Nuraghe la Prisgiona - urme ale trecutului îndepărtat în Sardinia 

TIPĂREȘTE

La întoarcerea în Sardinia, din portul Santa Teresa Gallura am continuat cu autocarul vreo 40 km până la Nuraghe la Prisgiona - un sit arheologic nuragic, locuit în sec. XIV- IX î. Hr., situat în valea Capichera, în zona Arzachena din nordul insulei.  

Vizita noastră era anunțată și programată, așa încât am fost întâmpinați de un ghid local care ne-a însoțit și ne-a spus povestea acestor locuri.

Situl Nuraghe la Prisgiona este format dintr-un nuraghe (monument sard datând din epoca bronzului, în formă de turn tronconic, cu pereții groși, de piatră, servind ca refugiu sau ca fortăreață) și un sat cuprinzând aprox. 90-100 de construcții răspândite pe 5 ha. Datorită dimensiunii sale și a numărului mare de construcții, situl este considerat unic în nord-estul Sardiniei.  

Nuraghe la Prisgiona are un turn central mai mare și alte două laterale, mai mici, formând un bastion.

Turnul principal are un buiandrug masiv, o grindă de piatră de 3,20 m lungime, care susține porțiunea de construcție de deasupra.  

Pereții sunt formați dintr-un strat exterior înclinat spre interior și format din multe straturi de pietre a căror dimensiune se micșorează odată cu creșterea înălțimii. Straturile inferioare sunt formate din pietre mari, în timp ce straturile superioare, interioare, alcătuite din pietre mai mici, formează o cupolă. Întreaga construcție este foarte robustă, greutatea pietrelor sale poate ajunge la câteva tone fiecare.  

Intrarea din turnul central dă într-un coridor care duce la camera centrală, rotundă, de peste 6 m înălțime, cu cupolă deschisă și trei nișe interioare. Bastionul este protejat de un zid care înconjoară o curte mare.

Tot în interiorul bastionului se află o fântână, care are peste 7 m adâncime și este funcțională și în prezent. Se spune că în această fântână au fost descoperite multe artefacte ceramice. Printre acestea se numără ulcioare fin decorate, păstrând urmele unor reparații antice. Ajutată de ilustrațiile de pe un panou prezent alături, ghida ne-a vorbit despre utilizările acestor ulcioare menite nu doar pentru scoaterea apei din fântână, ci și pentru alte scopuri.  

În apropiere de fântână se află locul de adunare - o zonă circulară, cu o banchetă de piatră, tot circulară, cu 16 locuri. Se presupune că acesta era locul de întâlnire a liderilor sau a altor persoane de rang înalt. Importanța locului este confirmată și de descoperirea unui vas mare, înalt de peste 40 cm, având o formă neobișnuită și un decor mai aparte. Acesta era folosit - probabil - pentru a păstra o băutură specială, destinată unui număr limitat de persoane, poate că doar celor 16 care participau la întâlniri.

În jurul acestui nuraghe se întinde satul - un grup de aprox. 90-100 locuințe simple, niște colibe din care arheologii au excavat abia 15. Acestea erau organizate în grupuri de 5, fiecare desfășurând activități meșteșugărești specifice.

Cea mai mare parte a satului nu a fost încă explorată. Începuturile datează din primii ani ai sec. XX când maestrul școlii locale Michele Ruzzittu  a observat o zonă mare cu grămezi de piatră care sugera prezența unor locuințe antice. Prima investigație științifică a fost efectuată de arheologul Ercole Contu în 1959. În 1999-2000 - cu finanțare din partea administrației centrale a Sardiniei - cercetările au fost continuate și continuă și astăzi, accentul punându-se pe studierea colibelor din sat și pe stabilirea evoluției arhitecturale, politice, sociale și economice a sitului. S-a descoperit, între altele, că situl a fost locuit și în timpul epocii imperiale romane, precum și în perioada medievală.

Mulți s-au întrebat ce rol a avut acest gen de construcție, dar nu s-a ajuns la un consens cu privire la această problemă. Unii spun că nuraghe ar fi putut fi reședințe ale liderilor comunității, locuri de întâlnire, fortificații militare sau temple religioase, ba chiar locuințe obișnuite sau orice combinație a celor de mai sus. Pentru că unele dintre aceste construcții erau situate în locuri strategice, pe dealuri, putându-se astfel supraveghea zone întinse, s-a crezut că ar fi putut avea rol de apărare sau de descurajare a unor posibili inamici. În mod cert nu erau locuri de înmormântare ale capilor comunității și ale familiilor lor, așa cum s-a crezut în mod eronat dat fiind că s-au descoperit acolo și rămășițe umane. Acestea au fost datate din perioada cartagineză sau romană, mult mai târzie decât cea nuragică.

Concluzii

Nuraghe este principalul tip de edificiu megalitic antic descoperit în Sardinia. În prezent este simbolul insulei și al culturii sale, cultură cunoscută sub numele de civilizația nuragică. Au fost descoperite peste 7.000 de nuraghe, arheologii crezând că inițial au fost peste 10.000. Ghizii locali actuali avansează cifra de 8.000.

Dar, indiferent de numărul lor real (pe care numai Dumnezeu îl poate ști), dacă vă plac antichitățile, dacă vă plac pietroaiele și poveștile lor, vizitați cel puțin unul! Nuraghe la Prisgiona este un bun exemplu.  

---

VIZUALIZĂRI: 141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI