Sultan în... China!

TIPĂREȘTE

Din punctul meu de vedere, gastronomia arabă şi cea chinezească au contribuit la perceperea simţurilor gustative ale europenilor, dacă ne gândim la originile acesteia odată cu Drumul Mătăsii, înlesnind nu doar schimburi de mărfuri, contacte diplomatice sau culturale, ci totodată un repertoriu mai vast în descoperirea unor noi condimente, legume, reţete culinare.

Caravanele au iniţiat această mixtură de ingrediente cu valoare nutritivă, având produse arăbeşti şi chinezeşti, aflată în deplină concordanţă şi în zilele noastre, cu efect tămăduitor şi echilibrat.

Nu doresc să fiu înţeles greşit, diferenţa bucătăriei celor două culturi milenare este de la cer la pământ, mă refer strict la aromele provenite din cultura tradiţională culinară chinezească şi la cea a locuitorilor deşertului.

Mi-am început călătoria gusturilor peste mări şi ţări, bazat pe această trecere reprezentativă, chiar în prima seară petrecută în Ţara de Mijloc, având serpentine în stomac ce încă nu erau deschise experimentelor culinare. :))

După o primă zi istovitoare în oraşul Yiwu (vezi impresii) şi încă în faza de adaptare la fusul orar, mă gândeam cum să mă apăr de foame fără furculiţă şi cuţit?!

În mintea mea obtuză, îmi imaginam că-n fiecare restaurant din China se folosesc acele beţişoare (Kuai Zi) pe care le foloseai cu îndemânare pentru a te servi, iar eu nu aprofundam încă această tehnică (vezi impresii).

Ademenit de bucatele orientale, am hotărât să-mi acomodez papilele gustative cu una dintre cele mai gustoase bucătării ale culturii musulmane.

Restaurantul :

Web : sultanrestaurant.com.cn

Program :10:00 - 01:00.

Clădirea de patru etaje de pe Chou Zhou Bei Lu se află în apropiere de hotelul Xinlian 4*, localizat în zona centrală comercială a oraşului.

La prima vedere pare o clădire iluminată doar parţial, parterul şi etajele I / II fac parte din restaurant, celelalte sunt locuinţe destinate personalului arab şi... oaspeţilor acestora.

După ce treci pragul uşilor masive din lemn şi fier forjat eşti întâmpinat de vestitele covoare persane lucrate manual, ce se potrivesc perfect cu stilul încăperii.

La intrare nu există nicio piesă sau element chinezesc, spre deosebire de celelalte restaurante mandarine ce-şi etalează elementele tradiţionale budiste.

Piesele de mobilier au aer oriental, lămpile, oglinzile, canapelele, mesele şi toate accesoriile sunt arăbeşti - toate transformând spaţiul într-unul autentic.

Am fost impresionat de scara ce duce spre restaurant, treptele fiind executate din marmură acoperite de un covor mulat de culoare roşie. Mi-a atras privirile structura autoportantă sprijinită pe baluştrii de sticlă, o soluţie de finisare personalizată ce se termină la fiecare capăt cu un ornament auriu.

Deoarece în faţa holului de la etajul întâi se află o parte din bucătărie, mireasma mâncărurilor te întâmpină de cum deschizi uşile restaurantului.

Salonul nu-i foarte elegant, iar mesenii de aici nu-ţi aruncă nici măcar o privire! Felurile de mâncare sunt consumate în tăcere, fiecare delectându-se cu fiecare îmbucătură din gustările calde (fatteh, sambousek, kebbe) sau reci (hommos, moutabal, baba ganouj).

Abia după masă este timp pentru ceai şi discuţii. Mai târziu am aflat că aici se află tagma rătăciţilor în biznisuri interminabile, o societate ce nu se manifestă tumultuos, ci doar asigură un zgomot de fond uniform, o şuşoteală enervantă şi inepuizabilă.

Ei, bine! Însoţit de a mea furen (în traducere, ... ,,colega de cameră´´), al meu prieten Tongzhi (tovarăş ce mi-a facilitat vizita în această ţară!) şi două xiaojie (Culmea! , se pronunţă... siaoţie!):)), am fost conduşi spre Salonul Exotic Marele Sultan.

De cele mai multe ori îţi dai seama de la prima vedere dacă eşti respectat!

Din păcate, nu mai am cunoştiinţă dacă ne-a costat în plus acest separeu, dar cert este că, m-am bucurat de parfumurile şi muzica în surdină ambientală, de picturile minunat realizate ce te fascinau din capul mesei, de formele speciale ale tapiseriilor şi finisajele din lemn capitonate cu pluş.

Cuverturile colorate, vesela de bun gust emailată cu modele persane şi lămpile Aladine, conferă separeului oriental o intimitate exotică şi o atingere a perfecţiunii.

Exonerat de această atmosferă elegantă într-un mediu romantic, de faptul că nu mai mâncasem din avion şi că, ... până la urmă dragostea trece prin stomac, am început cu o supă/cremă de legume (preţ 30 Rmb). :)

Măi, nu avea gust, zău! Am îmbunătăţit fiertura concentrată cu mult sos de roşii, zeamă de lămâie şi chilli, experienţă dată din sejururile din Turcia, unde am învăţat cum se pregăteşte o harira - supă consumată excesiv în perioada Ramadanului.

Fără alte aperitive (meze), am trecut la porţile sultanice: Iskender kebab la 55 de Rmb, Kanat Wings (52 Rmb), bifftek (52 Rmb), Sarma bifteki (48 Rmb). Evident că nu eu am consumat toate aceste delicatese, dar am tras cu ochiul la meniul comesenilor!

Influenţat de diversitate de grill - kebab (Adana, Tavuk, Urfa, Tavuk Şiş, Shish etc...) mi-am alintat bolta palatină cu o astfel de combinaţie marinată, tăvălită lângă o garnitură/bol de orez cu ceapă şi vânătă coaptă - preţul de 48 de Rmb, ce m-a făcut să reiau contactul cu realitatea...

Mă puteam mulţumii şi cu o porţie de chifteluţe (falafel) sau... un fel de gulaş de vită/oaie la 45 de Rmb, în varianta veganistă - la preţ de 35 Rmb.

Sau un Döner kebab cunoscut de turci sub denumirea çevirme sau de lumea arabă şi europeană shawarma consumat în versiunea de :carne de miel, viţel sau pui - înfăşurată în lavash (preţ 55 RMB) sau servit sub formă de sandwich (preţ 45 RMB). Dar, mă aflam într-un separeu sultanic, nu? :)

Bucătăria mediteraneeană este reprezentată doar prin pizza!

Păi, cum să ajungi în China şi s-o dai pe savurosul preparat italienesc ce te ademeneşte cu un sortiment hawaian, pepperoni, cajun (preţ 40 Rmb) sau cu fructe de mare la 45 Rmb?!

Chiar dacă pare un loc cu atitudine liberală faţă de legile Islamului, respectarea principiilor acestei religii se regăseşte aici în neconsumarea băuturilor alcoolice. Aşa că, nici măcar picătură de araq (băutură alcoolică din anason, etichetată ca aperitiv în unele ţări musulmane) nu găseşti! Poţi servii un ceai, o apă îmbuteliată la sticlă de plastic (preţ 5 Rmb) sau o diversitate de sucuri naturale sau carbogazoase.

Dulciurile arăbeşti extrem de apetisante sunt deobicei foarte dulci, datorită absorbţiei siropului.

Mi-au sclipit ochii când am văzut baclavale ce ,,înotau´´ în siropul îngroşat, labneh, harise cu nucă de cocos, produse de patiserie... mă rog, noi am ales o plăcintă cu cremă de lapte şi griş (50 Rmb platoul). Nu am fotografiat, asa că trebuie să mă credeţi pe cuvant! :)

Notă :

În articol am folosit "moneda poporului" RMB, adică Renminbi (se citeşte jen min pi), cunoscută de localnici şi sub numele de yuan.

Subdiviziunea sa este jiao (se pronunţă ţiao), care are o altă subdiviziune numită fen (se spune făn). Mai concret, 1 RMB (yuan) = 10 jiao = 100 fen!

Forma colocvială pentru RMB este kuai şi pentru jiao este mao.

În funcţie de conversie, 100 de RMB echivalează cu 14,5 euro.

Îmi amintesc că am plecat de acolo având o stare de împlinire intensificată de un serviciu al unui staff profesionist, legănat de poveştile Seherezadei care mi-au lăsat portofelul gol!

Vacanţe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2879 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI