Umbria cea surprinzatoare - Prima zi prin Umbria

TIPĂREȘTE

Prima zi in Umbria si incepem cu o cafea bauta in fata pensiunii admirand imprejurimile si avand companie doua pisci de-ale casei. Micul dejun il vom servi in Cannara, la o cafenea intr-o atmosfera placuta, printre localnicii ce-si iau un mic dejun frugal inainte de a merge la munca. Ei la munca, noi la plimbare. Pentru prima zi, gazda noastra a propus vizitarea Bisericii Santa Maria degli Angeli, aflata in vecinatate si Assisi.

Oprim mai intai pentru Bazilica Santa Maria degli Angeli, in mica localitate cu acelasi nume, unde numerosi pelerini vin pentru a capata indulgente (iertare de pacate). Nu voi insista prea mult pe istoria bisericii, a facut-o foarte documentat, Carmen Ion (felicitari!)

Biserica, construita intre anii1569-1679, la ordinul Papei Pios al V-lea, este a saptea biserica crestina ca marime din lume si mai are un element ce o face deosebita, are o biserica in biserica. Este vorba de Porziuncola locul unde Sf. Francesco a trait o mare parte din viata in rugaciune si locul unde a inteles menirea sa pe pamant. Tot aici a primit-o pe Sf Clara (Chiara) atunci cand a hotarat sa plece de acasa pentru a duce o viata in rugaciune. Acest loc mi-a amintit de Biserica Sf. Mormant din Ierusalem...

Sf. Francesco (Francisc) proteja oamenii saraci (desi provenea dintr-o familie instarita, iar in tinerete se spune ca era si cam cheltuitor) si reusea sa se inteleaga cu animalele ca nimeni altul. Legende locale spun ca intr-un sat venea mereu un lup ce producea mari neajunsuri satenilor pana cand au apelat la Sf. Francisc ce reusete „sa vorbeasca” cu fiara si sa o imblanzesca.

Am admirat exteriorul, am incercat si partial am reusit sa facem poze din mai multe unghiuri, apoi intram si ramanem uimiti de biserica mica ce-si duce veacul in biserica mare. Este ca o bijuterie, cu o fresca minunata pe fatada, ce reprezinta pe Sf. Francisc impolrand indulgenta de la Isus si Fecioara Maria, iar pe zidul din spate imaginea Rastignirii lui Hristos. Acoperisul este din marmura, iar in interior se pot observa picturi din sec. XV-XVI. Tot pe fatada, sub fresca cu obtinerea indulcentei, se afla un inscris ce spune:”Locul acesta este sfant”, iar deasupra intrarii:” Aceasta este usa vietii vesnice”Pe aceasta usa, a „vietii vesnice”, intra sfantul pentru a ridica cerului rugaciuni si multumiri!

Biserica mare are un interior simplu, cu o nava centrala si cateva capele laterale. Cea mai importanta este Capela Transit, locul unde a murit in3 octombrie 1226 Sf. Francisc. In interiorul acestei capele nu se poate intra, dar am „trimis „putin obiectivul camerei. Pe peretii capelei, in 1886, Domenico Bruschi, a realizat fresce ce ilustreaza moartea si inmormantarea sfantului. Tot aici este pastrat si braul Sf. Francisc.

Parasim corpul central al bazilicii si ne indreptam spre spre muzeul bazilicii, dar pe care din lipsa de timp nu-l vom vizita. In schimb ajungem intr-o zona unde este statuia Sf. Francisc ce tine in mana o cununa din flori si unde are lacas un porumbel. Porumbelul nu este statuie, este un porumbel viu si are si pereche ce se afla pe o cornisa in aceiasi incapere. La inceput am crezut cu totii ca e o realizare a tehnicii moderne si un robot –porumbel isi roteste capul, dar „robotul” a inceput sa ne priveasca si sa-si ridice capul pentru a ne vedea mai bine. Iubirea sfantului fata de animale si pasari dainuie si dupa trecerea in nefiinta si porumbeii astia albi si imaculati au ajuns aici sa-i tina de urat sfantului intre zidurile reci ale bisericii.

Uimiti de ce am vazut iesim in Gradina de Trandafiri, unde alta minune ne asteapta, tufele frumoaselor flori, dar fara spini. Se spune ca intr-un moment de indoiala Sf. Francisc s-ar fi aruncat dezbracat intr-o tufa de trandafiri, dar Dumnezeu, stiindu-i credinta a facut sa dispara toti spinii florilor si astfel sfantul sa nu fie ranit. De atunci acesti trandafiri bucura oamenii cu florile si parfumul lor, dar fara spini.

Trecem in fuga si prin zona magazinului de suveniruri si ne continuam drumul spre Assisi, orasul pacii.

Orasul este situat pe o colina dominata de Bazilica Sf. Francisc vizibila si din Cannara, de la Cantina di Filippo, dar si din Perugia.

Lasam masinile intr-o parcare la baza colinei si urcam spre a „cuceri” orasul. Stradute mici, petruite, case vechi din piatra, dar toate inviorate de flori multicolore. Dupa ce umblam cateva minute pe strazile inguste si foarte multe in panta, ne prinde foamea si aici vom manca produsul traditional al zonei numit „porchetta”. Ce este porchetta? Este o friptura sau mai exact o rulada din carne de porc umpluta cu multe ierburi aromatice si servita cu lipie sau cu paine, precum un sandwich. Gasim si noi un loc cu o vitrina ce expune o porchetta imensa si cei mai curajosi sunt hotarati sa incerce. Desi nu poti spune ca e o gustare dietetica, in vacanta trebuie incercat orice. Am incercat si pot sa va spun ca este delicioasa, foarte aromata si frageda. Se topeste in gura! Dupa gustarea locala, cu forte proaspete purcedem la vizitat si ne indreptam spre Bazilica Sf. Francisc. Drumul, pentru noi, a fost mai lung pentru ca am tot cascat gura (la propriu) la casutele din piatra cu multe ghivece cu flori, la stradutele inguste ce se pierdeau printre case, dar ne-am oprit si in fata Templului Roman din Minerva, unul dintre cele mai bine pastrate temple romanice. Fatada templului ce dateaza din sec. I I. H. are un sir de coloane dorice ce sprijina porticul pe care erau inscrisuri cu litere de bronz, acum pierdute. In templu, in sec XVII a fost facuta biserica Santa Maria sopra Minerva. In apropierea templului se afla ramasitele Forumului Roman, in care am intrat doar trei persoane din grup. Forumul prezinta un podium pe care se aflau scaunele magistratilor, un templu al lui Castor si Polux, cateva statui gasite in forum, dar si mozaicuri. Nu am zabovit prea mult pentru ca ne departam de grup si mai aveam inca locuri de vazut. Ajungem si la biserica Sf Francisc, situata pe marginea unei coline, de unde avem o vedere panoramica superba asupra unei parti din Umbria cea verde.

Biserica Sf. Francisc, vizibila din multe colturi ale Umbriei, cuprinde de fapt doua biserici, Biserica Superioara si Biserica Inferioara. Intrarea in Biserica Inferioara se face prin usi mari din lemn iar in interior lumina este slaba si greu putem face ceva poze. Tot de aici se coboara in cripta in care se afla mormantul Sfantului Francisc. In Biserica Superioara pot fi vazute fresce ce prezinta viata sfantului, iar de aici se iese pe peluza de iarba, unde se afla o sculptura din bronz, creatie a sculptorului Norbeto, ce-l reprezinta pe Sf. Francisc calare.

Ne-am intors si in timpul ramas pana la plecare am reusit sa mai vedem Biserica San Rufino, catedrala orasului Assisi, construita in 1140 dupa planul lui Giovanni Gubbio. In aceasta biserica au fost botezati Sf. Francisc si Sf. Clara. San Rufino este cel care a crestinat regiunea in anul 238 d. H. Urmatorul obiectiv este Biserica Santa Chiara, aflata in partea opusa bisericii Sf. Francisc ca si cum cei doi sfinti ar sta de straja la capetele orasului. In aceasta biserica se afla mormantul Sfintei Clara (Chiara), dar si crucifixul de la San Damiano, prin care Dumnezeu I-a vorbit Sf. Francisc si l-a indemnat sa „repare biserica „. Acesta se afla in Capela San Giorgio din interiorul bisericii.

Ne indepartam spre parcare, dar nu inainte de a savura o cafea la o terasa mica si cocheta ce „ascunde „ si un interior foarte placut.

Drumul spre Cannara, se opreste pentru putin timp la o crama incercand sa facem o degustare de vin, lucru care se dovedeste imposibil, fiind necesara o programare cu mult timp inainte. Facem doar cateva poze” navei spatiale” ce adaposteste crama si continuam pana in mica localitate Bevagna, despre care citisem ca merita sa-i acordam putina atentie. Oras medieval ce a fost infiintat inca din anii 80-90 I. H si cunoscut mai intai sub numele de Mevania, localitatea este inconjurata de un zid de aparare, iar intrarea se fece prin porti. Noi am intrat prin Poarta Cannara, lasand masinile in parcarea de dincolo de poarta. Strada pietruita ce porneste de la poarta te duce spre inima orasului, principala piata, piata Silvestri. Pe drum, de o parte si alta sunt magazine cu vitrine ce te atrag cu produsele expuse, dar si cladiri vechi incarcate de istorie. Vedem un indicator ce duce spre Teatrul Roman si ceva mozaicuri, dar aceiasi problema, timpul...

Continuam printre casele vechi si aruncam cate un ochi pe stradutele laterale ce te imbie sa le descoperi si tot asa ajungem in piata Silvestri, unde se pare ca se pregateste ceva. Aflasem ca in aceasta perioada se organizeaza Festivalul Primaverii Medievale ce presupune concerte si evenimente gastronomice medievale, toate organizate pe cartiere (gaite in italiana). Ne postam si noi in fata Palazzo di Consoli, unde se agitau cateva persoane in straie medievale si cu ceva produse mestesugaresti, iar in fata o echipa de operatori si reporter asteptau ca si noi.

Asteptarile au fost mari si desarte. Dupa cateva minute timp in care o trupa de cantareti de muzica medievala intoneaza o melodie, operatorii trag cateva cadre si totul se termina spre surprinderea si dezamagirea noastra si a altor turisti ce ne instalasem pe treptele laterale ale palatului.

Ne continuam plimbarea pe strazi si nimerim peste locuri unde incep sa sfarae gratarele si lumea se pregateste pentru festinurile culinare, dar noi vom manca impreuna cu grupul nostru, in Cannara. Pe drumul de intoarcere catre masina, dam peste o terasa amenajata de o parte si alta a strazii si unde cei care serveau erau copii si tineri, probabil voluntari. Toti se agitau, incercau sa-si gaseasca clientii printre trecatori, ii conduceau la mese si apoi cu tavile pline ii si serveau. Foarte placut si interesant!

Ne-am retras cu regretul ca nu am vazut mai mult din acest micut oras si care poate oferi atat de mult, dar mai avem si alte zile...

---

VIZUALIZĂRI: 585 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI