Aggius - Muzeul Etnografic și Muzeul Banditismului

TIPĂREȘTE

După ce am aterizat la Alghero, chiar mai înainte de a ajunge la Tempio Pausania unde ne aștepta Hotel Pausania Inn - 3* pentru odihna din prima noapte în Sardinia, autocarul ne-a condus la Aggius, un sat renumit pentru meșteșugul țeserii de covoare și pentru Muzeul Etnografic - Museo Etnografico Oliva Carta Cannas.

Aggius - un sat din provincia Sassari, cu puțin peste 1400 de locuitori, este așezat la poalele unui munte de granit, la 514 m deasupra nivelului mării. Are un centru istoric foarte bine conservat ceea ce i-a adus recunoașterea ca sat medieval autentic. A fost onorat cu Steagul portocaliu, distincție acordată de forurile turistice italiene.

Despre Aggius se știe că are o istorie foarte îndepărtată, adăposturile din stâncile de granit, peșterile cu urme de locuire și în special nuraghe Izzana - cel mai vechi nuraghe din Gallura, situat între Aggius și Tempio Pausania, dovedind acest lucru. (Nuraghe este o construcție sardă datând din epoca bronzului, în formă de turn tronconic, cu pereții groși, de piatră, servind ca refugiu sau ca fortăreață). Satul actual a fost fondat în perioada medievală, a trecut prin mai multe stăpâniri și a fost martorul multor conflicte între marile familii, dar ceea ce este de reținut este că Aggius,  în sec. XVI, era un centru de falsificatori. Monetăria lor clandestină se afla pe Muntele Fraili din lanțul de munți care domina satul. Acest munte era și un bun refugiu pentru bandiții și pentru contrabandiștii din toată zona. Astăzi Aggius se mândrește, printre altele, și cu titlul de "oraș al banditismului", fenomen căruia i-a fost dedicat chiar și un muzeu - Museo del Banditismo.

Mai trebuie spus că Aggius este cunoscut și pentru "Piana dei Grandi Sassi" - o câmpie pitorească pe care sunt împrăștiați numeroși și enormi bolovani de granit, cu forme bizare, care îi conferă o anumită spectaculozitate și un aspect unic.

Muzeul Etnografic Oliva Carta Cannas

Muzeul Etnografic Oliva Carta Cannas, cel mai bun muzeu de acest gen de pe insulă, a fost fondat în anul 2004. A fost primul obiectiv pe care l-am vizitat în Aggius. Celor interesați de tradiții în general și de tradițiile sarde în special, le recomand cu căldură o vizită la muzeul situat pe Via Monti di Lizu, nr. 6. Taxele de vizitare sunt modice: 5 euro/persoană - adulți, individual și 4 euro/persoană, în grup organizat.  

Muzeul considerat "o adevărată comoară a insulei", este apreciat pentru amploarea spațiilor expoziționale și pentru grija deosebită cu care acestea au fost amenajate.  Muzeul Etnografic Oliva Carta Cannas integrează cu măiestrie măreția granitului și spațiile verzi cu expoziția muzeală care evocă toată bogăția istoriei, a tradițiilor și a culturii populare din Gallura, din anul 1600 și până în zilele noastre.

A fost reconstruită cu fidelitate o casă tradițională în care vedem mobilier de epocă și multe obiecte de uz gospodăresc. Facem cunoștință cu activitățile domestice și cu producția de alimente - vin, pâine, brânză, ulei de măsline... Costumele populare, minunate, diferite pe categorii de vârstă și statut social, ocupă un loc primordial în amenajarea muzeului.

Profesiile străvechi - prelucrarea plutei și a granitului - au prezentat pentru mine un deosebit interes, dar nu lipsite de atractivitate au fost și atelierele fierarului, cizmarului și tâmplarului.

Prezentarea instrumentelor de lucru arhaice, dar și a tehnicilor de pregătire a materialelor pentru țesutul la război - torsul lânii, vopsitul cu coloranți naturali, bobinatul și în cele din urmă țesutul la război, au suscitat interesul multora dintre noi.

Muzeul Etnografic Oliva Carta Cannas găzduiește o expoziție permanentă de covoare. Covoarele de Aggius sunt valoroase și celebre în toată insula, dar și cunoscute și foarte apreciate în Italia și în străinătate. În sala mare de țesut - cu multe războaie aliniate - se poate urmări o demonstrație a acestui meșteșug specific insulei. Fiecare război are în lucru un covor, modelele predominante fiind cele geometrice, inspirate de elemente ale naturii, în culori vii - galben, negru, roșu, violet.  

De asemenea, foarte interesantă este încăperea în care se prepară pâinea tradițională, de sărbătoare. Am văzut acolo atât de multe modele de împletituri, cu forme și mărimi diferite, fiecare având rostul și povestea ei.  

Dacă ajungeți la Muzeul Etnografic Oliva Carta Cannas din Aggius veți vedea ierburi aromatice și medicinale, uscate, din flora locală, prima poștă cu telegraf înființată în sat, precum și o sală de clasă amintind de prima școală din Aggius.

Muzeul Banditismului  

Cum spuneam, Aggius a fost centrul banditismului în zona Gallura. Și asta timp de aprox. trei secole - de la mijlocul sec. XVI până la mijlocul sec. XIX. Nu știam acest lucru până când am ajuns pe Via Pretura, o străduță pietruită, la colțul căreia, pe o clădire,  am citit cu uimire "Museo del Banditismo". Alături se află și o lucrare de mari dimensiuni, o sculptură în granit reprezentând un personaj înarmat, cu o desagă mare în spate. Genul acesta de lucrare, amplasată te miri unde, vom vedea și la Tempio Pausania și în alte sate din acest ținut. Abundența de material - granitul - i-a determinat pe pietrari să-și decoreze satele cu astfel de lucrări.  

Revenind, trebuie amintit că în cele trei secole, Aggius a fost așezarea în care aveau loc cele mai multe crime, ambuscade, furturi de animale... Pagubele de tot felul erau la ordinea zilei. Hoardele de contrabandişti şi de traficanţi își vedeau de treabă nedescoperiți, nepedepsiți, prosperând atât de mult încât în ​​1726 autorităţile locale au atribuit satului Aggius titlul de lider în traficul clandestin de cereale și de alte produse. S-a emis și un decret care menționa acest lucru.

Cuvintele viceregelui Francesco Ludovico Costa datând din 1766, se pot citi și acum pe fațada clădirii, pe un panou mare. Se înțelege că satul Aggius era amenințat cu desființarea întrucât era considerat un „refugiu scandalos al bandiților și al tulburătorilor” .

Muzeul Banditismului, amenajat - paradoxal - în clădirea vechii judecătorii, este situat în cea mai veche zonă a localității, având în jur străduțe pe care, în urmă cu mai bine de un secol, se comiteau frecvent crime abominabile.

Muzeul fondat în anul 2010 este împărțit în 4 săli care găzduiesc materiale polițienești și judiciare - documente, fotografii și alte obiecte. O parte a muzeului este dedicată vieții clandestine a contrabandiștilor, precum și opoziției violente dintre familiile din zona Gallura. Nu lipsită de inters este povestea lui Sebastiano (sau Bastiano) Tansu (1827-1858) un mare bandit din Aggius, lipsit de darul vorbirii, cel care a inspirat romanul "Il Muto di Gallura" al lui Enrico Costa - scriitor și jurnalist din Sardinia, originar din Sassari.

Am aflat că există și un film ralizat după romanul lui Enrico Costa. Deși mi-aș dori, eu nu am văzut nici filmul și nici nu am citit cartea. Poate, cândva, voi avea ocazia.

---

VIZUALIZĂRI: 62 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI