Muzeul papusilor si jucariilor

TIPĂREȘTE

Muzeul papusilor si jucariilor din Castelul Rocca Borromeo din Angera

Adresa: Via Rocca Castello, 2,21021 Angera VA, provincia Varese, regiunea Lombardia, Italia.

Program; 10,00 – 17,30

Pret bilet; 10 euro adulti, 6 euro copii. Biletul este valabil pentru ambele muzee din castel (cel al papusilor si cel de istorie)

Castelul Rocca Borromeo este situat pe malul sudic al lacului Maggiore, unul din cele mai renumite lacuri din Italia. De la Torino si pana la Angera sunt 130 km pe care i-am parcurs cam intr-o ora, mergand de la Torino atat pe autostrada A4 cat si pe A26.

Am dorit sa vizitam acest castel pentru ca el adaposteste cel mai mare Muzeu al Papusilor si Jucariilor din Europa. Si cum niciodata nu este prea tarziu ca sa te simti copil iata-ne cu mic cu mare, trei generatii in vizita la acest muzeu.

Dupa ce am vizitat Muzeul de istorie al Caselului Borromeo, am trecut in cladirea cu doua etaje unde este Muzeul Papusilor si al Jucariilor. Spuneam in povestea castelului, ca fam. Borromeo este una din cele mai vechi si mai influente din zona Milano si a lacului Maggiore. Dintre personalitatile acestei familii, demni de mentionat sunt Cardinalul Carlo Borromeo si Cardinalul Federico Borromeo acesta din urma fiind imortalizat de Alessandro Manzoni in romanul „Promessi Sposi”.

In anul 1988, printesa Bona Borromeo Arese a infiintat acest muzeu, in care cu multa migala si pasiune a adus peste o mie de papusi din sec. XVIII si pana in prezent. Multe din ele au apartinut copiilor familiei Borromeo si printesei Bona. Ea ajutata de un profesor de la Academia de arte plastice din Venetia, expert si scriitor de carti despre papusi a creat acest minunat muzeu.

Sunt nouasprezece sali pline cu vitrine din care zambesc dragalas papusi din intreaga lume. Sunt organizate pe zone geografice, pe perioade istorice si in functie de materialele din care sunt realizate. Sunt de asememenea expuse carti, piese de mobilier in miniatura, carucioare pentru papusi, hainute de schimb pentru papusi si nu in ultimul rand jucarii mecanice.

Prima sala pe care am vizitat-o este sala multiculturala moderna. Acolo am vazut papusi – unele un pic mai ciudate - din Amerca de sud, din China, Rusia, Japonia, si din cateva tari africane. Fiecare are un apect propriu culturii din care provine si sunt realizate din materiale din cele mai diverse; lemn, ceramica si tesaturi, metal, frunze, si ce mai au la indemana oamenii. Aceasta sala nu pare prea interesanta pentru copii si nici pentru cei mari care nu sunt pasionati de culturi deosebite de cea europeana. Dar un lucru este comun tuturor salilor muzeului; parfumul placut care pluteste in aer si muzica in surdina.

Dar continuand vizita, perceptia ni s-a schimbat brusc. Urmatoarea sala pe care am vizitat-o este dedicata jucariilor mecanice frantuzesti si germane din sec. XVIII. Sunt expuse jucarii mecanice ce imita in special lumea circului, dar si balerine si printese-papusi care danseaza sau canta la diverse instrumente. In aceste sali exista display-uri pe care ruleaza filme despre cum au fost realizate si despre cum functioneaza exponatele respective. Toate au o mecanisme mici dar destul de complicate, cu multe roti dintate care sunt actionate cu ajutorul unor chei, care rasucite incarca mecanismul. Pe masura ce arcurile mecanismului se destind, jucariile isi fac numarul muzical sau de dans. Pe langa balerine, printese si clovni, am vazut o jucarie „ turc ce fumeaza”, o batrana servitoare care face p --- la olita, un trubadur ce canta pe luna, o papusica ce iese dint-o floare si multe altele.

In urmatoarele sali sunt expuse papusi ce imita aspectul si vestimentatia copiilor de vita nobila din sec. XVIII si XIX. Papusi-bebelusi sau papusi – copilasi de 3-4 ani. Multe din aceste papusi aveau hainute de schimb, carucioare in care sa fie plimbate, valize speciale in care sa fie transportate in vacante si multe alte accesorii de tip biberon, casute, mobilier de toaleta cu lighienase si cani pentru spalat, perii pentru par sau mici animalute de companie. Practic era in miniatura lumea copiilor bogati cu toate beneficiile si frumusetile ei.

Si la fal ca hainutele micilor stapani si papusile aveau hainute realizate din cele mai pretioase stofe, matasuri si dantele.

Toate aceste papusi spun celor ce stiu sa „ citeasca pe buzele lor „ povesti demult apuse si sa aduca aminte de sutele de mangaieri primite de la mici lor stapani sau sa depene vise frumoase din noptile in care dormeau in bratele fetitelor aristocrate.

Aceste papusi erau si atunci atat de pretioase si de pretuite, incat treceau din generatie in generatie sau macar de la o sora la alta a aceleiasi familii cu grija, respect si tandrete. In spatele multor papusi sunt portretele micilor stapane.

Ma uitam la acele papusi si imi aminteam de papusile si de jucariile copilariei mele, care desi la vremea respectiva mi se pareau minunate si imi aducea atat de multa fericire cand le primeam, trebuie sa recunosc ca nu aveau farmecul celor pe care le-am admirat cu curiozitate in acest muzeu.

Am vazut in acest muzeu, papusi de toate marimile – de la 10 cm pana la 130 cm. Am vazut papusi din lemn, din „ carpa cu cap de portelan”, papusi din carton presat, din plastic si nu in ultimul rand papusi din ceara. Am vazut carucioare pentru papusi realizate din bambus, din lem sau din metal. Am vazut mini mobilier pentru papusi; patuturi, dulapioare, comode, masinute, scaune si balansoare, pianine si trasuri... dar ma intreb oare ce nu am vazut? Practic am vazut societatea sex. XVIII – XX transpusa in lumea copiilor.

In afara de sute de papusi, in muzeu mai sunt expuse si cateva zeci de masinute, carti educative si de colorat si un carusel mic ce nu a functionat intr-un parc de distractii ci in curtea unei familii bogate din sec. XIX.

Ultima sala vizitata a fost cea a papusilor de ceara. Jur ca daca nu as fi citit panoul informativ de la intrerea in sala nu mi-as fi dat seama. Ma uitam la ele si ma intrebam cum de au trecut proba timpului in conditiile in care au fost folosite de copii. Se vede treaba ca fetitele acelor vremuri erau mult mai atente cu papusile lor decat sunt copii in zilele noastre.

Nu va puteti imagina cat de incantete au fost micutele noastre si nu imi este rusine sa recunosc cat de fascinata am fost si eu de tot ce am vazut in acest muzeu. A fost o experienta minunata.

Dupa aceasta vizita, ne-am oprit pe micuta dar cocheta terasa a muzeului, langa magazinul de suveniruri, am mancat ceva tipic italienesc si am baut o cafea. Poate am mai fi stat o vreme sa admiram de acolo lacul Magiore, dar a inceput ploaia si am decis sa plecam. A fost o zi minunata pe care noi, cele trei generatii participante la vizita, ne-o vom aminti multa vreme cu placere.

---

VIZUALIZĂRI: 730 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI