Iesire de week-end in zona Vatra Dornei

TIPĂREȘTE

Am numarat 5 impresii nearhivate din 17 pentru destinatia Vatra Dornei. Destul de putin. Eu sunt de parere ca sunt multe locuri frumoase la noi in tara, dar nici noi nu stim de ele. Atunci cum sa le promovam?! Totusi de Vatra Dornei stiam si majoritatea stiu. Sotul meu spunea ca Vatra Dornei e ca acasa, nu simte ca merge in vacanta (lui ii trebuie sa conduca 5-6 ore pana la o destinatie ca sa simta ca e in vacanta). A nu se intelege ca am fost de multe ori sau ca avem rude in zona. Nu. Dar e aproape de noi si e tare cunoscuta. Se fac si tabere de munte, de schi, in vacanta dintre semestre a elevilor, in zona noastra. Si multi soferi care ies din tara spre Germania, Anglia etc aleg ruta aceasta, care trece prin Vatra Dornei. Si stim toti ce peisaje sunt prin Bucovina.

Si iata ca am planificat impreuna cu alti prieteni, o iesire de week-end la munte, la Vatra Dornei.

Am cautat obiective turistice si iata ce a iesit:

Am plecat vineri dimineata spre Vatra Dornei.

Intai am oprit la Gura Humorului, ca doar eram in vacanta. Am fost prin zona Arinis, am trecut podul suspendat, am vizitat zona partiei si apoi ne-am continuat drumul.

Am fixat ca obiectiv Colibita, ca era singura zi in care nu se anunta ploaie. Si am mers si tot mers si tarziu am mai ajuns noi la Colibita. Am cautat direct restaurant sa mancam. Am ales pensiunea Arinis. Am fost singurii oaspeti. Asta e de obicei un semn rau, dar am considerat ca ora pranzului era trecuta demult si clientii plecasera deja. Plus ca ne era foame. Am mancat. A fost si o ciorba care parea stricata, dar in rest ok. Marea problema mi s-a parut mie ca mai nimic din ceea ce ceream (din meniu) nu aveau. Apoi am purces catre lac. Ne-am holbat la el, am facut poze. Ne-am invartit pe langa el, catre Fisherman. Am intrat in complex, am coborat timizi catre lac... nu ne-a intrebat nimeni de sanatate, de intentii. Am facut un ocol si pe aici si apoi ne-am intors spre baraj. Am facut o oprire chiar pe pod si au inceput sirenele si avertismentele sonore de ne uitam si nu stiam ce e si de unde vine. A durat un pic pana ne-am prins ca ni se adresau. Ce-i drept, este un set de reguli pus frumos pe panou la intrarea pe pod. M-am mai uitat o data la el cand am plecat si stationarea pe pod era trecuta fix ultima. Cu cele mai bune intentii si tot nu reuseai sa ajungi la regula asta citind panoul din mers. Oricum nu am fi stat noi mai mult de 5 minute, in contextul in care traficul era deloc spre inexistent. Dar sirena ce stie ea... suna de parca am evadat de la inchisoare. Si venea din munti, ca un ochi atent care iti verifica fiecare pas, de nu stiai nici in ce directie sa o iei. Unii care au venit dupa noi saracii s-au speriat asa tare ca au facut cale intoarsa imediat. Macar am mutat repede masinile si nu ne-am mai trezit acasa cu vreo minune (cine stie ce amenda). Oricum asta nu o uit niciodata. In rest, peisaj frumos si cam atat. Am scris aici despre acest obiect pentru ca e la o distanta de cam o ora de mers cu masina din Vatra Dornei si poate fi luat in considerare daca sunteti in zona (tot pentru o vizita de o zi maxim zic eu).

Ne-am intors in Vatra Dornei, ne-am cazat la hotel Carol, am mai iesit un pic in oras si s-a terminat ziua. Orasul nu e nici mic nici mare, dar zona centrala, de promenada, e destul de mica, iar vineri la 20.00-21.00 era cam pustie. Ca aspect e destul de ingrijit, dar nu as putea spune ca s-a investit in zona sau ca e o destinatie de vis. Cred ca farmecul aparte e dat de cladirile acelea istorice care te trimit cu gandul la baroni si domnite cu rochii voluminoase din epoci demult apuse. Au intr-adevar o arhitectura aparte. Si bineinteles mai este factorul montan. Chiar asa a si ajuns renumita localitatea - statiune montana. Daca are partii, se intelege ca noi eram acum cam in extrasezon si sa zicem ca ar fi scuzabila lipsa turistilor.

Sambata, in prima parte a zilei, am ales sa facem un pic de miscare. Ploaia se anunta dupa-amiaza si ne-am facut curaj sa urcam spre Rezervatia 12apostoli. Traseul era bine marcat, relativ usor. Dar noi am urcat vreo 2ore jumate si nu am ajuns la pietre si ne cam presau norii negriciosi si suparati si ne-am multumit cu peisajele frumoase ce ne-au patruns in inima. Dupa iarna asta se pare ca ne-a cam lipsit miscarea. Am obosit cam repede. Ne-am intors si am luat iar un pranz tarziu, de data asta la restaurantul hotelului, despre care am scris deja. Legat de traseu as mai adauga ca sunt vreo doua paraiase de trecut, care se cam maresc odata cu ploile si barnele improvizate se cam misca. Nu stiu cat sunt de sigure pentru gabarit mai mare. Apoi pe traseu se vad bine urmele taietorilor de lemne, sub forma dealurilor ramase cu sute de cioate si ramuri si ramurele impanzite peste tot haotic. Culmea ca un alt delusor era tare ingrijit si plin de puiet de brad. Deci sa zicem ca se fac si eforturi pentru reimpadurire. Altceva ar fi un fantastic munte inzapezit pe care il vedeam in departare! Spun cu sinceritate ca am descoperit prea tarziu muntii Calimani. As vrea sa revin si poate cu superputeri si o planificare atenta voi cuceri si varful. Mie sincer mi-a placut mai mult traseul acesta decat lacul Colibita. Dar si acela este de vazut macar o data in viata.

Dupa masa, o pauza de revenire si din nou plimbare prin oras. Am luat-o spre parcul central cu speranta sa vedem veveritele. Nu am reusit, desi le adusesem si alune si le-am si strigat. Poate era vremea de vina, poate sezonul, poate ora. De existat, sigur mai exista ca am vazut o multime de casute in care aveau hrana pusa. Si apoi am mers la o cofetarie, Bristena. Ca sa vedeti ce fel de oras e Vatra Dornei, cofetaria e inchisa duminica. Si la fel si multe alte magazine. In zona noastra, majoritatea magazinelor au program redus duminica, dar cofetariile, pizzeriile, terasele etc au deschis pana seara tarziu in week-end.

Duminica am mers spre telescaun. Am sunat si ni s-a spus ca daca sunt persoane suficiente porneste. Si va spun sincer ca erau trecute pe afis 15 persoane minim ca sa porneasca, iar noi ne stransesem abia 10 si tot a pornit. Ce-i drept, cand am coborat am vazut ca deja mai urcau si altii. Au mai aparut clienti intre timp. Sus se poate ajunge si cu masina. Sunt cateva unitati de cazare (cabane sau case in stilul cabanelor) si mai este si un tarc cu un cal si un ponei. Si aveau si un topogan ceva. Mersul cu telescaunul dureaza 50 minute (dus-intors). Este atat de linistitor! Telescaunul e foarte silentios, scaunele sunt departate mult in asa fel incat nu te auzi cu vecinii. Esti doar tu (si partenerul) si padurea (la un moment dat). Numai cateva pasarele se mai aud. Iar peisajul merita mai mult ca orice. Peisaj la urcare, peisaj pe coclauri pe acolo, peisaj la coborare... ce poate fi mai frumos?! Pana la urma pentru asta am ales Vatra Dornei ca iesire initial.

Si apoi am continuat drumul spre casa cu oprire de masa la Hotel Bucovina in zona centrala din Campulung. Zic ca era hotel ca era semnul de 4*. Nu stiu sa existe clasificare cu stele pentru restaurante si am presupus ca e unitate de cazare in principal. Oricum, mancarea cea mai buna din toata vacanta. Preturi rezonabile. A fost interesant ca noi nu am cerut paine sau altceva si la 3 ciorbe ne-a adus 2 cosuri pline cu ceea ce noi stiam a fi foccacia (in meniu era vreo 8lei), iar pe nota am avut trecute 4 pita pizza sau asa ceva a cate 4lei. Au fost gustoase si le-am facut praf rapid oricum. Si vreau sa spun ca era plin restaurantul. De asta ne-am si oprit aici.

Altceva nici nu ne mai propusesem si nici nu cred ca mai era de facut in zona Vatra Dornei, poate doar schi, iarna. Per total recomand. Frumos. Multumiti toti.

---

VIZUALIZĂRI: 7159 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI