Plimbare relaxantă în Varşovia (2)

TIPĂREȘTE

După ce ne-am odihnit puţin într-un părculeţ aflat lângă Hotelul Bristol, am ajuns la Palatul Prezidenţial – reşedinţa preşedintelui polonez. În faţa acestuia am văzut statuia ecvestră a prinţului Jozef Poniatowski (general, ministru de război şi şef al armatei poloneze).

Palatul Prezidenţial a fost proprietatea privată a unor familii aristrocrate la început. Constituţia Poloniei a fost redactată aici iar începând cu anul 1994 a devenit reşedinţa oficială a preşedintelui Poloniei.

De-a lungul timpului, palatul a fost distrus şi refăcut de mai multe ori, aşa cum se întâmplă des în istorie.

Mai departe am văzut Statuia lui Adam Bernard Mickiewicz. Acesta a fost un poet şi scriitor polonez, considerat cel mai bun poet romantic polonez din secolul XIX. Cea mai valoroasă creație a sa este poemul Pan Tadeusz, dedicat Poloniei.

Biserica Sf. Ana a fost fondată iniţial ca mânăstire pentru călugarii franciscani. Pereţii şi tavanele semicirculare ale acestei biserici au fost decorate cu picturi care descriu scene din viaţa Sfintei Ana. Era foarte aglomerată când am intrat, slujba fiind în desfăşurare. Am reuşit să fac câteva poze dar nu am insistat prea mult, aşa că am plecat mai departe.

Castelul Regal din Varşovia, care astăzi serveşte ca muzeu, a fost reşedinţa oficială a monarhilor polonezi. A fost aruncat în aer de germani în cel de-al Doilea Război Mondial, reconstruit şi folosit ulterior ca centru administrativ de către ţar. Castelul are o faţadă impunătoare, construită din cărămidă, avand vedere în Piaţa Castelului. La fiecare capăt al faţadei se află un turn pătrat, cu o turlă cu bulb. Nu am intrat, l-am admirat din exterior.

Columna regelui Zygmunt III Vasa, cel căruia Varşovia îi datorează titlul de capitală, este construită în anul 1644 şi are o înălţime de 60 de metri. Este situată în centrul faţadei principale a Castelului, flancat pe ambele părţi de către castel. Este cea mai veche statuie din oraş şi îşi menţine încă aspectul, în ciuda multiplelor avarii şi reparaţii la care a fost supusă.

Nu departe de columnă era un trenuleţ care işi aştepta clienţii pentru o plimbare prin oraş şi diverşi comercianţi care expuneau diverse produse, la preţuri foarte bune, spre vânzare.

Terasele din zonă erau aproape goale pentru că norii puseseră iar stăpânire pe cerul care a fost senin mai toată ziua. Într-o parte, lângă castel, stăteau alineate trăsuri care îşi aşteptau, de asemenea, clienţii pentru o plimbare romantică prin frumosul oraş. Am pornit pe o străduţă mai animată unde se înălţau două biserici, lipite una de cealaltă şi oarecum îngrămădite în peisaj.

Una dintre ele era Catedrala Catolică Sf Ioan, una dintre cele mai vechi biserici din oraş şi biserica principală a Arhiepiscopiei Varşovia. Catedrala a servit ca un loc de încoronare şi de înmormântare pentru numeroşi duci şi a fost conectată cu Castelul Regal printr-un coridor. Unul dintre regii polonezi a repetat jurământul constituţiei în această biserică, în faţa altarului şi a lui Dumnezeu. Am intrat în această biserică, era slujbă şi foarte aglomerat. Tavanul era simplu, cu arcade gotice, pe pereţi erau multe lămpi aprinse şi, ce ne-a surprins cel mai mult a fost faptul că în interior era un ecran digital pe care erau afişate nişte informaţii în limba lor. Nu am văzut niciodată, în nici una dintre bisericile în care am fost, un ecran digital…

Cealaltă biserică de pe acea straduţă era Biserica Iezuită în care nu am intrat şi despre care chiar nu ştiu să vă povestesc prea multe. Imediat după această biserică era un om statuie, înfăţişând moartea fără coasă care avea pe jos un castronel unde aştepta să primească bani de la trecători. Nu am înţeles…scopul lui acolo…şi nu ştiu dacă facea rost de bani în acest fel.

Eram în cartierul vechi al Varşoviei, pe strada Swietojanska (unde erau cele două biserici mai sus menţionate) şi nu ştiam că suntem la câţiva zeci de metri de Vistula, râul pe care se află capitala Poloniei. Păcat, pentru că aş fi vrut să vedem Vistula, pe malul careia s-a dezvoltat oraşul Varşovia.

Încă uimiţi de cel care se dădea drept “doamna cu coasa”, l-am dat uitării când am trecut pe lângă minunată casuţă, care parcă era dintr-un basm. Ne-am mai plimbat puţin prin zonă apoi am început să refacem drumul înapoi spre hotel.

În Parcul Saski (pe lângă care am trecut şi la dus) se pregătea un ceremonial de depunere de coroane la Monumentul Soldatului Necunoscut. Erau adunaţi oficiali şi public, în aşteptarea începerii ceremoniei. Gărzi de onoare erau instalate la unele dintre statuietele din parc.

Mormântul Soldatului Necunoscut, care se află în Piaţa Mareşalului Pilsudski, a fost ridicat din iniţiativa generalului Sikorski, în arcadele palatului Saski, distrus în timpul celui de al doilea război mondial. În anul 1925 au fost depuse aici osemintele soldatului necunoscut căzut la Lvov pentru apărarea oraşului, ulterior au fost aduse urnele cu pămînt de pe 24 de câmpuri de luptă.

În spatele monumentului se află o minunată fântână arteziană, înconjurată numai de flori galbene, portocalii şi roşii, de o frumuseţe unică.

Ceremonialul a început cu schimbarea gărzii, coroanele erau pregătite şi o mulţime de oameni erau prezenţi pentru a participa la eveniment. Nu am vrut să mai stăm să vedem cum decurge ceremonialul, aşa că am plecat mai departe, spre hotel.

După ce am mâncat ceva şi ne-am odihnit în cameră, am ieşit din nou la plimbare, pe strada Chmielna, o stradă pietonală, cu magazine şi terase. Ne-am plimbat, am admirat, am stat la o terasă unde am comandat o specialitate poloneză, paczek... în traducere “gogoşi cu dulceaţă de trandafiri”. Vai, îmi plouă în gură când îmi amintesc de ele... Tot la acea terasă am comandat şi o bere poloneză, nu mai reţin numele exact, ştiu doar că pâinea neagră era unul din ingredientele folosite la prepararea ei şi că nu mi-a plăcut deloc. Dar măcar am încercat, pierderea nu a fost prea mare.

Uşor, timpul alocat capitalei Poloniei se apropia de final, lucru pe care îl regretam. Trebuia să stăm cel puţin încă o zi în Varşovia, şi tot nu cred că ar fi fost suficient. A fost o plimbare liniştitoare şi relaxantă, tot ce am văzut ne-a plăcut şi efectiv nu avem ce reproşa acestui oraş. Unul dintre cele mai frumoase oraşe din toată excursia, de care am rămas fascinaţi şi pe care o să îl revedem în curând, fiind deja inclus într-un circuit viitor.

Nu cred că trebuie să vă mai spun că vi-l recomand pentru petrecerea unor clipe de neuitat! Merită!

---

VIZUALIZĂRI: 2400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI