Scurtă escapadă la Strasbourg, capitala Alsaciei

TIPĂREȘTE

În noiembrie, anul trecut, am mers din nou pentru un weekend în Colmar, bijuteria alsaciană care ni se lipise de suflet încă de la prima vizită, cea din primăvară. Pesemne v-aţi prins, am găsit bilete ieftine la avion, un adevărat chilipir! Cazare am luat tot la hotel Colmar -- vezi impresii, care ne plăcuse foarte mult, în plus, booking.com mi-a achitat un pic din preţ, aşa că per total, n-a fost mai scump faţă de prima dată.

Dar, în acest articol, nu despre acestea vreau să vă spun, fiindcă am povestit deja , ci despre Strasbourg, oraşul pe care l-am vizitat pentru o zi, fiind situat la doar 72 km faţă de Colmar, până la care cursele de tren sunt foarte dese, iar trenurile, deşi de tip personal, sunt moderne, curate, silenţioase, o reală plăcere să circuli cu acestea. Timpul de parcurs este de fix 30 minute

  Aşadar, după micul-dejun, ne îndreptăm spre gară, “frumoasa  noastră vecină” , spre a lua trenul de orele 09,07 spre Strasbourg. Dinainte am studiat un pic mersul trenurilor şi văzuserăm că pe seară aveam variante suficiente de întors, ochind deja unul pe la 16,51, când urma să se lase întunericul. Biletele le-am cumpărat cu cardul de la automat şi au costat 29,40€/sens/două persoane.

Vremea se îmbunase simţitor, soarele îşi făcuse simţită prezenţa spre bucuria noastră, după ce ziua precedentă fusese mohorâtă, cu ploaie măruntă ce ne cam stropise şi frig ce devenise cam pătrunzător.

Nici în Strasbourg ploaia nu lipsise, concluzie trasă după străzile ude, însă aveam speranţa că astrul zilei, deja strălucitor, urma să usuce carosabilul şi să mai încălzească atmosfera.  

Aşadar, ne trezim că am sosit în Gare de Strasbourg, o clădire impresionantă ca un balon din sticlă care înveleşte parcă protejând construcţia clasică a acesteia, conferindu-i în acelaşi timp o înfăţişare modernă, futuristă.  Ai zice că e o navă spaţială, nu altceva!

Despre Strasbourg ar fi multe de spus, oraşul cu istorie bogată şi rădăcini ce coboară în urmă cu mai mult de două mii de ani, în antichitate, pe când se numea Argentoratum. Însă, ceea ce este notabil este că de-a lungul anilor a aparţinut ba Franţei, ba Germaniei, aşa încât a împletit cu succes influenţele ambelor popoare, prezentându-se astăzi ca un melanj interesant de cultură, arhitectură, şi artă, foarte evident în mâncare şi băutură, folclor şi festivităţi. Despre istoria Strasbourg, găsiţi mai multe aici .  

 Cu certitudine, în zilele noastre, Strasbourg este al optulea oraş ca dimensiune din Franţa, cu o populaţie de circa 300.000 de locuitori şi cel mai mare port riveran din Hexagon, situat practic la graniţa cu Germania, pe malul stâng al Rinului.

Iniţial a fost întemeiat ca o aşezare pe râul Ill, afluent al Rinului, şi braţele sale, care-l înconjoară ca o cingătoare făcând ca pitorescul său centru istoric să pară o insulă (Grande Île de Strasbourg), ulterior extinzându-se până la Rin şi canalele sale. Grande Île face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1988 şi reprezintă inima oraşului vechi în care se găsesc cele mai frumoase şi reprezentative clădiri medievale. Acest nucleu central este legat de restul oraşului prin 21 de poduri, podeţe şi pasarele, iar în partea sa de sud-vest se află La Petite France, cartierul fermecător care este copie fidelă a Colmarului, la fel cu canale și „maisons à colombages” , case cu bârne de lemn pe faţade.

Dincolo de Grande Île, spre nord, este situat Neustadt, adică „orașul nou” , construit de germani între 1871-1914, spre a fi un nou centru al orașului, mai aerisit, cu bulevarde mari şi clădiri masive, impunătoare. Şi acesta a fost inclus în Patrimoniul UNESCO în anul 2017.  

În fine, mult mai departe, spre nord-est, este amplasat cartierul european cu instituţiile găzduite aici.

Deşi de Strasbourg se leagă monumentala Catedrală Notre-Dame, motiv de mare mândrie, Gutenberg, personalitate a Evului Mediu, căruia i se atribuie brevetul tiparului, imnul Franţei, La Marseillaise, compus pe aceste meleaguri sub numele iniţial de Cântec de pe Rin, oraşul din zilele noastre pare cunoscut, mai degrabă, pentru faptul că este sediul mai multor instituţii comunitare precum: Consiliul Europei, Parlamentul European, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau că este co-capitală a UE.

Şi, desigur este foarte renumit pentru că aici se organizează una dintre cele mai reuşite pieţe de Crăciun de pe bătrânul continent.

Ne hotărâm ca de la gară să mergem pe jos în centrul istoric, lăsându-ne ghidaţi de indicatoare şi săgeţi, ştiind că distanţa nu ni se pare cine ştie ce pentru picioarele noastre, în plus aveam posibilitatea să luăm seama la tot ce ne înconjura. Desemnaserăm drept ţintă catedrala, desigur, şi cu ochii în stânga şi-n dreapta, începeam să ne orientăm într-un oraş cu un centru istoric considerat uşor de parcurs, chiar dacă străduţele înguste sunt apanajul său. După ce ieşim din Place de la Gare, o luăm, mai întâi, pe Rue du Maire Kuss, o străduţă îngustă şi scurtă, cu hoteluri de-o parte şi de alta, care ne scoate, după ce traversăm un pod peste Canal du Faux-Rempart, chiar lângă l'Église Catholique Saint-Pierre le Vieux.  O admirăm, pe urmă o ţinem pe Rue du 22 Novembre, aşa cum ne indicau săgeţile pentru  ajunge la catedrală. Capătul acesteia ne plasează într-un colţ al Place Kléber, cea mai mare piaţă publică din Strasbourg ce are în mijloc statuia generalului Jean-Baptiste Kléber, asasinat la Cairo, ale cărui rămăşiţe pământeşti se află chiar sub monument, aşa cum am citit pe panoul informativ.

Am uitat să vă spun că ne aflam în ziua de 11 noiembrie, în care în Franţa se aniversează Ziua Armistiţiului, sărbătoare naţională, când activităţile sunt cât se poate de reduse. Totuşi, în piaţă, şi nu numai, se lucra de zor la pavoazarea oraşului în vederea deschiderii Târgului de Crăciun ce avea loc în ziua de 24 noiembrie, târg ce a ţinut până în seara ajunului, 24 decembrie.   

 Din Place Kléber paşii ne conduc pe lângă Église Protestante du Temple-Neuf, apoi pe străduţe din care se iţea deja măreaţa turlă a catedralei.  Ştiam că în Place de la Cathédrale se află şi cel mai de seamă centru de informaţii turistice din oraş şi speram să-l găsim deschis, în pofida faptului că era sărbătoare, pentru a lua măcar o hartă.

Catedrala Notre-Dame este o minune, efectiv îţi ia ochii: monumentală, din piatră cafenie-roşiatică "brodată" complicat, constrastând în aspect şi dimensiuni cu tot ceea ce este în jur. Aceasta atrage, desigur, toate privirile, precum un magnet, dar şi mulţimile de turişti, aşa încât era o aglomeraţie de nedescris.

Intrăm în punctul info, cerem o hartă, ni se dă, dar în schimbul a 1,5€, mai luăm câteva pliante gratuit şi ieşim ţesând planul celor câteva ore pe care le mai aveam de petrecut în oraş. Tot în Place de la Cathédrale, dar de-o parte şi de alta a Catedralei, se află staţiile trenuleţelor turistice, unul pe linia verde, celălalt pe linia albastră, primul la sud de catedrală, cel de-al doilea la nord de aceasta.  

Cum încă nu se făcuse încă ora 12,00 pentru a intra în catedrală, aşa cum ne propuseserăm iniţial, lucru îngreunat suplimentar de funeraliile unei persoane de vază din ce ne-am dat seama după fastul afişat, ne decidem să luăm trenuleţul turistic pe linia verde, având plecarea din punctul situat între catedrală şi punctul info. Pe urmă, un episod dedicat catedralei, ca mai apoi să luăm trenuleţul şi pe linia albastră, care ar fi desăvârşit plimbarea noastră prin Strasbourg.  

Durează circa 35-40 minute, cu plecări la fiecare jumătate de oră, cu bilet de 8€/persoană şi, cel mai important, acoperă partea sudică a Grande Île, respectiv La Petite France, cartierul asemănător cu Petite Venise din Colmar, cu canale şi case medievale. petit-train-strasbourg.fr

 Practic, aici este concentrat farmecul de netăgăduit al oraşului medieval. Audioguide-ul, foarte util de altfel, este disponibil în mai multe limbi străine, dar nu şi în română.

Trenuleţul circulă pe străzile istorice, o luăm mai întâi pe Rue des Hallebardes, admirăm La Maison Kammerzell situată chiar pe un colţ, una dintre cele mai ornamentate și bine conservate clădiri de locuințe medievale din arhitectura gotică târzie, apoi traversează Place Gutenberg, în centrul căreia tronează monumentul dedicat "celui cu tiparul", ca pe urmă să se înscrie pe Rue des Serruriers sau Rue des Dentelles, făcându-şi loc pe lângă case istorice, precum vestita La Maison des Tanneurs, ce datează de la 1572. Aici domneşte pitorescul, deoarece casele cu bârne şi flori, podeţele ce traversează canalele, oferă peisaje pline de farmec.

De aici, ne lansăm în Petite France, o zonă cu multă apă şi canale aşijderea, admirând Ponts Couverts, în fapt podurile acoperite, în număr de trei. Acestea traversează cele patru braţe ale râului Ill. Dincolo de poduri, se poate vedea Barrage Vauban. În acest loc, odinioară se desfăşura zona responsabilă de apărarea oraşului cu turnurile ce străjuiesc podurile, care erau chiar acoperite pe atunci.

De pe Ponts Couverts, trenuleţul o ia la stânga, pe Rue Finkwiller, se înscrie pe Quai de I'll, traversează Pont Saint-Thomas de pe care admirăm Église Saint Thomas, biserică protestantă remarcabilă. O ţinem înainte, observăm pe dreapta Ancienne Douane (Vechea Vamă) şi peste Ill, Musée Alsacien, două repere de seamă, apoi trenuleţul virează la stânga pe Rue du Vieux Marché aux Poissons, pe care o străbate integral, apoi se îndreaptă spre Place de la Cathédrale pentru a ne debarca de unde ne-a luat.

Vă pot spune că ne-a plăcut foarte mult această experienţă din următoarele puncte de vedere: ne-am putut face idee într-un timp relativ scurt despre o parte atractivă a oraşului cu explicaţiile de rigoare, la un preţ decent. Dar, am rămas atât de impresionaţi de cele văzute, că ne-am hotărât pe loc să repetăm per pedes traseul trenuleţului spre a ne sedimenta cele văzute din mers şi pentru a fotografia pe îndelete peisajele încântătoare. În plus, am intrat şi am vizitat Église Saint Thomas, absolut încântătoare. A fost o plimbare uşoară şi foarte agreabilă!  

Simbolul oraşului Strasbourg este fără îndoială, Catedrala Notre-Dame. După cum spuneam, este monumentală, pur şi simplu o operă de artă, multă vreme fiind considerată cea mai înaltă catedrală din lumea medievală datorită turnului său de 142 m.  

Construcţia acesteia ar fi început pe la 1220, deşi există surse care spun 1277 sau 1176, pe când Strasbourg era un oraş independent, şi a durat mai mult de două secole. Transeptul catedralei a fost clădit mai întâi în stil romanic, după care nava a fost reconstruită în stil gotic franţuzesc, planurile arătând că a fost edificată având drept model Catedrala Notre-Dame din Paris. Însă, tocmai pentru că a fost construită pe etape, aceasta reflectă perfect evoluţia de la stilul romanic la stilul gotic avansat. Deşi planurile de edificare prevedeau turnuri gemene, ambele cu clopotniţă, numai unul a fost terminat în anul 1439.

Catedrala are foarte multe comori în interior (despre care nu voi detalia), ceasul astronomic fiind una dintre acestea. Ceasul astronomic este operă specifică Renaşterii, o invenţie a mai multor artişti, matematicieni, tehnicieni. Ceasornicari elveţieni, sculptori, pictori au lucrat împreună pentru a construi acest mecanism. Cel din zilele noastre datează din anul 1842 şi este, mai cu seamă, atractiv pentru mişcarea sa specifică, ce, în fiecare zi la ora 12,30, îşi începe spectacolul scoţând la iveală mai multe figurine.

Am căutat s-o vizităm pentru a asista la 12,30 la procesiunea ceasului astronomic, însă a fost imposibil să intrăm în interior înainte de 12,00 din cauza aglomeraţiei, coada fiind de-a dreptul descurajantă. Începuserăm să ne împăcăm cu ideea că o vom lăsa pe data viitoare, însă ne-a atras atenţia în lateralul catedralei coada mai mică care se formase pentru a urca cele 330 trepte în spirală spre terasa panoramică.  

Cum nouă ne place să ne cocoţăm şi să avem parte de privelişti de sus, imediat ne-am aşezat şi am achitat biletele: 8€ / pers. Urcuşul n-a fost deloc uşor, dar nici cel mai greu, aşa încât după un sfert de oră ne bucuram de superba perspectivă de la înălţime asupra Strasbourgului de care nu ne mai puteam dezlipi. Ne-am tot sucit pe terasă să surprindem imagini către toate părţile oraşului, am fotografiat "la greu", apoi ne-am hotărât să coborâm. Coborârea se face tot per pedes, dar prin altă parte, tot pe o scară spiralată, pe care am făcut până jos doar opt minute.

Surpriza imensă a fost că, după această incursiune la înălţime, am găsit catedrala dechisă şi am putut să-i vizităm şi interiorul, inclusiv să trecem în revistă ceasul astronomic, chiar dacă nu la ora 12,30. Am rămas impresionaţi de atâta frumuseţe, stil şi eleganţă, ieşind mulţumiţi că norocul ne-a surâs până la urmă reuşind să vedem catedrala per total.

În timp ce stătem la coadă pentru biletele la terasa panoramică, observăm că celălalt traseu al trenuleţului turistic avea plecarea din vecinătate, din Place du Chateau. Ne decidem, după ce am ieşit din catedrală şi ne-am potolit foamea la unul dintre multele localuri din apropiere, să dăm curs şi celui de-al doilea circuit, pentru a ne face idee cât mai completă asupra Strasbourgului, fiind conştienţi că în zona instituţiilor europene nu vom ajunge.

Aşadar, ne aşezăm în trenuleţ, consultăm pliantul, vedem că traseul nr. 2 este ceva mai lung şi mai sinuos, durează 45 minute, plecându-se în tur la fiecare jumătate de oră, preţul fiind acelaşi: 8€/persoană. În aceeaşi manieră, audioguide-ul şi-a făcut treaba cu succes, punându-ne la curent cu toate edificiile  pe lângă care am trecut sau pe străzile şi bulevardele pe care am circulat.

În drumul său, trenuleţul a trecut mai întâi pe lângă Palais des Rohan, construit, decorat și mobilat în doar zece ani, între 1732 şi 1742. Această reședință magnifică, care a rămas practic neschimbată de când a fost construită, se remarcă prin unitatea sa excepțională de stil. Astăzi este locul în care s-au perindat Muzeul de arte plastice al orașului, Muzeul de Arte Plastice, urmat de Muzeul de Arheologie și Muzeul de Arte Decorative.

Trenuleţul se avântă apoi pe Rue des Veaux şi Quai Stattale, trecem pe lângă Église Saint-Étienne şi Lycée des Pontonniers, traversăm mai întâi pe Pont Saint-Étienne, pe urmă pe Pont d'Auvergne şi ne îndreptăm spre Place de l'Université unde admirăm frumosul Palais de l'Université şi, un pic mai încolo, Bains municipaux.  Dăm roată şi ne întoarcem pe Quai du Maire Dietrich, din nou traversăm Ill pe Pont d'Auvergne, de unde ne lansăm pe Av. de la Liberté cu destinaţia Place de la République, una dintre cele mai generoase şi verzi deschideri circulare din Strasbourg.  

Până acolo, aveam să admirăm două clădiri impunătoare şi elegante, Théatre TNS (Théâtre National de Strasbourg) şi Bibliothèque  B. N. U. S. (Bibliothèque Nationale et Universitaire de Strasbourg) , dar şi imediat un al treilea edificiu măreţ: Palais du Rhin, fost palat imperial și manifest al puterii politice, astăzi numele său provenind de la prezența în interiorul zidurilor sale a Comisiei Centrale pentru Navigația Rinului, cel mai vechi organism european de acest tip.

Mai departe, trenuleţul coteşte la stânga pe Rue du Général Castelnau unde dăm de Église Catholique Saint Pierre le Jeune de Strasbourg şi, foarte aproape, de Palais de Justice.

Traversăm Canal du Faux-Rempart şi ne lansăm pe Rue de la Nuée Bleue unde aveam să admirăm Église Saint Pierre le Jeune, biserică protestantă de data aceasta. Facem din nou la stânga, intrăm în Place Broglie de unde avem vedere bună către Hôtel de Ville, devenit Primărie în 1806, dar fostă reședință a contelui Hanau-Lichtenberg care și-a păstrat elementele decorului interior original.  

Mai înainte pe acelaşi bulevard, întâlnim Opéra, edificiu terminat în 1821, cu o siluetă sobră, care a urmat aceeași tradiție neoclasică monumentală ca şi multe alte teatre franceze, și afişează un portic tipic maiestuos cu șase coloane ionice.

Din acel punct, trenuleţul coteşte la dreapta mergând paralel cu râul Ill o bună distanţă, după care face iar dreapta pe Rue de la Courtine, trece de Place Saint-Étienne, pe urmă se înscrie pe Rue des Frères,  ca în final să pice tot în Place du Chateau, locul de unde ne îmbarcaserăm.

Odată ce am coborât din tren, am mai dat câteva ture prin centru fiindcă nu ne înduram deloc să plecăm spre gară. Soarele se pregătea să apună şi lumina sa în "ora de aur" învăluia catedrala conferindu-i o strălucire absolut feerică.

Să vezi Strasbourg pentru o zi înseamnă doar să-ţi faci idee despre ce înseamnă oraşul, şi, dacă ţi-a lăsat impresia că merită mai mult, să-l vizitezi altă dată, alocându-i timp suplimentar pentru a-l cunoaşte mai în detaliu şi mai pe îndelete. Până la urmă, noi ne-am declarat mulţumiţi că am putut vizita oraşul fără să avem parte de ploaia care devenise ameninţătoare cu o zi înainte. Am aplicat strategia cea mai bună recurgând la plimbarea cu trenuleţul turistic pentru a vedea cât mai mult într-un timp limitat în pofida faptului că nu am avut satisfacţia luării la pas a oraşului atât cât am fi vrut.

Bineînţeles că Strasbourg ne-a plăcut enorm, promiţându-ne nouă înşine că vom mai reveni într-o zi, când va fi să mai fie!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: 

 https://www.youtube.com/watch?v=oVUHwIuGE8g

---

VIZUALIZĂRI: 1881 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI