Turul României (I) - Vatra Dornei

TIPĂREȘTE

Cea mai marea bucurie a mea, e cand “sunt dus de-acasa”... Ura! Ei, atunci imi dau intalnire cu cea mai buna prietena a mea, care inca nu m-a inselat niciodata, cu Natura. A propos... nu va e dor uneori, mai ales dupa o iarna lunga si capricioasa, ca cea care a trecut, de locurile si jocurile copilariei, de “munti, ape si orase “sau de povesti, de Charles Chaplin sau de albastrul Costinesti, nu va e dor "sa scoateti masina din parcare", ca Smiley si sa plecati, oriunde si oricum, sa alergati dupa cea dintai raza de soare, sa deveniti un om simplu, “oarecare”, sau care sa se lase dus oriunde, de propriiele-i cauciucuri sau picioare, nu va e dor uneori sa plecati intr-o directie necunoscuta, indiferenta, asa, la-ntamplare? Sa va bucurati de lucruri simple, precum o frunza, un parau, un palc de arbori, un deal, o carare, un apus de soare sau de un tarm pustiu sau de un val oarecare de mare. Ca destul ati tot stat intreaga iarna inchisi in casa sau la birou si n-ati deschis decat laptopul si televizorul sau cateva reviste sau carti, unele serioase, unele cu caricaturi si bezni desenate, carti ale unei copilarii inca vii dar prea repede uitate. N-ati visat mereu ca intr-o zi, precum Rahan, fiul lui Crao, eroul preistoriei, veti lua si voi cutitasul lui de fildes in mana, il veti pune pe-o piatra oarecare si-l veti invarti. Si-ntracolo unde se va inderapta varful lui, o veti porni si voi, intr-o lunga peregrinare. Ieri, eram in culmea bucurie, ma apucasem sa scriu ghidul balnear al Romaniei, si hotarasem sa revin pe saituri cu alte poze si alte povesti, doar cand ploaia va bate din nou pe la feresti. Dar ieri a fost ieri si azi e azi, si cum trecutul nu exista, ci doar prezentul si viitorul, in dimineata asta, am hotarat sa schimb semaforul, sa nu fiu rigid si sa scriu mai bine despre recentul tur din jurul tarii, pana mai am inca vii, in minte, ale sale imagini si amintiri si-apoi doar sa m-apuc, cuminte, de ghid.

Pentru mine Vatra Dornei, e perla Moldovei. Un fel de Monte Carlo autohton, un oras dintr-o lume nelumeasca, anacronica si apusa, oras cu un fost cazinou al pierzaniilor la mijloc, care azi, sta sa cada si-n in jurul caruia stau sute lacasuri ale Domnului, care parca ar vrea sa-l alunge, sa-l striveasca. Vara, in jurul Vatrei, e multa lume si verdeata peste tot si case multe ca niste cuburi pictate, vii, colorate de copii, ce formeaza sate intregi raspandite si cocotate peste o mare smaraldie de delauri blande, o lume de milenii impietrita, in care orice tsunami e exclus, o mare nemiscata, parca surprinsa intr-o fotografie, o mare verde ce-a apus, o mare frumoasa ca o printesa dintr-o padure adormita, iar iarna, ah, iarna, Vatra Dornei, e-un basm de Andersen, acoperita de nameti inalti de zapada.

Eu, mereu cand ajung acolo, la capatul nordic al tarii, dupa lungi drumuri nu tocmai bune, acest oras ma linisteste, ma bucura si dintr-o data, imi sterge toata oboseala acumulata. De data aceasta ajung seara tarziu, dar in iunie, ziua e lunga si, cand cerul nu e inorat si nu ploua, e lumina pana tarziu. Caut o cazare si gasesc, tocmai in centru, la Hotel Maestro, fac semn unui tanar garson de la terasa restaurant, care cheama o fata de la bar ce ma preia instant. “Doriti un “single”, la 80 de lei, fara mic dejun, sau cu mic dejun, face 100 de lei, dar va asigur, e mult si bun”. Ma cazez urgent, cu mic dejun, garez masina din dotare in linistita si mica parcare de langa tersa-restaurant, fata e amabila si scrie ea toate fotmalitatile de cazare, apoi, ma-ndrept ca un TGV, spre etaj, sus, vad in camera un cuier, unde imi asez tot ce am pe mine pana si adidasii ii agat pe el, iar-apoi, dupa 12 ore de condus, dupa o zi in care am fost mai mult deasupra solului decat pe el, las catinel, apa calda sa curga peste mine o ora, ca un necrescut, si-apoi adorm ca un nou nascut. Din toate cele 4 cazari ale mele, din acest turneu ocolitor al tarii, aceasta a fost cea mai ieftina.

A doua zi, servesc o omleta mare cu parmezan, paine, o salata, o cafea si dau sa plec dar dom’soara de la bar si colegele ei, ma avertizeaza... ”Domnu, n-ati consumat toti banii micului dejun, mai puteti alege ceva de 5 lei! ”.

Hotelul si frumosul parc secular, sunt chiar langa cazinou. Iau in mana doua coji de nuca si le ciocnesc (valabil si cu alunele), si imediat doua veverite se-apropie de mine si ma privesc rugator, reusesc pe furis sa suprind una cu telefonul mobil, dar e dificil, au miscari impervizibile, sunt agile si intangibile si dispar repede in frunzis. Parcul e minunat, arborii ce sprijina parca intreg cerul ca sa nu cada peste noi, n-au decat o dimensiune, inaltimea, sunt, batrani si plini de intuneric si te trimit parca in lumea de demult a domnitorilor Moldovei, intr-un codru ce-asteapta inca navaliri barbare ce nu mai vin, ospete cu ciolhane de zimbrii si cu butoaie de vin, petrecute cu mult, mult timp inapoi.

In parc mai exista si o biserica mare iar printre arbori gasesti carare langa carare, unele duc la un lac de agrement, altele la un patinoar sau la pavilioane cu izvoare, multe au lampioane sau bancute unde te poti odihni dupa tratament. O iau spre centru. Fac doi pasi de-a lungul raului Dorna, gasesc pe-aici mici balcoane suspendate cu bancute, de unde ai “river view”, ce pacat ca acel fost minunat cazinou, e-n paragina, la fel ca si cel din Conatanta, ce mai sta inca in picioare, demn, ca un erou, nu si-a gasit sponsori ca cel din Franta sau Baden-Baden, ce-a atras ca niste magneti, multi magnati din lumea larga, chiar daca, la saracia de pe la noi, nu stiu daca biznisul o sa prea mearga dar... si sa lasam sa se prabuseasca intr-o zi, o asemenea capodopera de arhitectura si inginereasca, ar fi pacat si-o pierdere grea si sigura si pentru noi si pentru stat.

M-am lipt de o agentie turistica si am citit “optionalele”... de-aici, de la Vatra Dornei, se fac excursii la manastirile din Bucovina si Neamt, la Suceava sau in Maramures. Caii bucovineni sunt vestiti, se organizeaza concursuri de echitatie, se inchirieaza cai, trasuri si ponei. In fata hotelurilor de cura Calimani si Intus, exista un "kiki-car", care face zilnic turul orasului. Se mai fac excursii la Poiana Negri si Poiana Stampei, localitati ce “mustesc” de ape minerale...

Vatra Dornei este situata intr-o depresiune intramontana, cea a Dornelor. Deci, climatul e sanatos, ozonat, lipsite de noxe, relaxant. Peisajele sunt minunate, scenarii de roman. Mai tineti minte “Baltagul? ”. Nu departe de aceste locuri, Vitoria Lipan l-a cautat pe Nichifor, omul ei disparut de-acasa cu intreaga sa tuma de oi. Punctul forte al statiunii, il constiuie apele sale minerale (unele se si imbuteliaza) si peisajele din jur, de o rara frumusete, cat si posibilitatile de practicare a schiului. Vatra Dornei e un “oras-statiune” inconjurat de munti impaduriti: Muntii Giumalau, Bistritei, Rodnei, Calimani, Mestecanis, astfel incat Vatra Dornei a devenit o adevarata “placa turnanta” pentru amatorii de drumetii montane, alpinism sau de ski. Puteti merge la partia de schi „Dealu Negru” si la inca 4 partii de schi hibernale. Pentru amatorii de natura, arta si folclor, exista in oras, un “Muzeu al Stiintelor Naturii si Cinegetic” si un “Muzeu Etnografic” in cladirea primariei orasului.

Vatra Dornei, e-un oras, care mie mi-a placut dintotdeauna, atat orasul cat si imprejurimile sale. E-un oras linistit, aerisit si curat, e-un oras unde m-as muta oricand, cu drag. Viata aici, nu e scumpa, e lipsita de stres si nu e plictisitoare, ai ce face pe-aici atat vara cat si iarna. Daca m-ar chema cineva sa lucrez pe la unul din hotelurile balneare si sa le propun pacientilor surmenati, de care tara nu duce lipsa, cate o plimbare prin parcul cu veverite, zilnic, sau sa faca excursii in frumoasele zone din jur, zau ca m-as duce. Singurul lucru ce-i lipseste urbei, cred ca este un strand, unde in zilele caniculare, sa poti sa-ti mentii sanatatea prin inot si poate, refacerea cazinoului.

@Web, te rog melodia, mersi!... https://www.youtube.com/watch?v=gnwlRoFoLXs

---

VIZUALIZĂRI: 3405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI