Curții Centrale sau în jurul unor curți mai mici.

La etaj am mers pe ambele părți, mai întâi pe aripa din stânga cu aceleași tipuri de camere ca la parter. În Sala de proiecție am văzut un film foarte interesant despre cum s-au executat lucrările de restaurare a Medresei. Atunci am înțeles de ce durează așa mult și cât de migăloasă este restaurarea stucaturii și a lemnului, cu atât mai mult când se lucrează după original. Am văzut cum au fost restaurate stucaturi, zellige, lambriuri din lemn, și în subsol, „Aducerea apei în bazinul din curte”. A urmat „Sala artefactelor” în care sunt expuse bucăți de ceramică, lemn sculptat, stucatură, tencuială decorativă, zellije, toate originale.

Am mers în Curtea Centrală, spațioasă, are 300 metri pătrați, pavată cu marmură, bogat decorată cu mozaicuri intricate, sculpturi în lemn și stuc, cu caligrafii arabe fiind o adevărată operă de artă. Bazinul din mijlocul curții al cărui farmec rezidă din alternanța contrastantă a carourilor albe și negre accentuate de o serie de carouri maro ce strică monotonia celor negre îi adaugă o notă de liniște și calm, iar Arcadele elegante cu motivele geometrice completează atmosfera de liniște, calm și frumusețe. Loc de meditație și rugăciune pentru studenții medresei de odinioară, punct de atracție pentru vizitatori de astăzi Curtea Centrală rămâne elementul iconic al Medresei.

Am intrat în Moscheea Medresei, în Sala de rugăciune încununată cu un Dom piramidal din lemn de cedru, împărțită în trei de Coloane cu capiteluri decorate cu caligrafii arabe. Mirhabul de formă pentagonală încadrat de patru coloane de marmură este împodobit cu versete din Coran caligrafic scrise. Deosebită este Cuva de abluțiune, un bazin de marmură sculptat în Andaluzia în primii ani ai secolului 11 cu motive florale și geometrice, cu pești și păsări.

Am revenit în Curtea Centrală, am mai privit, am mai pozat, n-aș mai fi plecat, dar trecuse aproape o oră și jumătate de când intrasem în Medresă așa că ne-am continuat plimbarea spre Riad Malfa cazarea noastră dar am făcut un mic ocol și o pauză mai mare la Restaurantul Dar Tagourte.

Am continuat drumul spre Riad Malfa trecând prin Piața Ben Saleh unde se găsește Moscheea Ben Saleh construită în secolul 14, renumită pentru elegantul său Minaret. Foarte aproape de Riadul nostrum se auzea chemarea muezinului, am mers să o vedem dar ne-am oprit la Poarta frumos împodobită făcând câteva poze.

După vreo 8 ore de la plecare eram înapoi la Riad unde ne-am odihnit puțin, ne-am luat câte un hanorac și am mers în Piața Jemaa el-Fna, numele ei putând fi tradus ca „Adunarea morților”, referindu-se la execuțiile publice din trecut.

Fondată în secolul 11, este inima vibrantă a orașului Marrakech, un loc plin de viață, istorie și tradiții, un punct de întâlnire pentru localnici și turiști ce oferă o experiență unică, o atmosfera de poveste.

Recunoscută de UNESCO ca parte a Patrimoniului Oral și Intangibil al Umanității, Piața Jemaa el-Fna este locul unde culorile, mirosurile și sunetele se împletesc într-un spectacol continuu, din zori până târziu în noapte. Ziua începe cu îmblânzitori de șerpi, vânzători de apă în costume tradiționale și tarabe cu diferite sucuri proaspete, seara, piața devine un teatru în aer liber, cu povestitori, dansatori și muzicieni care creează o atmosferă magică. Permanent tarabele cu mâncare servesc preparate locale delicioase, cum ar fi tajine, couscous sau melci fierți.

Ne-am plimbat prin piața prin care trecusem ziua de mai multe ori, am privit spectacolele oferite, ne-am răcorit cu câte un suc și am mers la Riad, a doua zi urma să părăsim Marrakechul.

A fost o zi deosebită, am văzut atâtea minunății, Grădina Majorelle, Medresa Ben Youssef mi-au rămas în suflet, nu le voi uita! Dacă nu aveți prea mult timp vă recomand să mergeți doar în Marrakech și să îl savurați pe îndelete, sunt atâtea de văzut! Dacă aș putea aș mai repeta o vizită acolo dar timpul nu mai are răbdare pentru mine…

La revedere, Marrakech! Maroc, La revedere! Mergeți acolo și nu veți regreta!!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 134 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI