Umbria cea surprinzatoare - Gubbio și Perugia

TIPĂREȘTE

Si incepem a doua zi in Umbria cu urmatorul program: mai intai vom merge in Gubbio, apoi Perugia si incheiem cu cina noastra comuna, pregatita de baietii, caci va fi gratar si stiti cum e cu gratarul, fetele pregatesc carnea, pregatesc salatele, vesela, tacamuri, pahare, baietii frig carnea si la urma ii felicitam pentru gratarul minunat, dupa ce strangem si spalam tot. La noi nu a fost asa, baietii s-au ocupat cam de tot si salate si garnituri, fetele cu aranjatul mesei si strans dupa. Sa spunem ca a fost o impartire echitabila a atributiilor si toata lumea s-a simtit bine, chiar excelent!

Revenim la prima parte a programului si imbarcati in masini pornim spre Gubbio, dar mai intai vom urca pe muntele Ingino, unde se afla Biserica Sf. Ubaldo, ce adaposteste trupul neinsufletit al sfantului. Pentru a ajunge la biserica se poate folosi masina (drum foarte bun, dar cu serpentine) sau un fel de telescaun, mai exact un „telepicioare”.

Sfantul Ubaldo este patronul orasului Gubbio si a fost episcop de Gubbio din 1126.

Dupa moartea sa in 15 mai 1160, a fost declarat sfant si protector al orasului.

In fiecare an, pe 15 mai, se sarbatoreste ziua sfantului, mai intai cu un pelerinaj cu lumanari la biserica apoi o ceremonie mai deosebita numita Corsa dei Ceri. Ceri sunt niste pilastri (nu am gasit alt nume) din lemn frumos decorati, in forma de lumanari, cu o inaltime de peste 3metri ce vor fi purtati pe umeri (cu statui ale sfintilor in varf) de catre echipe de barbati din 3 bresle diferite.

Zidarii, imbaracati in galben vor purta statuia Sf Ubaldo, comerciantii, imbracati in albastru vor purta statuia Sf. Gheorghe, iar taranii, imbracati in negru, statuia Sf. Antoniu. Cu acesti colosi pe umeri echipele insotite de numerosi sustinatori alearga pe strazile orasului intr-un haos total. Dupa festivitate, Ceri sunt adusi din nou in biserica unde raman pana anul urmator.

Biserica, cu cinci nave, cu vitralii impresionante ce ilustreaza aspecte din viata Sf. Ubaldo, adaposteste intr-un sarcofag din cristal trupul mumifiat al acestuia, situat pe un altar din marmura in fata unei ferestre. In biserica, pe langa Ceri se mai pot admira cateva tablouri cu tematica religioasa, Botezul Domnului, Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta si altele pe care nu le-am retinut. In curte exista un restaurant unde se poate servi ceva, noi am luat micul dejun si am admirat frumoasa panorama asupra orasului. Dupa momentul de relaxare o parte au mers la masini pentru a ajunge in oras, iar cei mai temerari s-au urcat in „coliviile” metalice ce i-au transportat pe fir pana la poalele muntelui Ingino.

Refacut efectivul, incepem sa urcam din nou pentru a vedea orasul. Gubbio, este un oras medieval din regiunea Umbria, la nord de Assisi cu care rivalizeaza pentru obtinerea titlului de cel mai bine pastrat oras medieval. Desi am vazut si o parte din Assisi nu as putea spune care e mai bine pastrat si nici care mi-a placut mai mult. Fiecare este frumos si merita vazut, poate chiar mai temeinic decat am facut-o noi.

Fondat in sec. al III –lea I. H., a fost un important centru politic si religios al regiunii, s-a bucurat de perioade de pace si prosperitate, dar a fost si atacat si cucerit de goti, bizanti sau lombarzi.

In prezent, orasul se bucura de „asaltul” turistilor, numerosi in lunile de vara, dar si iarna cand la Craciun, aici este „impodobit” cel mai mare brad din lume. De fapt intreg muntele Ingino este decorat cu mii de beculete sub forma unui brad. Am cumparat si eu un magnetel cu cel mai mare brad!

Gubbio, este amplasat in trepte si am inceput cu partea de jos, unde am lasat masinile, dupa care am tot urcat si coborat pe stradutele din piatra, pe sub arcade, pe langa cafenele sau magazine cu diverse. Tot in partea de jos exista si ruinele unui amfiteatru roman la care nu am reusit sa ajungem, dar l-am vazut de la distanta, iar in piata unde am lasat masinile, Piata 40 de Martiri, se afla Catedrala orasului si in apropiere Loggia del Tiratoio ce fusese folosita pentru uscarea lanei.

Ne indreptam spre lift si urcam la urmator nivel, poate si cel mai atragator. Iesim in apropiere de Piazza Grande unde se afla Palazzo dei Consoli, cladire in stil gotic ce adaposteste in prezent Muzeul Civic si in al carui turn se poate urca pentru a admira valea Gubbio si partea de jos a orasului. Strazile mici ce urca si coboara printre cladirile cu magazine cochete ne indeamna la o plimbare pe jos.

Ajungem la Fantana Nebunilor, dar nu ne rotim de 3 ori pentru ca nu am gasit un locanic autorizat sa ne inmaneze certificatul de nebun. Se spune ca pe vremea romanilor aici erau trimise persoanele alienate si mult timp, Gubbio era numit orasul nebunilor. Nebuni sau nu, tot am ales sa ne urcam in trenuletul turistic pentru un tur al orasului si astfel am trecut prin punctele importante pe care altfel le-am fi ratat.

Dupa plimbarea cu trenuletul a urmat hidratarea cu un Aperol spritz, o bere sau o limonada, mici cumparaturi din frumoasele magazine ce expuneau afara, trufe, flori, dulciuri, magneti sau celebra ceramica pictata manual. Daca nu ar fi fost zborul cu avionul mi s-ar fi lipit de mana un superb vas decorativ...

Urcam si la ultimul nivel, tot cu liftul (economisim fiecare strop de energie) si ajungem sa vedem Domul construit intre anii 1194-1350, inchinat sfintilor Mariano si Giacomo si apoi trecem doar pe langa Palatul Ducal construit in sec XV. Tot aici suntem poftiti intr-un mic magazin cu suveniruri sa intram daca nu pentru a cumpara macar sa vedem cel mai mare butoi din lemn. Nu stim daca este cel mai mare, dar omul stie sa te aduca in magazinul lui si poate pleci si cu ceva suvenir.

Usor toropiti de caldura si oboseala, coboram spre masini si ne continuam drumul spre Perugia. Dupa aproximativ 40 de km si doua tentative de a gasi un loc unde sa mancam ajungem in parcarea imensa de la capatul orasului Perugia, unde vom lasa in siguranta masinile si ne continuam drumul cu mini metroul electric. Este o inventie deosebita, confortabila si ieftina de a ajunge usor in centrul turistic al Perugiei.

Din statia finala, dupa ce admiram putin imprejurimile si facem cateva poze ne indreptam spre zona in care, in sfarsit am fi gasit ceva de mancare. In grupul nostru aveam si o viitoare mamica care necesita un supliment sau chiar o masa sanatoasa, caci cam trecuse de pranz. Ajungem la Ferrari, o terasa a restaurantului cu acelasi nume si nu ne mai misca nimeni.

Dupa ce foamea si setea e ostoita mai avem ceva timp si pentru o plimbare la pas prin zona turistica si vom merge mai intai spre Piata IV Noiembrie, unde se afla Fontana Maggiore, una dintre cele mai frumoase fantani, construita din marmura roz, cu doua bazine poligonale suprapuse, iar deasupra acestora se afla un grup statuar cu 3 nimfe ce tin o amfora din care curge apa in bazinul din bronz si apoi in bazinele inferioare.

Pe peretii celor doua bazine sunt simboluri religioase, personaje bibilice sau simboluri cu semnificatii pentru zona Perugiei. Tot aici se afla Catedrala San Lorenzzo in care am intrat dar se oficia o slujba si am facut doar 2-3 poze pana am citit ca nici asta nu se poate. Pe partea opusa se afla Palazzo dei Priori, cladire in stil gotic ce gazduieste primaria si Galeriile Nationale, pentru care oricum nu aveam timpul necesar. Ne multumim cu exteriorul si grifonii ce strajuiesc intrarea si ne continuam drumul.

Dupa ce am intrat intr-un magazin cu celebra ciocolata Perugiana, ”Baci”, de unde ne-am infruptat si noi, ne-am intors, am intrat pentru putin timp in Sala dei Notari, unde era o conferinta si apoi ne-am indreptat spre parte opusa a strazii Vanucci admirand doar din exterior cladirile ce strajuiesc aceasta cale plina de turisti, studenti si localnici ce se plimbau sau discutau asezati pe trepte ori la terasele ce-si ofereau serviciile.

Aproape de capatul strazii erau intinse mese cu tot felul de obiecte vechi sau obiecte de artizanat sau doar produse locale. Ne-am apropiat de marginea zidului de unde am putut admira in tihna orasul cu numeroasele turle de biserici si acoperisuri din tigla in lumina aurie a unui asfintit ce se apropia.

Ziua era pe sfarsite si trebuia sa revenim la masini. Dupa drumul parcurs tot cu minimetroul ajungem in zona parcarii unde, intre timp se oraganizase un mare targ de mancaruri locale. Mese pline cu fripturi de vita porc sau oaie, frigarui, cartofi, paste, carnati mai mari sau mai mici si o sumedenie de produse de cofetarie si patiserie, de nu mai stia omul ce sa aleaga. Greu, dar cam toti s-au descurcat si au ajuns la masa cu ceva de gustat din produsele locale si am mai pus si la pachet sa fie si pentru cina ce urma.

Inca o zi superba prin Umbria se incheia si deja ne gandeam ce vom face in urmatoarea zi.

---

VIZUALIZĂRI: 1020 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI