GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Nici nu stiu cu ce sa incep, experienta traita la acest minunat castel. Caci Versailles nu este un simplu palat. Este un simbol; un simbol al regalitatii medievale, un simbol al Frantei contemporane, o imensa opera de arta si nu in ultimul rand o imensa bijuterie ce fascineaza milioane de oameni. Ca si amplasament este o suburbie a Parisului, desi cand a luat viata, era doar o zona mlastinoasa la 20 km. de capitala franceza.
Nimic din tot ce am vazut la Versailles nu ar fi existat, daca Ludovic al. XIV-lea, nu ar fi cerut ca pavilionul de vanatoare pe care il cumparase de la baronul de Versailles, sa fie transformat in resedinta permanenta. Doua zeci de ani le-au trebuit, arhitectilor, constructorilor, peisagistilor, pictorilor si artistilor, sa infaptuiasca aceasta minune, demna de pretentiile curtii regale. Si au reusit; la acea vreme era cel mai mare, mai fastuos si mai ostentativ prin lux, palat din intrega Europa.
Dar regele nu s-a oprit aici; a vandut terenuri pe sume infime impunand doar doua conditii; cei care cumpara teren, sa isi construiasca case respectand planul de sistematizare al localitatii si aceste case sa nu fie prea inalte, pentru a nu stanjenii „ perspectiva palatului”. Si asa, in cativa ani, o comuna neinsemnata a ajuns sa fie centru de interes al Frantei si locul unde toti nobilii Europei, isi doreau sa fie invitati sau macar primiti daca isi anuntau vizita.
Cred ca nu mi-ar fi ajuns o saptamana intreaga sa admir totul; de la imensitatea gradinilor cu pavilioanele ei, si pana la palat cu toate cele 200 de sali, camere, holuri, capela si terase.
Incepand cu gradinile si terminand cu bucataria castelului, nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. Totul a fost facut dupa lungi studii si discutii. Nu a fost treaba usoara pentru peisagisti, sa aduca la rang de arta 800 ha. de teren. Si pentru ca simetria armonizeaza orice lucru, si gradinile pleaca de la un element central, in jurul caruia celelalte elemente isi gasesc aproape firesc locul. Un bazin cu apa in forma de cruce este elementul central – Grand Canal... Pe langa acesta, si-au gasit locuri 60 de fantani arteziene si peste 600 de jocuri de apa.
Emblema regelui era Soarele, asa ca astrul zilei, isi regaseste imaginea in multe feluri si simboluri din mitologie. De exemplu, din mijlocul Bazinului lui Apolo, insusi zeul in trasura lui, iese din apa sa lumineze cerul. Fantana centrala o are ca personaj principal pe zeita Leto, mama Dianei si a lui Apolo.
Am ajuns la palat intr-o dimineata ploiasa si rece de vara, care promitea sa imi strice ziua. La rand la bilete nu am stat, caci ghidul a cumparat bilete de nu stiu unde, mult mai repede decat daca ar fi stat la casele obisnuite; dar de marele rand de la intrare nu am scapat (cam 50 min.). Stand la rand sa intram, nu am putut sa nu remarc cateva arce de cerc. metalice (ruginite) care sunt montate in fata intrarii in palat... probabil o noua de exprimare artistica. Apoi in plimbarea prin gradini, am reintalnit „ arta „. Mi-am mai pus intrebarea si o repet; doar atat pot crea artistii contemporani francezi? Si daca da, de ce nu isi creaza un spati propriu, cu acest gen de lucrari? Inca o „ nuca in perete”... in Paris.
Dupa ce am trecut de cele doua filtre de control am pasit in palat. Bucurie mare; am scapat de ploaie si in plus fotografiatul era permis.
Am vizitat Sala Oglinzilor, Marile apartamente ale Regelui si Reginei, Camera de dormit a Regelui si Apartamentele lui Dauphin (printul mostenitor). Totul este magnific; nici un cmp, de perete sau de tavan nu este liber. Unde nu sunt tablouri imense... sunt stucaturi; unde nu sunt draperii grele de catifea... sunt statui aurite; unde nu sunt fresce... sunt oglinzi; unde nu este marmura... este cristal; si unde pare a nu fi nimic... este tapet din matase.
Nu puteam sa pasesc pe marmura perfect slefuita, sau pe parchetul din zeci de esente de lemn, fara sa nu ma intreb ce insemna fericirea pentru cei ce au locuit aici? Ambitiile, placerea nemasurata pentru fast, dorinta de a fi unic in mijlocul unei lumi intregi, pofta imensa pentru lux, pentru aur si diamante, pentru tot ce e unic si de nepretuit, au fost motoarele pe care Lucovic le-a tinut mereu la turatie maxima, si datorita lor, cu riscul golirii visteriei statului, a realizat toate aceste splendori. Ce-i drept splendori pentru el si pentu curtenii sai in numar de peste 600, slujiti zilnic de peste 35000 de servitori... nu si pentru poporul pe care l-a condus despotic.
Minunata si demna de amitit mi se pare La Galerie des Glaces – Sala Oglinzilor; pentru ca intre cele 27 de ferestre incadrate in splendide arcade si cele 27 de oglinzi imense ce realizeaza simetria, a fost semnat tratatul de pace care a pus punct primului Razboi Mondial. Si Tratatul prin care America isi castigase independenta a fost semnat tot la Versaille. Deci se mai petreceau si lucruri importante, nu se dadeau doar baluri si receptii in acest palat, nu se teseau doar intrigi si Ludovicii mai faceau si altceva decat sa isi caute iubite. In aceasta galerie imensa, sunt zeci de statui si multe tablouri. Ansamblul are menirea sa te fascineze; nu stii la ce sa te uiti mai intai, ce sa admiri si incotro sa intorci capul, pentru a nu rata nimic. Si tot ce vezi este dublat de oglinzi... minunat.
Dupa ce am obosit sa colind castelul, am iesit sa fac o plimbare prin vestitele gradini.
Exista trei moduri in care poti face o plimbare prin aceste imense gradini; cu un trenulet, cu niste masinute electice, sau pe jos. Eu am ales plimbarea cu trenuletul. Biletul a costat 8 Euro, si plimbarea mea a durat o jumatate de ora. Pe traseu s-au facut mai multe opriri (statii) unde unii coborau si altii urcau. Din cauza ploii reci si a vantului, am ramas in trenulet si m-am multumit sa admir gradinile in mers.
Am vrut sa vad „ sala de bal” in aer liber, dar vremea nu mi-a permis. Cand sa vezi peste 400 de statui? Cand sa admiri km. de gard viu care formeaza labirintul? Cand sa te bucuri de milioane de flori, atent alese incat in orice moment al anului, ceva sa fie verde si colorat? Cand sa faci o plimbare cu barca pe Grand Canal? Timpul a fost prea scurt; dar un lucru a reusit sa faca; sa starneasca in mine dorinta de a reveni.
Pe langa atata frumusete si printre atatea opere de arta, am fost uimita sa vad sute de copii mici, scolari si prescolari. Nici acum nu reusesc sa inteleg, de ce, zeci de educatoare (asiatice si europene) se chinuiau sa aiba grija de copii veniti in grupuri de cate 20-25 obositi si plictisiti, care e clar ca nu intelegeau nimic din lunga plimbare prin palat. Singura lor grija era sa nu se piarda de „ doamna”. Nu ridicau nici macar privirile, nu se jucau, erau ca niste biete papusi macanice... care pur si simplu treceau pe acolo. Iar noi oamenii mari, aveam grija sa ii ocolim, sa ii lasam sa treaca, sa nu le rupem randurile... mai sincer... ne impiedicam de ei. Toata lume se intreba de ce oare ii chinuie pe bietii copii, in loc sa ii duca intr-un parc? Ma rog... poate nu mai stiu eu, la ce varsta incepe educatia artistica a copiilor, si atunci imi cer scuze.
Nu uitati ca totul costa; sunt multe tipuri de bilete, in functie de zona pe care doriti sa o vizitati – intre 7 si 25 Euro
Daca nu ati ajuns inca aici, daca fotografiile nu sunt suficient de expresive, va recomand filmul Marie Antoinette în regia Sofiei Coppola; nu pentru intrigi ci pentru a vedea interioarele unice ale acestui minunat palat.
Trimis de Diaura* in 19.06.11 20:36:42
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
am atasat aceasta melodie, este propunerea muzicala, se poate schimba!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie
Mi-a plăcut că ai surprins aproape tot din maiestosul palat. Și eu am fost acolo, dar nu am reușit să văd interioarele și la fel ca tine abia aștept să revin.
Este superb! de-a dreptul incantator, iti taie rasuflarea, mai ales sala oglinzilor...
Felicitari. Imi place ca scrii si despre istoria locurilor.
Si mie mi-a placut in Sala Oglinzilor, Delphinash.
Ar trebui sa te intorci alta data ca sa ai ocazia sa vezi spectacolul de lumini si muzica a fantanilor din parc.
Bravo
@MCM:
Cu siguranta imi doresc sa mai vizitez odata palatul si gradinile si sa am noroc de vreme frumoasa.
@Diaura: sunt voci care spun ca micul Trianon este mai plin de farmec decat palatul Versailles insusi, sau ca marele Trianon este mai frumos; parerea dvs de femeie care este? multumesc
@contafa:
Asa cum spuneam " Din cauza ploii reci si a vantului, am ramas in trenulet si m-am multumit sa admir gradinile in mers. "
In plus la momentul la care eu am trecut pe acolo era inchis, asta mi-au spus-o unii care veneau dezamagiti.
Dar la atata lux, fast, bun gust (poate prea ostentativ pentru noi, oamenii de rand de azi - dar firesc si necesar la curte atunci) gradele de comparatie sunt greu de stabilit. Daca Versailles-ul era un palat "public ", cu siguranta Micul Trianon era mult mai intim, decorat pentru alte scopuri in alta maniera. Cred ca sunt doua lucruri diferite, care nu trebuie comparate; fiecare isi are dreptul sau la glorie.
Ca veni vorba de micul Trianon. Pe cel de la Floresti-Prahova l-ati vazut? Micul Trianon este porecla pentru palatul construit de Grigore Cantacuzino la Floreşti unde îşi avea moşia. A apelat la Ioan Berindey care s-a inspirat in proiectarea lui din Marele si Micul Trianon de la Versailles. In 1913 palatul, partea exterioara, era terminat. Din pacate datorita mortii lui Grigore Cantacuzino si situatiei generale din tara, primul razboi mondial, lucrarile la palat nu au mai continuat. Degradarea a inceput si a continuat. A fost pe rand materie prima pentru nemti (au luat sobele si tabla, care era de cupru), tabara de dresaj canin, sanatoriu TBC, si din nou materie prima pentru satenii din zona. Pacat.
@Diaura: da, tocmai, ca m-ar interesa mai mult sa vad un loc in care sa inteleg mai bine intimitatea acestor capete incoronate; din lipsa de timp, as merge pana acolo incat sa nu vad Versailles-ul; vad ca de fapt se si vand bilete doar pentru Micul Trianon, cu programare pentru grupuri mici;
intrebarea mea ramane valabila pentru cine a vazut si micul Trianon: este acesta mai pitoresc decat Versailles-ul?
multumesc anticipat
@contafa Micului Trianon este mai mult o resedinta aristocratica decat una regala cred ca aici este diferenta, dintre toate palatele pe care le-am vazut in Franta, palatul Fontainebleau cred ca este cel mai bun exemplu pentru a ne da seama de viata pe care o duceau capetele incoronate, daca la Versailles jumatate din incaperi sunt goale, ca de altfel si la castelele de pe valea Loarei, Fontainebleau este "intact"
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Versailles - în vizită la palat — scris în 08.08.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 În Paris pentru prima dată — scris în 12.07.19 de myha_r din SATU MARE - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Paris ziua 2 - Palatul Versailles — scris în 09.12.19 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Versailles - orașul de lângă palat — scris în 16.08.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Palatul și grădinile Versailles (III) — scris în 15.08.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Palatul și grădinile Versailles (II) — scris în 12.08.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Palatul și grădinile Versailles (I) — scris în 09.08.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ