La Ksamil, din iubire pentru Marea Ionică

TIPĂREȘTE

Fascinați de Marea Ionică, dar văzută din Lefkada, cu patru ani în urmă, am dorit s-o revedem, din alt unghi, din altă locație. Studiam de ceva timp Albania, dar anul acesta s-au legat lucrurile în așa fel, încât pe nepusă masă, prietenii noștri au rezervat pe booking cazare în Ksamil. Ne-am lăsat duși de dorul de mare și am rezervat în aceeași vilă o cameră cvatruplă, căci doar așa am mai găsit, cu 55 E pe noapte. O să spun că se numește Vila Edi și Linda, dar pentru că nu merită promovată, n-o să-i fac review. E pe stradă în construcție, e plin de praf, gazda nu vorbește deloc engleză, altfel, camera era ok.

Plecăm din Ploiești la ora 4,00, pregătiți pentru 1150 Km, cu de-ale gurii, cu un termos plin de cafea și nu nevoia acută de un sejur reușit. După două ore, trecem pe podul peste bătrâna Dunăre la Ruse, plătim cota aferentă de 14 lei, intrăm la bulgari, luăm una bucată vignetă de 9 E și ne îndreptăm voioși spre Grecia, pentru că la vecini nu ne prea place. Nu-i deranjăm pe vecini decât cu o toaletă și sucuri luate cu cardul (nu se poate plăti cash cu euro, ci doar cu cardul) și trecem vama la Kulata, bucuroși că vom traversa Grecia de la est la vest pe celebra Egnatia Odos, cap coadă, ceea ce ne-a golit de 12,50 E.

Părăsim cu tristețe autostrada la Igoumenița și gonim spre vama cu Albania. Drumul nu e rău, dar e musai să aveți GPS, ori ce doriți pe telefon, ca să ajungeți la destinație. Atenție, pe teritoriul Albaniei, nefiind în UE, veți plăti un tarif măricel pt oareșce trafic de date mobile, așa că e bine să vă interesați, dacă mergeți cu waze, că am înțeles că e scump. În unele zone, chiar și în Ksamil se poate folosi netul de la greci, căci Corfu e aproape.

După ce intri în Albania, noi am preferat varianta pe șosea și nu cu bacul, auzind că pare nesigur și cam rudimentar. Deci, se merge prin niște sate albaneze, spre Sarande, pe scurtătură prin Xarre, de-a lungul lacului Butrint, apoi se face stânga spre Ksamil. Ajungem la cazare, ne pică fața când am descoperit că nu e spectaculos, nici vila, nici stațiunea, pare așa, neîngrijit, în construcție, strâmt totul, aglomerat. Ne cazăm, madam Linda nu pricepe o iotă din ce zicem noi, dar la capitolul zâmbet stă bine, zicând binevoitoare la tot, ok”. A fost o fază haioasă, când i-am cerut, toilet paper” și ne-a dat amabilă parola de wi-fi. Foamea și pofta de o bere rece ne scoate rapid din casă și ne pune la grea încercare să găsim cârciuma potrivită, oferta fiind bogată.

Ne alegem o masă la terasa, No name” și tinerii ospătari ne ajută să alegem papi bun și bere brand național... respectiv Tirana, care by the way e bună pt că nu e tare și nu te amețește repede. Hotărât lucru, nu ne luăm cărnuri, ci chestiuni ce mișună prin apă, așa că ne-au bucurat cu pește la grătar, shrimps prăjiți (sunt fabuloși, am luat de fiecare dată când am mâncat acolo), gamberi, fructe de mare, salate cu rucola... toate bune și gustoase. Să ne înțelegem, prețurile nu sunt mici, sunt ca la noi, la o masă noi dădeam în jur de 4000 leke. Peste tot am plătit cu leke, pe care le luam de la orice casă de schimb valutar (toate au același curs), 1E= 123 leke.

Noaptea am dormit neîntorși, câte un țânțar făcându-și apariția în peisaj cu țiuitul și înțepatul de rigoare. Vă sfătuiesc să aveți un aparat anti țânțari, ca să vă facă somnul liniștit.

Din ziua următoare, marea preocupare era, unde mergem azi la plajă? ”. Oferta de plaje în Ksamil și împrejurimi e impresionantă. Vă sfătuiesc să vă luați de la bun început harta stațiunii, pt a vedea plajele și amplasarea lor (o găsiți la punctul de informare turistică de pe strada principală de intrare în stațiune și la unele puncte valutare). Plajele sunt multe, sunt apropiate, dar în mare parte, nu ai cum să treci de la una la alta. Trebuie să te întorci la șosea pt a putea vizita altă plajă. Cele mai exclusiviste și cu nisip sunt cele din capătul străzii cu plaje și restaurante, cea numită 4 Insule (4 Ishujit). Nu e mare, e aglomerată, dar eu am înțeles că e singura cu nisip, însă nu e foarte fin, ca la marea noastră, ci cam înțepător la talpă. Ce nu mi-a plăcut la plaja asta: aglomerația și faptul că apa se adâncește destul de aproape de țărm și că are niște pietre în care am reușit să mă lovesc destul de rău. Șezlongurile și umbrela se plătesc la orice plajă, și sunt cam 800 de leke un set. În general, plajele au pietre, fie mai mici, fie mai mari.

Plajele la care noi am fost sunt Monastery Beach (plajă aflată la vreo 6 Km de Ksamil), mai sălbatică, cu pietre, frumos amenajată, curată, spectaculoasă și pe care o recomand, 4 Insule, dar mie nu mi-a plăcut, plaja Pulebardha, spectaculoasă, munte și mare, valuri ce se lovesc de țărm și stânci (se află tot pe drumul spre Saranda, la vreo 5 km de Ksamil). E indicat să folosiți un sistem de navigație, pt că aceste plaje nu sunt foarte bine semnalizate prin indicatoare și poți trece liniștit pe lângă ele, pt că nu le vezi, șoseaua este pe sus, iar ele sunt jos, după stânci. Iar plaja pe care noi am iubit-o de-a dreptul este, Griji i Hartes”, la 4 km de Ksamil. Este frumos amenajată, condiții decente, curat, e mai mare, apa e curată, au bar și restaurant unde poți mânca la prețuri la fel ca în Ksamil; pentru noi a fost cea mai plăcută. Oricum ar fi și orice am fi putut vizita la capitolul plaje, nimic nu se compară cu Marea Ionică pe care am întâlnit-o în Lefkada, acea culoare, acele plaje spectaculoase, sălbatice și impresionante. Nu a fost rău nici aici, albanezii înțelegând că doar prin plaje deosebite pot atrage vara turiști, așa că au amenajat cât au putut de bine.

Aș fi vrut tare mult să vizitez cetatea Butrint, blue eye și Mănăstirea Sfinții 40 de mucenici din Sarande, dar nu am reușit. Dacă vă interesați bine, există și în Ksamil cel puțin o agenție care se ocupă de organizarea unor excursii la Butrint și chiar în Corfu. Trebuie doar să întrebați. Era în centru, în zona sensului giratoriu un exchange și acolo erau afișate aceste excursii. Noi nu am fost așa de atenți la aspectul acesta, așa că a trebuit să ne descurcăm singuri. A fost mai greu, dar nu regretăm alegerea făcută.

Ne-am dorit tare mult, în schimb, să vedem Corfu, mai ales că nu fusesem niciodată. Nu știam cum să facem, dar știam sigur că ambarcațiunile pleacă din Sarande. De aici începe aventura! Așa că, într-o duminică dimineață, plecăm toți, cu o mașină la Sarande, în port, căci văzusem noi că la 9,15 pleacă o ambarcațiune de viteză spre Corfu. Ne ducem în punctul vamal din port, ne luăm bilete de la o agenție din interiorul portului, dăm 22 E de persoană și ne îmbarcăm pe un alt, delfin” suplimentat probabil, pe la 9,45. În 30 min ajungem în Grecia, în Corfu town, dar pentru că suntem în necunoscut și nu avem nicio idee ce să facem, unde să mergem, ne conving niște dudui de la o agenție că e plăcut un tur al orașului stațiune cu niște buss-uri de croazieră prin insulă cu 19 E de căciulă. Zis și făcut, dar cum și când ne întoarcem, că nu știm nimicuța. Ne zic din port că putem lua bilete de întors de la o agenție din zona portului, dar tre să mergem fo 15 minute. Și pleacă cu tot alaiu de 5 românași pe străzi să găsim agenția. Găsim, nu-i bai, dar, din fericire, ne prindem repede că sunt vreo trei agenții care dau bilete la ambarcațiuni diferite, la ore diferite, cu firme diferite. Buuuuun! Le luăm la rând, le întrebăm ce și cum și hotărâm s-o luăm pe cea mai nasoală (ferry, care face 2 ore și e cea mai scumpă, 23,8 E) doar pentru că era ultima și mai câștigăm timp de vizitat insula. Fericiți că avem timp până la 18,30, ne întoarcem în port, plătim la dudui și în 5 minute vine coloratul și decapotatul care să ne plimbe prin oraș. Ni s-a spus că are vreo 5 stații, că e indicat să coborâm în fiecare pentru că avem ce vizita și că buss-ul circulă din 15 în 15 min și mergem cu el între stații. Am urcat fericiți, ni s-au dat căști pentru explicații cu privire la ce vedem și am respirat ușurați că avem ce face, avem ce vedea. Nu descriu ce am văzut, pt că asta se poate citi la secțiunea Corfu town, dar am început apoteotic cu oprirea la Kanoni care ne-a umplut de fericire. Acolo am stat cel mai mult, am mâncat, am vizitat, am văzut câteva aterizări și decolări, pentru că este lângă pista din Corfu și a fost o după amiază încântătoare. Puteam sta mai mult, dar nu știam cât mai durează restul drumului și ce obiective mai putem vizita. În următoarea parte am vizitat Palatul St Michael &George care este spectaculos, am mers între două stații pe jos, pe străduțe pitorești cu buticuri pline de mărfuri și tentații, am savurat frozen yogurt, cafea, bere, am făcut ceva cumpărături și am plecat la penultima stație pentru a ajunge înapoi în port. A fost o zi reușită, plină de noutăți și veselie. Drumul cu ferry spre Sarande pentru mine a fost oribil, pentru că au fost valuri, se înclina mastodontul în toate direcțiile, vreo câțiva călători și copii au avut rău de mare, noroc cu pungile stewarzilor, pffff, a fost o binecuvântare să pășesc din nou pe pământ.

Seara am petrecut-o în Sarande, am cinat, am cumpărat fructe de la piață și ne-am plimbat la lumina lunii pe frumoasa faleză, plină ochi de turiști, de tonete de înghețată, de muzică, de mirosuri de mâncare bună, de culoare și reflexia luminii din mare. Sarande este o stațiune mult mai animată decât Ksamil, mai aglomerată, mai spectaculoasă, mai ofertantă din toate punctele de vedere, dar eu m-am felicitat că am ales Ksamil, pentru că nu-mi place aglomerația. O seară în Sarande a fost suficient.

De mâncat, noi am fost pe la No name, la restaurantul Guvat, la pizza Daci (excelentă pizza), la restaurantul de la plaja Griji și peste tot ne-a plăcut, mâncarea fiind gustoasă și proaspătă.

Drumul de întoarcere am vrut să fie mai relaxat, așa că ne-am luat cazare intermediară în Grecia, aproape de granița cu Bulgaria, la Hotel Agnantio, unde am mai petrecut o seară si o dimineață superbe. Așa că, am avut răgaz să-l vizitez în Tesalonic pe Sf Dimitrie Izvorâtorul de Mir, care mi-a umplut sufletul de mireasma curajului credinței, a nădejdii și a măreției divine.

În concluzie, măcar o dată în viață, litoralul albanez merită explorat. Pentru cei cu fițe, mergeți la Sarande, dar aveți grijă că locațiile care sunt mai departe de mare, sunt și mai spectaculoase, însă și mai greu de ajuns la ele, pentru că stațiunea este pe o colină, deci se urcă de la mare spre cazările ce se întind în spatele falezei.

Dacă aș mai merge a doua oară? Nu, cel puțin nu în următorii 10 ani. Dacă regret alegerea făcută? Absolut deloc. A fost un concediu reușit, cu experiențe noi, cu relaxare, cu mâncare bună, cu locuri noi și frumoase văzute, cu bere rece și cafea bună, cu prețuri acceptabile, cu amintiri plăcute și bucuria unei vacanțe mult dorite și fericite.

---

VIZUALIZĂRI: 7695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI