Dincolo de nuanțe — restaurantele tematice din Taipei

TIPĂREȘTE

Atunci când încerci să explorezi de unul singur un oraș ca Taipei-ul, străbați distanțe și locuri care, la fiecare pas, îți pregătesc câte o capcană, auzi multe voci suprapuse într-o partitură haotică, plină de tonalități stranii ce te obligă să te oprești pentru a-ți mai trage sufletul și pentru a schița o hartă a locului, apoi, un mic exercițiu de reflecție. Dacă se întâmplă să porți harta în mână, numele străzilor îți luminează drumul până la un loc unde lumea ți se pare normală și abordabilă.

Se face ora șase seara, când descopăr Rahoe Street Night Market, zona restaurantelor tematice, cu iz bizar, despre care citisem înainte de a mă pune pe drumurile Asiei. Urmează să retrăiesc câteva experiențe asemănătoare cu ceea ce văzusem in Edinburgh, în urmă doar cu un an.

Am intrat într-un restaurant cu specialități japoneze, cu interior de templu șogun în care o bandă rulantă trecea prin fața clienților, pe un fond muzical oriental, deconectant, încărcată cam cu tot ce-ți dorești în materie culinară niponă-sashimi, sushi, salate de ton etc. - iar plata, înregistrată electronic, ți se cerea la ieșire. Trăiai cu adevărat una din bucuriile mici ale vieții despre care ne vorbesc atât de mult psihologii.

Cred că Taipei este locul în care orice idee, fie ea și trăznită, poate aduce clienți și profit într-un timp relativ scurt. Cozile de tineri dornici de inedit și de a vedea cum arată lumea pe dos, pot fi văzute pe toată întinderea restaurantelor alternative de pe Rahoe Street, așteptând cu o răbdare nespecifică vârstei lor, gustul unicității.

Primul local la care reușesc să arunc o privire spre interior poartă numele de Jet Plane, cu un interior specific unui avion în plin zbor, în care stewardesele aduc meniuri specifice curselor aeriene, pe fondul zumzetului motoarelor și a ecranelor din spatele scaunelor, unde rulează filme pentru o clientelă dominată de copii;

undeva, alături, la un restaurant Ninja, unde zăresc pe două grinzi doi luptători îmbrăcați în negru, la fel ca și ospătarii pregătiți pentru ceremonialul mesei, care are un ritual unic: dacă zarurile îți vor fi favorabile, vei fi servit cu cel mai bun saki- dacă nu, ți se va strecura în gură o băutură mai puțin bună, cu o seringă îngrozitoare (ce are seringa cu samuraii?); urmează, la câteva sute de metri, un restaurant cu numele ''Apaca”, cu preparate vegetariene iar mesenii sunt vizitațí, doar la orele mesei, de o oiță apaca, pe care o pot servi din propriul meniu, într-o farfurie special pregătită; la restaurantul Lego, costumația personalului, vesela, pereții, scaunele, mesele și pereții te izolează în lumea construcțiilor Lego, în care zeci de copii își exersează imaginația; tot pe aproape, văd și restaurantul Zoo, în care care fructele, meniurile și voia bună din junglă sunt aduse de Mowgly, Baloo, Sheer Kaan, Kaa sau maimuțe haioase și vesele; la Restaurantul Pluta, tote interioarele și recuzita sunt făcute din lemn de plută iar fripturile barbecue, specifice localului, sunt urmate de băuturi tari, servite în căni de plută, atât de tari, încât ieși de acolo dus pe o plută;

Buu-buu, restaurant pentru copii, te introduce într-o încăpere populată cu mașini de epocă, unde mesele au volan iar meniurile au un aspect de provizorat, la fel ca la restaurantele Drive-in din America; la Restaurantul Barbie, silueta, costumația și coafura personalului te duce într-un mediu în care clientela feminină închiriază aceeași ținută, apoi se așează pe scaune pline de floricele roșii, albastre și violete, privindu-și fix, în ochi, partenerul.

Capul de afiș al străzii, deja faimoasă în lumea asiatică, îl deține cel mai frecventat dar și cel mai solicitat local: Restaurantul Toaletă. Aici, locurile, mesele, meniurile, vesela și tacâmurile au formele specifice ale unui loc în care oamenii își doresc să fie singuri. Încerc sa-mi arunc privirea peste capetele tinerilor ce stau cu stoicism la o coadă respectabilă, și zăresc ceea ce doar imaginația poate crea pentru un european: zeci de toalete pe care perechi fericite discută și gesticulează, consumând mâncăruri cu forme ciudate, servite pe tăvi în formă de capac de toaletă, într-o încăpere cu pereții căptușiți cu capace de duș, mături, chiuvete, robinete, pămătufuri și perii de paie...

O doamnă din Scoția, cu ochelarii aburiți de revoltă dar conștientă de patrimoniul umoristic al nației, îi spune încet soțului:

-Dacă nu vor uita că și toaletele adevărate sunt undeva, pe aproape, specia umană nu va dispărea încă!

Rahoe Street, o stradă greu de uitat. O stradă concepută pentru a delecta toate gusturile, un loc de experiențe asiatice ce poartă semnul unicității taiwaneze.

Poate pentru localnici, diversitatea dusă până în extremis, este una dintre bucuriile mici ale vieții. Pentru un european însă, da și nu. Dar a privi realitatea doar prin monoclul bunicului, nicidecum nu poate însemna o mai bună înțelegerii a lumii.

---

VIZUALIZĂRI: 1738 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI