Basilica di Caterina di San Domenico

TIPĂREȘTE

Primul obiectiv de importanta istorica, religioasa si mai nou turistica pe care l-am vizitat in Siena a fost Basilica San Domenico. Este o constructie din caramida ce se distinge prin marime si care este foarte bine conservata. Relativ simpa ca si aspect exterior, a fost construita intre 1225 si 1265 in cel mai pur stil gotic. In partea sa stanga are un mare turn cu clopotnita, ce domina cu inaltimea sa, aceasta parte a orasului. Actualul turn a fost construit la inceputul sec. XIX, dupa ce la cutremurul din 1798 cel vechi a fost distrus.

Se afla pe Via Camporegio, in piata cu acelasi nume, ce este o zona destul de larga atat pentru accesul pelerinilor dar si pentru circulatia auto din vecinatate. Are forma de cruce si intrarea se face prin partea stanga (in partea de jos daca privim planul constructiei).

Ce m-a impresioant inca de la intrare a fost amploarea navei principale, nesustinuta de coloane. Locul de rugaciune al calugaritei Caterina se numeste Cappella delle Volte si a fost sculptat de Giovanni di Stefano in 1469.

Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa), cea care este venerata in aceasta biserica, a trait intre 1347 si 1380 si a fost o calugarita dominicana, care si-a abandonat traiul de lux in care s-a nascut si si-a dedicat viata credintei in Dumnezeu. Inca de la varsta de sapte ani, cand l-a descoperit pe Dumnezeu, mergand la slujbele de duminica, a decis sa isi traiasca viata in cea mai mare simplitate si sa faca tot ce poate pentru ajutorarea sarmanilor. Nici mai traziu cand parintii au dorit sa o casatoreasca si au indemnat-o catre o viata lipsita de griji, decizia ei nu a putut fi schimbata. Muncea mult, manca si dormea putin si a cerut sa fie primita in Ordinului al III-lea Dominican, dupa care a parasit locuina parintilor sai. Facea cele mai umile si neplatite munci si fara sa pretinda nimic pentru ea, traia in lungi posturi. La acea vreme, forma cea mai grea si autoimpusa prin care cineva isi arata credinta, era postul negru. In timpul ciumei care a devastat orasul, a ingrijit bolnavii, a ingropat mortii si a luat in grija multi copii ramasi orfani. Dupa moartea ei, a fost un exemplu de modestie si de credinta pentru genetatii intregi de credinciosi si in multe biserici i s-au ridicat altare. Acum este recunoscuta ca patroana principala spirituala a Italiei, alaturi de Sfântul Francisc de Assisi.

Revenind la ce am admirat in basilica; in primul rand ghida ne-a prezentat singurul portret autentic al Sfintei Ecaterina. In racle aurite se pastreaza capul neputrezit si un deget al ei.

Pe peretele din stanga al bisericii sunt altare si picturi ale realizate de artisti celebri ai vremii; Madonna şi Copilului de Francesco di Vannuccio, si Salvarea statuii Fecioare de Francesco Vanii sunt doar doua dintre ele. Unele picturi s-au pastrat foarte bine si sunt originale in timp ce altele s-au deteriorat sau au fost pe alocuri restaurate.

Pe peretele din dreapta, sunt Naşterea Maicii Domnului de Alexander Casolani si capela cu capul Sfintei.

Altarul a fost realizat de Benedeto da Majano si este luminat de sapte ferstre mari cu vitralii.

Cateva banci de rugaciune se afla doar in fata altarului principal si in fata celui inchinat Sfintei Ecaterina. In rest tot spatiul este lasat liber. Vitraliile sunt destul de mari si infatieseaza scene din viata sfintilor. Basilica are si o cripta mare, in care se tin iarna slujbele.

Daca pentru credinciosi aceasta basilica este un loc sfant, pentru turisti, ea reprezinta un loc de atractie, datorita operelor de arta autentice pastrate in ea.

Poze am destul de putine, caci le-am facut pe furis (fotografiatul fiind interzis).

---

VIZUALIZĂRI: 2730 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI