10 sugestii (şi ceva) pentru Skiathos

TIPĂREȘTE

Am răspuns de curînd la o solicitare CMR care cerea 10 sugestii pentru o vacanţă în Skiathos Ideea pare bună, anume a grupa cîteva sugestii şi a le descrie pe scurt, aşa că ar fi bine să o dezvolt niţel. Păstrez tot 10 recomandări, cum a sunat întrebarea iniţială.

În Skiathos am petrecut o săptămînă în a treia decadă din iunie 2011. Transportul a fost cu auto personal, traseul obişnuit Bucureşti – Sofia – Salonic – Larisa – Volos. Plecare dimineaţa din Bucureşti, cazare pe la 7 seara în Volos, la un hotel de lîngă port, găsit pe loc, fără rezervare (ulterior am văzut că ne-am fi putut caza chiar vizavi de port, dar, necunoscînd oraşul, ne-am oprit la Hotel Philippos, crezînd că mai lîngă apă nu se poate). Impresii aici Am ieşit lîngă hotel, la un cafe, căci n-am găsit o tavernă în zonă, şi, obosiţi şi însetaţi de pe drum, n-am mai vrut să ne deplasăm prea mult, abia aşteptam să stăm jos şi să ne răcorim. Fiindcă ne-a fost destul de sete, am scăpat şi de foame, întrucît la prima bere ni s-au adus şi nişte cartofi chips, la a doua un sandviş, la a treia o gustare mai consistentă şi tot aşa, după 5 – 6 beri luaserăm şi cina.

A doua zi, pînă ceilalţi s-au lălăit la micul dejun şi la cafeaua şi ţigareta de rigoare, am fugit pînă în port şi am luat bilete la primul feribot, care era peste vreo oră. Ştiam de acasă orarul curselor, şi erau numai 2, la 10 şi la 12. (Asta era valabil într-o zi de luni din luna iunie pentru feriboturile pentru vehicule, căci vase pentru pasageri sînt mai multe pe zi, iar în alte zile ale săptămînii erau mai dese şi cele de vahicule). Vasele sînt mari, nu cred să fie nevoie de rezervare, şi merg în cele 3 Sporade apropiate: Skiathos e prima oprire (pînă aici face 2 ore), apoi Skopelos şi Alonissos. În Skiathos se ajunge şi din Agios Konstantinos, un port situat mai aproape de Atena. În Skyros, cea mai mare dintre Sporade, se ajunge din Evia.

Pe insulă aveam cazare rezervată la Skiathos Premier Hotel, găsită cu noroc cu nici 3 săptămîni înainte, datorită faptului că hotelul abia se deschisese (în mai), amplasat central, la distanţe mici de orice obiectiv. Dar cam orice pe insulă este la distanţe mici. Skiathos e probabil cea mai mică dintre insulele populare, turistice, o Grecie în miniatură, o concentraţie extraordinară de peisaje şi, faţă de alte insule, cu uimitor de multe plaje cu nisip şi cu intrare lină în apă față de o insulă normală a Greciei (inclusiv vecina Skopelos). Insula are o singură localitate, Skiathos, sau Hora / Chora, cum se transcrie în alfabet latin numele oraşului principal de pe mai multe insule (Chora putînd fi tradus prin Satul, sau Tîrgul, pur şi simplu; în română, horă vine tot de acolo; în aromână, limba lui Caragiu sau a lui Hagi, hoarî sau hoară înseamnă chiar sat). De fapt grecii foloseau acest Χώρα pentru a denumi localitatea principală a insulei, dar, pentru ca din ce în ce mai numeroşii „venetici”să diferenţieze între Chora din Skiathos şi cea din Mykonos, sau între cea din Ios şi cea din Alonissos, oraşele au preluat numele insulelor, din raţiuni practice deci.

Avem deci de-a face cu o insulă mică, dar cu cîteva contribuții la istoria Greciei moderne, dintre care cea mai notabilă este faptul de a fi locul de naștere al drapelului național (crucea albă pe fond albastru), drapel conceput, confecționat și arborat prima dată în istorie la Mănăstirea Evangelistria de pe insulă, în 1807. Şi acum e expus la mănăstirea respectivă, într-un război de ţesut. Skiathos este și locul de naștere al unui cunoscut scriitor și poet, Alexandros Papadiamantis, care s-a inspirat, în opera sa, din copilăria petrecută pe insulă (unde s-a şi întors la bătrîneţe).

Insula are o orientare SV – NE, dar pentru ușurința expunerii, vom considera că are o coastă sudică (între aeroport și plaja Koukounaries) și una nordică. În marea majoritate a zilelor, apa mării este calmă și nu bate vîntul pe coasta sudică, în vreme ce pe cea nordică, poate cu excepția unor golfuri mai adăpostite, vîntul bate simțitor, iar marea este mai agitată. Pe coasta sudică sînt și cele mai multe plaje cu nisip și ușor accesibile, de aceea această coastă o putem numi „coasta principală”, de-a lungul ei se desfășoară și principala șosea asfaltată a insulei, circulă principala linie de autobuz (cu frecvență bună, şi folosit de turişti, care leagă portul de Koukounaries, adică cele două extreme ale coastei principale) și se găsesc majoritatea hotelurilor și restaurantelor. De fapt, cam toată coasta, din port pînă la plaja Koukounaries, este o lungă „stațiune”, un șir neîntrerupt de hoteluri, vile, taverne, plaje... Cred că sînt vreo 14 km între Oraș și Koukounaries. Toate distanțele sînt uimitor de mici. Obișnuit cu alte insule, unde orice indicator are atașată o distanță de 2 sau 3 km pînă la plajă, sau 30 km pînă la alt oraș, aici e neverosimil să vezi indicatoare gen “spre plajă – 0,6 km”. Peste tot și oriunde ajungi imediat. Pare o insulă miniaturizată, dintr-un parc de distracții. Într-o dimineață vîntoasă am decis să mergem cu feribotul pe Skopelos. Am aflat de la recepție că feribotul pleca în 40 de minute. Am avut destul timp să facem un mic bagaj, să ajungem în port, să luăm bilete și să ne îmbarcăm. Doar dacă prinzi autobuzul riști să mergi mai încet, întrucît nu sînt multe zone unde îl poți depăși, dar... revin: toată șoseaua are 14 km. Mai mult de 30 de minute din oraș la Koukounaries nu poți face. De la hotel la o plajă oarecare ajungi în 5 – 10 minute (cu mașina).

La jumătatea coastei sudice, o peninsulă înaintează în mare, populată de vile particulare, hoteluri fățoase și mici plaje ascunse. Pe strada care o înconjoară, și pe care o plimbare motorizată sau pe jos e o idee bună, se află, din loc în loc, bănci care oferă o priveliște nestingherită către mare. În afară de acest mic accident de relief, șoseaua merge aproape numai pe lîngă mare, iar în lungul ei se înșiră plajă după plajă, toate cu nisip, mai toate lungi, cu intrare lină în apă. Toate satele insulei, cu excepția unuia, se înșiră pe această coastă, și în jurul orașului. Aeroportul este lîngă oraș.

Coasta nordică este ușor accesibilă în partea de vest, pe drumuri de macadam tăiate în înălțimea falezei, și din ce în ce mai greu accesibilă în partea de est, unde nu mai există drum de-a lungul coastei, ci cîteva drumuri care vin dinspre interior. Țărmul extrem nordestic, inclusiv celebra plajă Lalaria, este aproape complet inaccesibil dinspre uscat, fiind și cel mai abrupt. Interiorul insulei este nepopulat, muntos, fără înălțimi mari (maxim în jur de 400 m), cu păduri sau livezi, și cu schituri mai mult sau mai puțin ascunse.

În zona Troulos, șoseaua asfaltată se bifurcă, o ramură urcînd spre o plajă mare de pe coasta nordică: Megalos Aselinos. Din această bifurcație, se mai desprinde o șosea asfaltată care duce la mănăstirea Panaghia Kounistra. În rest, cu excepția zonei din jurul orașului, mult mai populată, și a acceselor către unele hoteluri și plaje, toate drumurile sînt de macadam, pietriş sau chiar pămînt.

De pe țărmuri sau înălțimi se văd foarte bine Pelionul, insula Skopelos, insula Evia şi insuliţele vecine. Soarele răsare şi apune din spatele unor înălţimi, de oriunde ai privi (nu “iese” din, nici nu “coboară” în mare).

Introducerea amenință să se lungească, așa că o opresc abrupt, și trec la lista de 10 recomandări:

1. Oraşul Skiathos, care e şi portul de feribot. E situat într-o zonă destul de plată, cu mici înălţimi uşor accesibile la pas, de unde se deschid privelişti panoramice. Cea mai vizibilă, accesibilă şi frecventată înălţime e aproape de cheiul portului: piaţeta de lîngă clopotniţa cu ceas a bisericii Agios Nikolaos (Sf. Nicolae). Clopotniţa e punctul de reper. Dacă urcaţi dinspre chei, odată cu ultima treaptă vă veţi găsi lîngă restaurantul Final Step, local foarte apreciat, unde puteţi lua masa sau doar ceva de băut Sau nu, căci priveliştea este aceeaşi şi din piaţeta de lîngă biserică.

Portul este împărţit în 2 de mica insulă Bourtzi, de pe care se deschid vederi frumoase către oraş, către frontul de case care bordează cheiul. Tot de aici se poate coborî şi în apă, pentru o baie răcoritoare. Partea situată la nord de Bourtzi este cea unde acostează feribotul, unde aveţi acces cu auto şi parcări. Tot la acest cheu sînt şi vase particulare, dintre care unele organizează excursii. Partea de dincolo de Bourtzi este dedicată vaselor mai mici. Tot de aici pleacă unele dintre vaporaşele care fac croaziere de grup. Cînd cumpăraţi o excursie cu barca, întrebaţi dinainte de unde se pleacă, ca să nu bîjbîiţi, mai ales că pe acest chei nu se ajunge cu maşina.

Partea turistică a oraşului, cu cafenele, agenţii de bilete, taverne şi prăvălii, se înşiră în dreptul portului şi pe strada principală, pietonală – Papadiamantis. În general tavernele, băncile şi agenţiile de bilete sînt în port, iar magazinele pe pietonală, care pleacă perpendicular pe chei, vizavi de locul de acostare al feribotului, şi pătrunde în centru, ajungînd pînă în cealaltă parte a oraşului, aproape de şoseaua principală. Ghişee gen fast-food cu gogoşele (loukoumades – prezentate drept specifice zonei, servite cu miere sau altceva), clătite, gyros etc. sînt mai degrabă pe pietonală, pe cheiul portului fiind mai mult cafenele, taverne şi restaurante. Nu am remarcat unde sînt agenţiile de închiriat maşini, pentru că nu am avut nevoie, dar cred că tot prin zona portului.

Pe strada pietonală, în afară de magazinele de suveniruri, articole de plajă, eşarfe (doamnelor e bine să nu le lipsească măcar o eşarfă, dacă nu două, din geantă – foarte utile cel puţin cînd vizitează biserici şi mănăstiri, pentru a acoperi picioarele şi capul), tricouri, papuci etc. am găsit interesant un magazin cu produse pe bază de măsline (de la alimentare – ulei, conserve, la cosmetice – săpunuri, creme) şi produse tradiţionale (ambalate pentru luat acasă), ca rahat, baclava, vin... Nu toate merită cumpărate, dar aveţi ce alege.

Într-o piaţetă frumoasă, laterală străzii pietonale, se găseşte Casa Papadiamantis, muzeu cu intrare gratuită. O vizită nu ia mai mult de 10 minute, este vorba de 2 sau 3 camere, aşa că nu aveţi nici un motiv să o evitaţi, mai ales că oferă imaginea caselor tipice Skiathos-ului “urban”, cu mobilier tradiţional.

Tot prin zonă am dat şi peste un cinematograf unde rula, cum altfel, Mamma Mia! Deşi aici nu s-au filmat decît cîteva scene din film: pe cheiul portului (unde cei 3 taţi pierd vaporul) şi sus, la Sf. Nicolae. În rest, insula Kalokairi (care înseamnă “vară”) din film este de fapt Skopelos.

Cartierul sudic este rezidenţial, casele se ridică deasupra unei faleze stîncoase unde sînt şi locuri unde se poate face o baie.

Aproape de oraş (la nici 3 km) este aeroportul. Dacă ţineţi şoseaua pe malul mării, veţi ajunge în zona unde avioanele trec, aterizînd, la numai cîţiva metri înălţime, iar mai departe şoseaua urcă în peninsula Lazareta, singurul punct de pe insulă aflat vizavi de oraş, deci singurul punct, în afară de puntea feribotului, de unde puteţi vedea oraşul dinspre mare, şi de la înălţime.

La celălalt capăt al pistei aeroportului se întinde plaja Xanemo, frecventată de iubitorii de avioane, deoarece decolările au loc fix pe deasupra plajei.

La nord de capitală, în interior, la 5 km pe şosea asfaltată, se găseşte Mănăstirea Evangelistria, cea unde s-a ţesut primul drapel naţional al Greciei.

Plecînd spre Koukounaries, pe şoseaua principală, imediat la sud de oraş întîlnim prima plajă – Megali Ammos (un fel de Plaja Mare), cu nisip, lungă de peste 1 km şi primele hoteluri.

Cam asta ar fi pe scurt descrierea capitalei şi a împrejurimilor.

2. Plaja Vromolimnos este cu nisip, intrare lină în apă, e un Koukounaries în miniatură, mai frumos, mai liniştit (fără mulţi turişti şi vînzoleala produsă de vapoare care acostează, venite în excursie), are şi un lac mai mic înspre uscat şi e străjuită de pini, exact ca plaja celebră cu care o compar, dar atmosfera e mai intimă şi e potrivită şi pentru familii, şi pentru tineret, o combinaţie între Koukounaries şi Banana. Beach-bar-ul de aici, Porto Paradiso, cu preparate între tradiţional (tavernă) şi modern, cu cocktailuri şi barmani comunicativi, cu muzică, întreţine o atmosferă veselă şi tinerească, dar deloc agasantă, şi nici exagerată, mai ales că poţi alege să stai pe plajă mai departe de bar. Aici am văzut şi o nuntă (englezi, erau vreo 16 persoane la masă, într-o după-amiază). Accesul este pe stradă asfaltată, care se desprinde din şoseaua principală în dreptul unei vilişoare cu o curte frumoasă, iar parcarea e destul de limitată, şi se face sub copaci, pe iarbă. Există şi un teren de volei. În capetele plajei sînt zone stîncoase, probabil potrivite pentru snorkeling.

3. Plaja Kechria, unde ne-am dus în urma recomandărilor primite de la hotel. E o plajă izolată, intimă, pe coasta nordică, cu pietriş, atenţie la arici de mare! , nerecomandată dacă nu ştiţi să înotaţi, întrucît intrarea e destul de abruptă şi fundul pietros. Cu toate astea, am petrecut aici vreo 8 ore, şi copiii nu s-au declarat deloc plictisiţi. Am înotat, am făcut snorkeling amatoristic, am citit, ne-am plimbat prin pădure, am mîncat la tavernă, am dormit, ne-am jucat cu paletele şi am stat pînă la asfinţit, cînd soarele a coborît în spatele înălţimilor Pelionului. Plaja e situată la gura unui pîrîu răcoros, pe care poţi face o plimbare înspre interior, printr-o pădurice umbroasă. Dacă ai timp şi chef, de acolo pleacă un traseu mai lung, pînă la mănăstirea Kechria, şi care apoi iese în munţii din centrul insulei, pe drumul spre Kastro.

Plaja e destul de greu de găsit, sînt ceva indicatoare, e pe coasta de nord, cea sălbatică, se ajunge dinspre mănăstirea Panaghia Kounistra, pe drumuri de macadam, fie pe cel de pe coastă, fie dinspre interior, drum pe care îl recomand, pentru că vă poate prilejui accesul pe unul din vîrfurile insulei, de unde aveţi privelişti frumoase. Dar, pentru asta trebuie o hartă bună: am cumpărat 4 sau 5 hărţi ale insulei, cea mai exactă este una albastră, mică (cît palma), marca geocompass. Există, aceeaşi marcă, şi varianta mai mare, culmea e că diferă la conţinut. Drumul pe care veniţi spre Kechria ajunge lîngă o plajă unde pare să se termine. Aceasta este plaja vecină, Ligharies (şi aici sînt şezlonguri şi o tavernă). Nu vă opriţi aici, luaţi-o la dreapta pe bifurcaţia semnalizată, care urcă niţel pe faleză. Peste 500 m ajungeţi la Kechria, unde sînt cîteva locuri de parcare, de unde se coboară puţin pînă la plajă.

Plaja e cu pietre, dar atmosfera şi peisajul te îmbie să stai cel puţin o după-amiază întreagă, inclusiv să prinzi apusul. E o tavernă, o parte de gazon umbrit de măslini, unde sînt cîteva şezlonguri, plus alte cîteva pe plajă. Cînd am fost acolo eram în total 15 persoane, 2 grupuri, atît. Eşti ca la munte, într-o poiană îndepărtată, la o cabană unde sînt doar cîţiva prieteni şi cabanierul: e linişte şi tihnă. Sloganul tavernei este: “Kechria, little paradise! ” Cred că ăsta este primul loc în care aş merge în cazul unei reveniri pe insulă.

La tavernă este o toaletă şi un duş “natural”, cu apă captată din pîrîu, deci aveţi la dispoziţie toate facilităţile de bază.

Aici, ca şi pe alte plaje de pe coasta nordică (Mandraki, Elia, Ligharies), fiind mai greu accesibile şi mai puţin frecventate de turişti, există şansa să fie şi nudişti, dar nu în centrul plajei, ci la capete. Deci, dacă sînteţi amatori de nudism, puteţi alege aceste plaje, dacă vă deranjează nudiştii, puteţi merge fără grijă, evitînd zonele de la margine.

Există, dacă tot veni vorba, şi o plajă “oficială” pentru nudişti, Little Banana Beach, pe coasta vestică, lîngă Koukounaries. Vecina ei, cealaltă Banana Beach, este cunoscută pentru petreceri, muzică, DJ...

4. Kastro, vechiul oraş, azi abandonat. Destul de greu de găsit, folosiţi harta de care zic mai sus şi indicatoarele. Drumul e ba pietriş, ba pavaj, şi sînt ceva pante accentuate. Înaintaţi cu curaj, pînă la ultima parcare, apoi vreo 5 minute pe jos. Amplasarea e deosebit de pitorească, în cel mai nordic punct al insulei, pe un promontoriu stîncos, care are doar o mică legătură cu restul insulei, îţi poţi imagina cît de bine protejat era oraşul. Faceţi o plimbare printre ruine, mai sînt în picioare cîteva biserici, care oferă umbră şi răcoare, în curtea uneia e şi un izvoraş, iar la poalele stîncilor este o plajă pe care nu o recomand în mod deosebit (pe partea asta de insulă mai mereu e vînt). Exploraţi coasta, faleza, mici grote... Teoretic şi croazierele opresc aici, pe plaja de jos. Practic, fie nu opresc din cauza vremii (vînt), fie nu ai destul timp să urci de la plajă la ruine şi să te plimbi în voie, de aceea e mai practic să vii dinspre uscat. Sigur că nu e de lepădat nici priveliştea dinspre mare, de pe barcă.

5. Cină la restaurantul Elaias Gi / Oliveland. E semnalizat de pe şoseaua principală, cam în dreptul plajelor Achladies şi Vasilias. Se urcă binişor, pe jos e prea mult de mers, pe asfalt şi macadam. Nu e tavernă, e restaurant, deci mîncarea e mai elaborată, se găsesc şi preparate tradiţionale de tavernă (nu toate), gătite şi prezentate ca de un chef, îmbinare de tradinţional şi modern. Punctul forte aici e priveliştea. De aceea recomand o cină, înainte de înserat, ca să prinzi şi lumină, şi lăsarea serii. Posibil să fie mai răcoare decît pe ţărm, să aveţi la voi ceva de vînt, un pulovăr, o pelerină.

6. O croazieră privată (daysailing) . Vase cu pînze particulare, care iau şi turişti. Sînt ancorate la nord de locul de acostare al feriboturilor. Mergeţi pe chei şi citiţi panourile. Nu sînt excursii de grup, ci vase particulare, persoane care navighează dar iau şi turişti. De regulă, mergi unde vor ei (dar ştii dinainte unde), dar te poţi şi înţelege. Pe vas mănînci împreună cu proprietarii, există băuturi. Exemple: aici şi aici E bine să vă faceţi o idee despre croaziere din prima zi cînd ajungeţi în oraş, ca să vedeţi dacă vă interesează şi eventual să rezervaţi.

7. Închiriat barcă şi vizitat insuliţele vecine, nelocuite, Tsougria şi Arkos. Bărci se închiriază cel puţin de pe plajele Vasilias, Achladies şi Koukounaries (pe astea am văzut eu). Pe Koukounaries au bărci pentru pînă la 6 persoane, pe Vasilias numai pentru 4 (cel puţin aşa era în 2011). Cu bărcile închiriate ai voie să te plimbi în toată zona coastei de sud, unde de regulă apa e oglindă, inclusiv pe insuliţele apropiate. Tsougria are 3 - 4 plaje şi o tavernă, Arkos are o plajă şi o tavernă, iar partea spectaculoasă este o dună de nisip care urcă din plajă în versant cîteva zeci de metri. Pe ambele se poate ajunge şi cu croaziere, dar este mai interesant să mergi cu barcă închiriată, te plimbi cît vrei, acostezi unde vrei...

Dintre toate aceste recomandări, inclusiv cele ce urmează, nu am fost în croazieră privată (nu am avut timp) şi nu am apucat să închiriem barcă (rezervaserăm pentru ultima zi şi exact în ziua respectivă a bătut vîntul prea tare şi pe coasta sudică, aşa că nu ni s-a permis să ieşim în larg). În rest, scriu din experienţa directă.

8. Într-o zi fără chef de plajă (sau cu vînt) puteţi lua (cu maşină cu tot) feribotul spre Skopelos. Noi am ajuns acolo în ziua despre care spun mai sus că bătea vîntul şi nu prea era de plajă. În plus, nu am fi putut închiria barca rezervată, ceea ce ne doriserăm să facem, prin urmare ne-a venit ideea fericită de a da o raită pe insula vecină. Înainte de micul dejun am coborît la recepţie, am aflat la ce oră e feribotul, am făcut repede un mic bagaj şi am demarat spre port.

Drumul cu feribotul este scurt, vreo 30 de minute, biletul este destul de ieftin, pînă în 20 euro maşina şi pasagerii, iar pe Skopelos aveţi cîteva ore la dispoziţie pînă la întoarcere şi puteţi face o plimbare pe coasta principală (singura cu şosea) şi pînă la celebra bisericuţă Ag. Ioannis (care apare în Mamma Mia). Feribot înapoi spre Skiathos e pe la 15, deci vă mai rămîne timp de o activitate în ziua respectivă. Nu mergeţi fără maşină, că nu aveţi ce face. Mai multe detalii într-un review separat

9. Plaja Koukounaries, pentru că e cel mai lăudat obiectiv al insulei, deşi dintre plajele populare şi cu nisip mie mi-au plăcut mai mult Troulos şi Vromolimnos. Dar nu o pot trece cu vederea, să umble vorba că am trimis lumea în altă parte, sau să o rateze cineva din cauza mea și să plece de pe insulă fără să fi văzut plaja ei cea mai celebră. Plaja este întinsă, cu nisip fin, curat, fără tavernă, doar cu un beach-bar/cafe cu ceva gustări şi rulote cu minuturi în parcările de la ambele capete. Toalete publice. E cea mai „agitată” plajă, e forfotă, vase cu excursionişti de pe alte meleaguri, turişti, pescari, sporturi acvatice... Plaja este la distanţă de şosea sau de alte construcţii, deci eşti în mijlocul naturii, e mărginită de o pădure de pini, dincolo de care se află un lac. În zona de vărsare a lacului în mare apa acestuia este mică şi limpede, şi se pot vedea peşti, raţe şi alte vietăţi.

În zonă sînt taverne, dincolo de lagună, pe şosea.

De aici puteţi vizita şi plaje vecine ca Banana (2 plaje, una pentru nudişti, alta pentru cei puşi pe petrecere), sau Agia Eleni (unde se poate vedea apusul, fiind orientată spre vest) , şi se poate face o tură pe partea vestică a coastei de nord, pe la plajele Krifi Ammos, Mandraki, Elia, Aselinos etc.

Tot în apropiere este şi un centru de echitaţie, pentru cei pasionaţi de acest sport

10. Croaziere... la alegere! Le găsiţi în port sau pe la agenţiile de la parterul hotelurilor. De regulă sînt între ora 10 şi ora 17. Fie tur de insulă, fie Skopelos, cu debarcare acolo, fie tocmai pînă în Alonissos, în parcul marin (teoretic să vezi delfini, practic, mi se pare prea mult timp pe barcă pentru un obiectiv incert). E bine să puneţi întrebări clare despre obiectivele pe care vreţi să le vedeţi, pentru că numai unele te debarcă în anumite locuri, altele nu, deşi le pomenesc. De pildă, mai toate excursiile către Skopelos includ în program capela Ag. Ioannis, dar de fapt trec pe lîngă ea, pe mare, fără să te debarce. Numai una te şi debarcă, şi menţionează explicit acest lucru. Grecii nu se dau în lături de la reclame tangente cu adevărul. Am văzut inclusiv o poză cu Plaja Myrtos din Kefalonia pe un poster cu croaziere în Skiathos! Poza ilustra chipurile frumuseţile Sporadelor!

Aş zice să luaţi un tur de insulă, deşi depinde de plăcerea fiecăruia de a petrece vremea pe un vapor fără prea multe facilităţi. Pentru exemplificare, descriu excursia noastră: am cumpărat bilete pentru un tur de insulă, plecarea la ora 10, revenirea la ora 17, care anunţa următorul program: un ocol complet al insulei, cu opriri la celebra plajă Lalaria (singura modalitate de a o vedea), la Kastro (pe plajă, cu destul timp să urci pentru o vizită), apoi pentru prînz fie într-un sat de pe continent (din Pelion), fie pe plaja Megalos Aselinos de pe insulă, şi, după ce trece şi prin dreptul coastei sudice, prilej de a vedea dinspre mare plajele cunoscute, o ultimă oprire pe insula Tsougria.

În fapt: am oprit la Lalaria pe nişte valuri destul de mari. Am stat vreo 30 de minute, vreme în care ne-am bălăcit, am căscat gura, am făcut poze. Plaja e interesantă ca subiect de fotografie, altminteri nu m-aş mai duce încă o dată pînă acolo. La Kastro nu am mai acostat din pricina valurilor. Pentru prînz am fost într-un sătuc adormit din Pelion, Katigiorgis , tot pentru că valurile împiedicau acostarea pe ţărmul Skiathos, apoi am pătruns în apele din sud-est şi parcă era altă lume, apa neclintită, soare, sute de bărcuţe închiriate care pendulau între Skiathos şi insulele vecine... şi am făcut şi oprirea pe Tsougria, unde am stat niţel la soare. Am ajuns în port după ora programată, pe la 17:15. Concluzia este că nu văd cînd ar fi avut timp să ne fi oprit şi la Kastro. Ori ar fi fost o oprire pe fugă, ori mereu sar peste una dintre opriri, pretextînd că vremea e potrivnică, ori lucrurile merg mult mai repede cînd nu sînt valuri (rareori).

Din toată plimbarea, cel mai mult mi-a plăcut sătucul Katigiorgis: era ca în filmele greceşti din sate în care nu se întîmplă nimic. O dulce atmosferă de siestă, de după-amiază leneşă, un sătuc cu mai multe bărci decît case, nişte taverne cu cel mult 7 - 8 feluri în meniu, din care alegeai arătînd farfuriile cu degetul, bătrîni greci luînd masa de prînz cu carafa de vin alături, cîţiva turişti rătăciţi şi un golfuleţ în care făceai baie într-o apă limpede ca mai peste tot în Grecia, printre bărcile pescăreşti. Aici am stat cam 90 de minute.

În rest... pe vapor m-am plictisit, insula o văzusem de pe mare de pe feribot, pe Tsougria aş fi putut merge cu barca închiriată, la final am descoperit că n-ar fi fost o mare pierdere dacă făceam altceva. Problema cu croazierele e oricum că stai prea mult pe vapor faţă de timpul petrecut prin locurile interesante. Şi pe vapor... cîtă cafea sau bere să bei ca să treacă timpul?

Cam astea ar fi vreo 10,10 şi ceva, idei de activităţi pe Skiathos. În afară de ele, plimbaţi-vă pe drumurile interioare, treceţi prin sătucul Zorbadhes, singurul situat într-o vale răcoroasă între dealuri, căutaţi să ajungeţi pe vîrfuri, pentru privelişti de vis, căutaţi mănăstiri, exploraţi orice plajă vă iese în cale. Lîngă mănăstirea Panagia Kounistra, iubitorii de animale pot vizita adăpostul de cîini unde pot ajuta, face donaţii sau pur şi simplu scoate un cîine la plimbare.

Ca idee generală despre plaje: mai toate plajele de pe coasta principală sînt cu nisip, intrare lină în apă şi fără vînt şi valuri. Pe multe plaje găsiţi sporturi acvatice sau închirieri de bărci. Tarifele la şezlonguri sînt identice pe toate plajele, fiind impuse de primărie: 8 euro locul (2 şezlonguri şi o umbrelă).

Bucuraţi-vă de această insulă care concentrează în ea ideea de vacanţă, de mare şi soare. Skiathos îşi revelă frumuseţea imediat, nu se lasă greu descoperită, nu îţi ia timp să îi cunoşti farmecul. De cum ajungi în port, apoi pe drumul spre cazare, totul în jur respiră vacanţă, e definiţia vacanţei. Nu vezi decît hoteluri, vile, plaje, maşini decapotabile închiriate de turişti... toată insula e o mare staţiune, nu sar în ochi activităţi industriale, nu transpare viaţa de zi cu zi a localnicilor, ci numai plaje, hoteluri şi turişti. Sau viaţa de zi cu zi a localnicilor este 100% legată de turism.

Pozele pe care le anexez sînt în altă ordine decît cele 10 sugestii, pentru că le-am selecţionat mai demult şi pentru că ilustrează şi alte obiective decît cele descrise mai sus.

Vacanţă plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 11519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI