Prin Muzeele din Suceava - partea II

TIPĂREȘTE

Voi continua povestea despre muzeele sucevene începută în review-ul anterior, vezi impresii, pornind din zona centrală și mergând pe scările aflate în partea dreaptă de lângă McDonald' s ce duc în zona Cetății de Scaun. Drumul frumos, pietonal, merge prin zona verde a orașului, sunt și bănci din loc în loc. Am coborât treptele, am mers pe alee și apoi am urcat alte trepte ajungând aproape de Muzeul Satului Bucovinean. Aici o alee prin pădure pe lângă gardul împrejmuitor al muzeului ne-a dus la Statuia lui Ștefan cel Mare.

Statuia Ecvestră a lui Ștefan cel Mare are 23 de metri înălțime și este cea mai mare statuie de acest fel din țară. A fost realizată din bronz turnat de către sculptorul Iftimie Bârleanu în anul 1977 și amplasată în Parcul Șipote-Cetate, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei, ca să poată fi văzută din centrul orașului.

Soclul statuii realizat de către sculptorul Vladimir Florea din travertin este decorat pe fețele laterale cu două altoreliefuri de mari dimensiuni, din bronz, unul reprezentând o scenă de bătălie, altul o scenă de la Curtea Domnească. Fațada soclului este decorată cu Stema Moldovei, capul de bour cu stea între coarne, soarele și luna de o parte și de alta, tot din bronz.

Statuia cu lungimea și înălțimea de câte 8 metri, de 2 metri lățime, restaurată în urmă cu câțiva ani îl înfățișează pe marele Ștefan cel Mare cu coroana pe cap și buzduganul în mâna dreaptă îndemnând la luptă, parcă-i auzeam cuvintele rostite acolo sus, în timp ce cu mâna stângă îl strunea pe Voitiș Armăsarul care, fornăind, cu coama-n vânt, aștepta să dea iamă prin dușmani.

Ajunși la Statuie mi-am amintit de vizita făcută la Suceava în urmă cu ceva ani cu copiii, când băiatul care avea șapte ani s-a amuzat copios de armăsarul reprezentat cu toate detaliile proporționale cu mărimile lor naturale, fata, mai mare cu șase ani, n-a comentat nimic. Am vrut să văd dacă își mai amintește, i-am trimis pe WhatsApp câteva poze și din răspunsul primit mi-am dat seama că-și amintește și că s-a amuzat și acum, după 28 de ani, tot așa de copios….

Mai multe poze, o scurtă pauză de odihnă după atâtea trepte urcate, și am continuat plimbarea pe poteca pe care venisem pentru a merge la Muzeul Satului.

Muzeul Satului Bocovinean, cum este denumit oficial, reflectă organizarea și activitatea satului tradițional, arhitectura specifică a gospodăriilor și construcțiilor comunitare, a instalațiilor tehnice care ilustrează ocupațiile, meseriile, mesteșugurile zonei, modul de viață al locuitorilor din Bucovina. Alături de gospodariile formate din case, anexe, amplasate de-a lungul ulițelor, în vatra satului, ca centre polarizatoare ale vieții comunității, se regăsesc Biserica, Școala, Crâșma.

Programul de vizită depinde de perioada anului, când Am Fost Acolo era deschis de marți până duminică între orele 10 și 18, costul unui bilet fiind de 8 lei, pensionarii au reducere la jumătate, elevii și studenții achită câte 2 lei. Muzeul se află pe Aleea Cetății, are telefon, fax, email și site-ul Muzeului Național al Bucovinei muzeulbucovinei.ro, unde sunt și alte detalii.

Am mers mai întâi la Coliba din Câmpulung Moldovenesc, unde am achiziționat bilete valabile și la Cetatea de Scaun la care urma să mergem mai apoi, cost 10 lei pentru pensionari, pentru adulți 20 lei, am trecut pe la Crâşma din Șaru Dornei, era deschisă dar nu avea nimic de băut, cineva ar fi vrut o bere, am văzut un Atelier de olar din Marginea și o Moară de apă de la Mănăstirea Humorului, dar ne-am oprit la Casa de locuit din Cacica, unde avea loc Bocirea unui bărbat, tristă și impresionantă.

Am văzut o Fierărie și o Piuă de sumane, apoi o Casă de locuit și o Oloița din Volovăț și am asistat la Iertăciunea mirilor de către părinți și celelalte rude într-o Casă din Vîcovu de Jos, iar în Casa din Straja am văzut o tânără Mamă legănându-și pruncul venit de la Botez, în timp ce afară petrecerea continua, un ansamblu folcloric da spectacol.

Atenția mi-a fost atrasă de un Celar din Moldovița, anexă gospodărească pentru păstrarea alimentelor și a uneltelor specific populației huțule care o numesc „klichi” , ilustrare a arhitecturii huțule specifice zonei. Prin tehnica de construcție, prin elementele decorative şi prin vechime este unicat pentru zona etnografică Câmpulung Moldovenesc, pridvorul fiind locul unde artizanii dulgheri și-au arătat întreaga măiestrie prin realizarea unor exceptionale elemente de decor: îmbinarea grinzilor al căror terminal este tăiat în „cap de cal” , muchiile stâlpilor pridvorului sunt aplatizate iar baza şi capitelul prezintă tăieturi în retragere. Deosebită este Portița ce are la partea superioară un semicerc cu un terminal în formă de cruce. Ca mai toate casele din Muzeu este acoperit cu draniță, aici văzând și eu diferența dintre draniță, șiță și șindrilă.

Au urmat Casă de locuit din Ostra, monumentală prin proporții și dimensiuni, construită din bârne imense, o micuță Casă din Câmpulung Moldovenesc dar și o Gospodărie din Câmpulung Moldovenesc cu Casă de locuit, Grajd cu şură, Gard și o Poartă monumentală cu intrări separate pentru oameni și căruțe. Fiind în oraș au apărut și trei paznici vigilenți care și-au văzut de drumul lor…, iar noi ne-am oprit la Şcoală din Securiceni cu două Săli de clasă, Cancelarie și Locuința Învățătorului. La Biserica „Înălțarea Domnului” din satul Vama, construită în 1783 numai din lemn și la Clopotnița ei mai tânără cu câțiva ani am regăsit frumusețea bisericilor moldovenești adaptate la cele de lemn.

Am trecut pe la o Casă de locuit din satul Dorna Candreni, pe la o Gospodărie de pomicultor din Rădășeni cu Casă de locuit și Bucătarie de vară unde era filmat un grup folcloric, apoi am revenit la intrare, la Casa de locuit din Roşu, o casă de dimensiuni impunătoare, cu un larg foișor la intrare care nu se vizitează fiind sediul Muzeului.

De aici am mers pe potecă spre Cetate, cum scrie pe harta primită odată cu biletele, care ne-a arătat traseul de urmat, ca pe ulița unui sat, iar panourile cu indicații de la fiecare exponat ne-au adus multe ale informații. Mai spun doar că pentru plimbarea prin Muzeu ne-au fost necesare aproape două ore. Mi-a plăcut mult muzeul, merită cu prisosință!

Am părăsit Muzeul Satului și mergând în continuare pe Aleea Cetății, în câteva minute am ajuns la Cetate.

Cetatea de Scaun a Sucevei este menționată în anul 1388 ca Cetatea Sucevei, referire la Castelul de piatră construit de Domnul Moldovei Petru I Mușat în apropierea Sucevei.

Timp de aproape 200 de ani Suceava a fost principala reședință domnească a Moldovei, iar castelul întărit cu fortificații impunătoare va deveni Cetatea de Scaun, simbolul puterii politice și militare, aici era adăpostit tezaurul domnesc, aici se refugiau Domnii Moldoveni cu familiile lor în caz de restriște.

Cetatea a fost asediată de nenumărate ori de armate străine, dar, prin forța armelor, nu a fost cucerită niciodată!!

Programul de vizită este diferit în timpul anului, în aprilie lunea era închis, în celelalte zile era deschis între orele 9 și 21, cu ultima intrare la ora 20, costul unui bilet fiind de 16 lei, reducere la jumătate pentru pensionari, elevii și studenții achită 4 lei. Muzeul se află pe Aleea Cetății, pe site-ul Muzeului Național al Bucovinei muzeulbucovinei.ro, se găsesc numerele de telefon și fax, emai-ul, programul complet de vizitare și alte detalii.

Ajunși la intrarea în Cetate am prezentat biletele achiziționate la Muzeul Satului și am intrat în Ansamblul Arhitectonic Medieval, alcătuit din castel şi ziduri de apărare, consolidat şi completat în perioada 2011-2015 când i s-a redat aspectul impunător, intrat în legendă, dar şi strălucirea princiară din trecut.

Pe Alea pavată și protejată de balustrade solide din lemn de unde se vedea în toată grandoarea ei Cetatea acum complet renovată, curată, bine întreținută, am ajuns și am trecut Podul peste Șanțul de apărare a cetății oprindu-ne la Poarta încastrată într-un puternic Turn de apărare apoi am intrat în măreața cetate.

Am văzut Camera de Gardă unde este expus panoul Martori oculari descriu Cetatea Sucevei din secolele 15 – 17 păzit de doi oșteni moldoveni. În timp ce citeam descrierile respective am avut și o mică surpriză când am auzit vorbindu-se în graiul moldovenesc de odinioară: erau alți doi oșteni dintr-un filmuleț proiectat pe perete, care văzându-ne acolo s-au gândit să spună și ei câteva cuvinte. Era primul spectacol multimedia pornit de senzorii ce ne-au simțit prezența pe care l-am văzut în Cetate. I-am lăsat să-și continue discuția și am mers la Sala Armelor Medievale Moldovenești și apoi la Sala Portarul Cetății unde prezența oștenilor vorbitori n-a mai fost o surpriză, pe cei nevorbitori îi văzusem…. Am ieșit în Curte și am mers pe lângă și pe Zidurile groase de un metru și jumătate sau chiar de doi metri, am făcut mai multe poze, eram de două ori la înălțime, pe deal și pe ziduri, și îmi plac înălțimile….

Am ajuns apoi la Lapidariu unde am văzut mai multe basoreliefuri, statui și alte „pietre” din cetate sau împrejurimi, iar lângă el, în Sala Blazoanelor, am văzut cum arătau blazoanele și steagurile de luptă ale boierilor moldoveni, simple și mobilizatoare ca și luptătorii, apoi am intrat în Monetăria în care monetarii munceau de zor, băteau și lustruiau bănuți….

A urmat Sala Moștenirea Mușatină, interesantă prin ce prezintă ea, câteva din cele mai importante localuri de cult ctitorite de familia Mușat, unele le văzusem și eu, apoi Paraclisul ce mai păstrează urme din ceramica divers colorată care o împodobea cu secole în urmă și am avut o oprire mai mare în foarte importanta Sală Ștefan cel Mare, unde este prezentat istoricul bătăliilor purtate de marele Voievod.

Ne-am mai plimbat prin curte, am urcat pe rămășițele unui Turn punct de belvedere, apoi pe altul cu tunurile gata de tragere, de unde am făcut mai multe poze, am mers la Sala Voievozilor Moldoveni unde am aflat informații despre câțiva din voievozii moldoveni, Petru Rareș, Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu, Despot Voievod, Bogdan și am ajuns la o altă Cameră de gardă unde se odihneau doi călăreți ce aduseseră vești importante Domnitorului.

I-am lăsat să se odihnească și am părăsit Cetatea prin care ne plimbasem circa o oră și jumătate îndreptându-ne spre McDonald' s din Centru, nu pentru burgerii lui, pe drumul pe care venisem cu 4 ore înainte.

Am văzut trei obiective care mi-au plăcut mult, Statuia lui Ștefan cel Mare mi-a amintit vizita făcută în urmă cu aproape 30 de ani, Muzeul Satului, foarte bine organizat și documentat, a arătat și bine explicat cu detalii arhitecturale sau etnografice viața satului bucovinean, iar Cetatea de Scaun am văzut-o complet renovată și dotată cu echipamente audio-video moderne care fac vizita și mai frumoasă.

Cum spuneam și în review-ul anterior Suceava are ce arăta și știe să arate ce are, m-a convins această vizită. Sper să mai scriu un articol despre lăcașurile de cult, sunt foarte multe, dar cel puțin zece sunt cele mai frumoase! Mergeți acolo și nu veți regreta!

Muzeul Satului, foarte bine organizat și documentat, cu explicații despre detaliile arhitecturale sau etnografice din viața satului bucovinean.

Cetatea de Scaun este complet renovată și dotată cu echipamente audio-video moderne.

Plimbare plăcută în natură, muzeu deosebit, cetate frumoasă, mi-au plăcut mult!

---

VIZUALIZĂRI: 947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI