Obiective istorice de excepţie, în municipiul Suceava.

TIPĂREȘTE

Cu puţin timp în urmă, fiind la un picnic cu rudele apropiate, povesteam câte ceva despre locurile frumoase din zona Bucovinei.

Un nepot, care este detaşat cu serviciul pe o perioadă mai lungă la Rădăuţi, m-a întrebat: ”La Suceava aţi fost? Sunt şi acolo câteva obiective interesante”.

Am reţinut informaţia şi cu proxima ocazie, am luat drumul Sucevei pentru edificare la faţa locului,nu înainte de a răsfoi câteva review-uri AFA, în legătură cu acest oraş.

Fostă cetate de scaun a Moldovei şi fost oraş al Imperiului Austro-Ungar, Suceava are câteva biserici şi mănăstiri, care împreună cu ruinele fostelor cetăţi, sunt sub patrimoniul UNESCO.

Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Mănăstirea Zamca situată în zona de Vest a oraşului. Pentru a ajunge la mănăstire, am setat GPS-ul cu strada Zamca şi am găsit locaţia fără probleme, deoarece se zăreşte din stradă.

Situată pe un frumos platou, mănăstirea este de fapt o construcţie fortificată, cu ziduri din piatră groase de aproximativ un metru şi înalte de vreo patru. A fost construită după unele surse, de armenii refugiaţi aici în jurul anului 1600.

Intrarea se face printr-o clădire dreptunghiulară, etajată, construită din piatră şi având la partea superioară o turlă. Biserica de construcţie clasică, cu o singură turlă, era închisă şi nu am vizitat-o decât din exterior.

În partea dreaptă a bisericii se află o fântână mai nouă,inconjurată de un zid de piatră şi o placă, în care este afişată doleanţa familiei care a ctitorit-o. În dreapta fântânii se află un zid ruinat, care pare să fi fost al unei construcţii mai vechi (biserică?).

În partea de Est a mănăstirii, se află un frumos turn-clopotniţă de formă pătrată, construit din piatra şi cu un balcon din lemn la etajul I unde se află o capelă.

La etajul II se află clopotniţa, acoperită de curând cu tablă din cupru, această operaţie făcându-se probabil la ultima restaurare. La parter se află o uşă din lemn masiv, folosită pentru a II-a intrare în mănăstire.

Ca mai toate mănăstirele Moldovei, a avut o istorie zbuciumată. Tolerată şi chiar ajutată de Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi urmaşii săi, a fost distrusă pe timpul lui Petru Rareş, pe motiv de neapartenenţă la ortodoxia română.

A fost ocupată de regele polon Jan Sobietki în secolul XVII, care a avut cartierul general aici şi a construit valurile de pământ ce înconjoară zidurile exterioare.

A fost refăcută din nou în timpul lui Ioan Vodă cel Cumplit, care era armean după mamă. Ultimele restaurări s-au făcut după anii'90 şi s-au reluat şi slujbele săptămânale în biserică.

Următoarea vizită am făcut-o la Cetatea de Scaun a Sucevei, situată aproape de centrul oraşului pe strada Aleea Cetăţii.

Am parcat maşina în generoasa parcare de lângă cetate, dar din păcate nu am putut vizita prea multe aici, cetatea fiind în plin proces de restaurare.

Poza afişată în care se văd schelele, macaraua şi grămezile de piatră din zidurile cetăţii, este edificatoare în acest sens.

După ce am vizitat Muzeul Satului Bucovinean şi locul unde este expus pe un soclu Cel mai mare ou tradiţional de Paşte din lume, am mers la alt obiectiv, situat tot în zona centrală a oraşului.

Se numeşte Mănăstirea Sfântu Ioan cel Nou şi se află pe strada Ioan Vodă cel Cumplit. A fost construită între anii 1514-1522 şi la început a fost sediul Mitropoliei Moldovei, până în secolul XVII când s-a mutat la Iaşi.

Aici se poate parca maşina fără probleme, fie în faţa, fie pe lângă gardul împrejmuitor al mănăstirii.

Intrarea se face prin nişte arcade mari, ale unui turn clopotniţă etajat şi foarte înalt. Curtea interioară este foarte frumoasă, aleile sunt pavate cu dale din piatră şi umbrite de brazi şi stejari falnici.

În stânga intrării se află un paraclis, unde se ţin slujbe alternative în funcţie de sărbători. În faţă se află o impunătoare biserică veche, iar în dreapta chiliile înconjurate de verdeaţă, flori şi brazi.

Biserica, cu hramul „Sfântu Gheorghe”, se află între paraclis şi chilii, perpendiculară pe acestea. Construcţia bisericii a început sub domnia lui Bogdan al III-lea şi a fost finalizată în anul 1522, sub domnia lui Ştefăniţă Vodă, după cum ne arată pisania din pronaos.

Este construită din piatră şi cărămidă arsă, iar acoperişul din câte am observat, din plăci de ceramică în care predomină culoarea maronie.

Biserica deosebit de mare, cu o singură turlă, are un pridvor din piatră la intrare, apoi un pronaos înalt şi naosul. Este construită în stilul triconic, asemănătoare (cu mici deosebiri) bisericilor ctitorite de Ştefan cel Mare, cea mai relevantă fiind cea de la mănăstirea Neamţ.

Deasupra bisericii se află o frumoasă turlă octogonală, încadrată cu patru contraforturi şi ferestre în cele patru puncte cardinale.

Naosul este despărţit în două, printr-un arc transversal ce formează deasupra două calote. La intrare în naos pe dreapta, întâlnim un baldachin cu ornamente valoroase din argint, cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou, loc unde oamenii stau la rând în faţa unui preot, pentru servicii religioase specifice.

Pictura în frescă, atât cea interioară cât şi cea exterioară, a fost făcută în 1534, pe timpul domniei lui Petru Rareş, iar autorii sunt necunoscuţi.

Dacă pictura din interior s-a păstrat (cu restaurările de rigoare făcute în timp), din cea exterioară n-a mai rămas mare lucru, doar câteva sunt mai clare pe latura sudică, sau pe unele abside.

Turnul clopotniţă de la intrare, a fost construit în anul 1589 pe timpul lui Petre Şchiopul, ca de altfel şi paraclisul de pe latura de est, câţiva ani mai târziu.

Mănăstirea are o istorie bogată, apelând Wikipedia sau alte site-uri de pe internet, putem afla o mulţime de amănunte despre acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

Pentru a vizita centrul oraşului, parcul şi alte obiective din zonă, am lăsat autoturismul parcat la mănăstire, necunoscând locurile de parcare dîn centrul oraşului şi ne-am continuat itinerariul pe jos.

Am traversat bulevardul Ana Ipătescu şi am intrat în Parcul Central, actualmente Parcul Ioan Nemeş, denumire dată parcului în semn de preţuire faţă de renumitul fizician şi biolog sucevean.

Parcul delimitat de bulevardul Ana Ipătescu şi strada Ştefan cel Mare, în afară de câteva obiective interesante, este ornamentat cu arbuşti şi copaci de diferite specii, din care se remarcă fagul roşu de lângă Muzeul de ştiinţe Naturale, declarat monument al naturii.

În direcţia sud- est la marginea parcului, într-o clădire frumoasă de patrimoniu, se află Muzeul de Istorie. Intrarea la muzeu costa parcă 5 ron, însă noi nu am plătit nimic, deoarece în acea zi s-a declarat Noaptea Muzeelor şi intrarea a fost liberă.

Apropo de intrare la muzee. În Suceava preţul biletelor la majoritatea obiectivelor, se situează în jurul a 5 ron, cu reduceri pentru pensionari, elevi şi studenţi.

În capătul parcului dinspre Muzeul de Istorie, se află un monument din piatră şi ciment, dedicat eroilor suceveni căzuţi în războaiele de la 1877-1878,1916-1918 şi 1941-1945. Construit în anii '60, monumentul are forma unui obelisc paralelipipedic, cu o înălţime de aproape trei metri.

În spatele monumentului, cum vii dinspre bulevardul Ana Ipătescu, se află Bustul lui Ciprian Porumbescu, cea mai veche statuie din multele care sunt amplasate în Suceava. Bustul este realizat din bronz şi aşezat pe un soclu din piatră.

În dreapta monumentului, cu intrare din strada Ştefan cel Mare, se află Biserica Romano-Catolică, cu hramul „Sf. Ioan Nepomuk”. A fost construită după cum se specifică în pisania din pronaos, între anii 1832-1836. Este o biserică foarte frumoasă, în construcţie clasică cu pronaos, naos şi altar.

În micuţa piaţă din faţa bisericii, se află un bust din fibre de sticlă al Papei Ioan Paul al II-lea, în stânga bisericii statuia Sf. Ioan Nepomuk, iar în dreapta statuia altui sfânt romano-catolic, Caetan.

Deasemeni, în naosul bisericii mai sunt statui ale unor sfinţi din religia catolică. Unele sunt introduse în nişte nise, altele sunt încrustate pe cupola naosului. Imediat după pronaos, se află un balcon unde cântă corul şi unde există o orgă vehe funcţională, de prin anii 1881.

Vis-a-vis de biserica catolică, se află Palatul Administrativ al municipiului Suceava, construit în stil baroc la începutul secolului XX de către un arhitect vienez, când oraşul era sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar.

Faţada palatului şi ferestrele cu o arhitectură aparte, sunt deosebit de frumoase. Foarte frumos şi turnul cu ceas, la parterul căruia se află intrarea principală.

Lângă Palatul Administrativ, se află un parc mai mic numit Parcul Drapelelor, de fapt o prelungire a Parcului Central, cu multă verdeaţă, flori, arbuşti şi copaci.

Aici se află pe un mic platou, o statuie din fibră de sticlă, intitulată „Bucovina Înaripată”, dedicată martirilor Bucovinei şi încadrată de drapelele unor state din U. E.

Mergând în partea de nord-vest a parcului, întâlnim al bust cunoscut în Suceava Bustul lui Petru Rareş, o statuie înaltă din bronz, aflată pe un postament dispus în trepte.

După vizitarea parcului şi a obiectivelor din zonă, am făcut un tur prin centrul oraşului, în zona Casei de Cultură a Sindicatelor şi a Consiliului Judeţean.

Aici,după ce am admirat impresionanta statuie din bronz a lui Petru I Muşat, ctitorul a numeroase edificii sucevene, am încheiat prima etapă a vizitei noastre în Suceava.

---

VIZUALIZĂRI: 5255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI