Armindeni pe valea Bistritei

TIPĂREȘTE

Am luat-o dis de dimineata prin pasul Tihuta printr-o ploaie mocaneasca.

Cu toata vremea potrivnica drumul era foarte bun in ciuda pantelor abrupte. Panorama asupra muntilor si a brazilor si a noii statiuni turistice ce se prefigureaza era minunata.

Ajungem dupa catva timp in tinutul Dornelor, celebru pentru laptele si branzeturile lui ecologice si apele minerale. Chiar trecem prin Poiana Negri si Poiana Stampei si vedem si statia de imbuteliere.

Casele cu specific bucovinean se itesc pe pajistile inverzite, printre ciresii si merii infloriti. Ne oprim la Vatra Dornei unde nu am mai fost niciodata. Am fost usor dezamagita caci atat de laudatul orasel statiune balneara e lasat in paragina un amestec de ruine ale glorioaselor timpuri si cladiri kitsch si shaormerii maneliste.

Ne-am bucurat insa ca am prins piata deschisa si am gasit produse traditionale bucovinene proaspete si delicioase la preturi decente fata de cele din targurile organizate in Bucuresti. Puteti gasi chiar un schweizer Dornean ecologic, facut de producatorii locali.

Din Vatra Dornei am pornit pe valea Bistritei, pe drumul plutasilor si pe urmele lui Nica a Petrei prin Brosteniul Irinucai cea cu caprele si bolovanul pravalit peste casa si trecand prin Farcasa, pe unde Vitoria Lipan isi cauta cu disperare sotul.

Tinutul vaii tumultoasei Bistrite parea ca nu s-a schimbat cu nimic, peisajul uimitor de salbatic, oamenii traind aproape la fel ca in vremurile lui Creanga si Sadoveanu. Doar codrii erau ceva mai taiati cu salbaticie de patronii inconstienti ai unor firme obscure, iar camioanele cu busteni ce stricasera drumul au luat locul plutelor vestite.

Ma gandesc cu tristete ca un astfel de drum ce prin salbaticia locurilor intrece peisajele elvetiene, nu are parte de reabilitare, e plin de gropi, nu exista o cabana, un popas decat la Farcasa unde ajungi entuziasmat de frumusetea locurilor dar exasperat de faptul ca te tarasti cu grija prin gropi sa nu-ti rupi masina. Nu suntem elvetieni, sigur, iar bucovinenii din locurile acestea au plecat in bejenie sa contribuie la turismul altor tari.

De abia dupa ce trecem prin Pipirig drumul redevine mai ingrijit si ai minunata senzatie de revenire in timpul din care plecasesi in calatoria ta initiatica. Treci pe langa manastirile celebre Neamt, Secu, Sihla, apoi pe langa Humulesti, salutam Cetatea Neamtului si intram glorios in Targul Neamt unde ne-am rezervat loc la Pensiunea La Cetate unde boierii osteniti vor gasi di tati! :)

Pensiunea La Cetate e un loc primitor, cu o gradina cocheta imprejmuita de pomii infloriti, situata vis-a vis de vechiul complex comunist pe drumul spre Cetatea Neamtului, la 5 minute de mers cu masina din centrul orasului.

Aici pe langa o camera civilizata si wi-fi, gasesti si un restaurant unde poti comanda ce-ti doresti si sa bei un pahar de vin roze foarte bun, sa asculti putina muzica live si chiar sa-i vezi pe nemteni pe ringul de dans cum se distreaza si se bucura de viata fara manelisme si fitze de club.

---

VIZUALIZĂRI: 2480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI