Marmura de la Aliki – istorie, natură, mare

TIPĂREȘTE

În timpul vacanței în insula Thassos am mers să vedem mai multe plaje, printre care și Aliki Beach. Bineînțeles că citisem anterior despre existența unui sit arheologic întins pe mica peninsulă ce se desprinde în sud-est din corpul insulei. Ajunși în această parte a insulei descoperim locul pe unde se coboară spre plajă după numărul de autoturisme parcate pe ambele părți ale șoselei. Aliki reprezintă unul din cele mai pitorești locuri din Thassos, prin golfurile ce mărginesc ambele părți ale peninsulei, prin plaja Aliki, prin stâncile promotoriului, urmele carierei de marmură și ruinele antice înșirate pe această limbă de uscat.

Situl arheologic de la Aliki se vizitează gratuit, este amenajat cu alei, poteci delimitate, garduri de protecție, panouri informative. La intrare în sit există o poartă de acces și o căsuță de lemn, probabil la un moment dat s-a perceput o taxă de intrare. Un traseu oarecum circular ne poartă prin peste 1200 ani de istorie, pornind din secolul al VII-lea î. Ch., de la primele dovezi ale locuirii în zonă, până în anii 600 d. Ch. Urmând potecile vedem câteva mici cavități unde oamenii se închinau zeităților (Apollo, în speță), un sanctuar dublu dedicat fraților Dioscuri (fii lui Zeus, Castor și Polux), o biserică paleocreștină, grote de închinare a creștinilor, urme ale carierelor de marmură și coloane de marmură în diverse stadii de finalizare, vechile porturi.

Înaintăm pe aleea pietruită în acest stadiu, printre măslini bătrâni, lăsând pe dreapta un masiv sarcofag roman, până ieșim în golful estic al peninsulei Aliki. O plajă îngustă, pietroasă, stă la dispoziția turiștilor, care preferă însă plaja vestică – mai însorită, cu nisip, cu apă azurie. Admirăm urmele unui sanctuar antic întemeiat de coloniștii veniți din insula Paros la jumătatea anilor 600 î. Ch., cu ziduri de piatră și fragmente de coloane, proiectate pe fondul azuriu al mării.

Urcăm pe potecă pe o mică costișă, pe un teren primordial – stâncă și măslini – până la basilica creștină timpurie, o construcție mare pentru această insulă, un model simplu de bazilică cu acoperiș de lemn, edificiu religios format din trei părți. Spațiile interioare aveau podele decorate cu mozaicuri și coloane care susțineau arcade; în preajmă a fost excavat și un cimitir cu morminte tip cistă. Vestigiile sunt interesante, bucățile de coloane se proiectează pe de o parte pe verdele înălțimilor, pe de altă parte pe albastrul apei.

Marmura de Thassos și carierele de la Aliki. Din acest punct poteca ajunge pe malul înalt al peninsulei și avem vedere spre muchiile albe de marmură/piatră ce se ridică din apa mării. Urmărin permanent poteca ajungem în zona carierelor de marmură și a portului. Marmură albă cristalină calcitică și dolomitică din Thassos a fost căutată de greci și romani fiind de o calitate superioară. Chiar primii colonizatori veneau de pe o insulă cu aceleași resurse – marmura, și anume din insula Paros; ei au început imediat exploatarea marmurei având experiența și tehnologia necesară acestei operațiuni. Autorii antici au menționat acest material de construcții în lucrările lor – Pliniu cel Bătrân, Seneca, Plutarh, Vitruvius (cine nu avea piscina placată cu „marmură thasiană” era considerat sărac :D).

În zona sud-estică a Thassosului erau concentrate mai multe cariere, între Aliki și Astris (130 km pătrați), supravegheate de circa 350 de turnuri de apărare. Cariera de la Aliki era cea mai importantă, marmura de aici era de tip calcitic, cu urme de cuarț, mică și grafit.

De la un punct de belvedere (prevăzut cu o bancă) privim cu nesaț Marea Egee, apoi citim un panou care ne explică scriptic și prin imagini cum se extrăgea marmura din carierele antice. Coborâm pe trepte de piatră către zona portului unde vedem platforma parțial acoperită de apă pe unde se transbordau blocurile de marmură sau produsele finite, precum și locul unde se afla un mare scripete acționat cu ajutorul cailor. Soarele scăpăra spre asfințit și dădea o culoare frumoasă stâncilor și apei.

Finalizăm traseul pe o potecă de costișă, pe latura vestică a peninsulei, pe sub copaci, cu o vedere superbă spre golf. La un moment dat în mal se află o mică scobitură amenajată drept capelă închinată Maicii Domnului. Ne apropiem de plaja Aliki după circa o oră și 15 minute de explorare într-un ritm destul de alert

Recomand cu insistență o plimbare pe această peninsulă, printre vestigii vechi și pe urmele exploatărilor de marmură ce au făcut cunoscut Thassosul în toată lumea antică. Pitorescul e prezent la orice pas, vederile spre mare minunate, albul marmurei contrastează plăcut cu marea. Cred că alături de amfiteatrul și cetatea din Limenas, situl arheologic de la Aliki reprezintă al doilea mare obiectiv istoric al insulei Thassos.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 236 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI