Sao Paulo, un oraș deosebit - prima zi

TIPĂREȘTE

Prima zi în Brazilia, vezi impresii, în Sao Paulo, a început dimineața, pe 2 ianuarie, zi lucrătoare acolo, într-o miercuri după micul dejun. Precizez data pentru că mulți erau în vacanță și de aceea am vizitat mai lejer obiectivele turistice și am folosit metroul fără aglomerația deja știută de la orele de vârf.

Aveam din țară circa 350 reali pe care ni-i cumpărase băiatul nostru de la o casă de schimb din zona Crângași, insuficienți, de aceea am mers să schimbăm bani pe Avenida Paulista, nu sunt multe case de schimb în zona centrală. Am făcut greșeala să venim cu dolari din țară, cardurile se folosesc peste tot, au fost și situații mai puține când trebuia să avem cash, asta este, acum trebuia să-i cheltuim.

Lângă hotelul nostru este o stație de autobuz marcată simplu cu un semn, oricare din cele 4 autobuze ce opresc aici merge spre Stația de metrou, linia verde, Consolação, 2 stații până la Rua Augusta 1592, cost 4 reali. Am urcat în autobuz și am vrut să cumpărăm două bilete, nu am putut, se plătea doar cu cardul, supraveghetorul care deschide turnichetul pentru a trece în spate a fost înțelegător, i-am spus că mergem 2 stații. A fost singura dată când am folosit autobuzul și am văzut cum se procedează. Pentru cei ce stau mai mult în oraș, site-ul pentru transport este metro.sp.gov.br/sua-viage ... hete-unico.aspx.

Nu era necesar cardul pentru că noi am folosit metroul la care se pot cumpăra bilete de la casa de bilete, cost 4 reali de persoană, cash sau folosind cardul. Metroul este deosebit, curat, modern, are în fiecare stație harta cu Informații care îți arată pe ce ieșire să mergi pentru diferite zone și obiective turistice, voi pune câteva poze la sfârșit...

De acasă îmi făcusem documentarea, ..., Centrul de Informare Turistică de pe Avenida Paulista este în Parque Prefeito Mário Covas, la 350 metri de la stația de autobuz, orar 9 - 18. L-am pozat pentru că era închis până pe 7 ianuarie, multă lume în vacanță..., și noi!? ... Am mers circa 700 metri pe Avenida Paulista, i-am luat atunci primul puls, până la Shopping Cidade, deschis 10 - 23, pentru a schimba bani la casa de schimb de la subsol, curs mult mai bun decât cea de la etajul trei, zona de restaurante. De aici se ia metroul, stația Trianon – Masp, până la stația Sé, am schimbat două linii.

Primul obiectiv a fost Catedral Metropolitana de São Paulo (Sé) cu orar de vizitare de luni până vineri între orele 8 - 12 și 13 - 17. Din metrou am ieșit chiar în lateral lângă ea, se putea intra și pe acolo. Este deosebită, foarte mare, cu vitralii pe două rânduri, în față, în lateralele altarului, sunt două mari tablouri din mozaic. Am ieșit apoi prin față în frumoasa piață cu palmieri, Praça da Sé, am pozat Marco Zero de São Paulo cu localizarea orientării unor repere importante ale Braziliei, inclusiv Rio, Santos și Parana, o să le văd mai târziu...

Erau indicatoare spre alte repere, bine semnalizat centrul istoric, nu ai cum să te rătăcești, trebuie să știi ce vrei să vezi. Foarte aproape era și frumoasa clădire Palácio Da Justiça De São Paulo pe care am admirat-o mult mai târziu de sus...

Am plecat spre Pateo do Collegio, la circa 250 metri, locul de nastere al orasului São Paulo, complex istoric-cultural-religios ce aparține ordinului iezuiților. În mijlocul zgârie-norilor din centrul orașului São Paulo, aici este locul prin care acesta a devenit una dintre cele mai mari metropole din lume..., în 1554, părintele Anchieta, după o expediție, a decis să construiască o dependință pentru a-i servi drept cazare și colegiu pentru catehizarea indienilor, creând astfel orașul São Paulo. Am pozat și frumoasa Praça Padre Manuel da Nóbrega și Memorial dos Fundadores da Cidade de São Paulo aflat vizavi de Igreja São José de Anchieta, era totul închis. Sunt alte două clădiri deosebite în piață, voi explica în poze.

De aici tot pe indicatoare am plecat pe strada pietonală Rua Quinze de Novembro, 300 metri la Clădirea Altino Arantes (fostă Banespa)/Farol Santander pentru a urca și a vedea centrul orașului de sus. Sunt clădiri înalte, era umbră, nu se pot poza decât dacă mergi mult mai departe de ele, atunci nu mi-am dat seama cum să procedez... Tânărul de la intrare ne-a dat, fără să întrebăm, bilete de seniori, 10 reali de persoană, reducere 50%, așa am procedat apoi peste tot, în marea majoritate a obiectivelor am plătit pe jumătate.

În sala de intrare există un candelabru de 13 metri înălțime și 1,5 tone. Farul Santander se vizitează mai întâi la etajele 2 - 5 unde sunt expoziții care amintesc de anii 1940 și 1950, când a fost inaugurată clădirea, inspirată de Empire State Building din New York. Am vizionat un film despre istoria clădirii, am văzut birouri cu obiecte și mobilier originale din perioada în care a fost inaugurată clădirea, colecții de bani. La etajul al patrulea există o expoziție permanentă a lui Vik Muniz, cu panouri cu peisajul care se vede din clădire. La etajul cinci am văzut sala președinților băncii cu tablourile lor, sala de consiliu, deosebită și alte încăperi foarte luxoase.

Am urcat apoi cu liftul până la etajul 26, nu se vizitează mai sus, aici este Mirante și Cafe do 26, am făcut poze, erau și explicații pentru ceea ce se poate vedea, admira. Am coborât pe scări la etajul 25 unde era o expoziție cu trimitere la perioada anilor 1950 – 1960 și cu prezentarea istoriei creației Saudosa Maloca de Adoniran Barbosa ce face parte din Patrimoniul Cultural Intangibil. Cântărețul deplânge vechiul oraș, cu căsuțele și trenul lui, înlocuite de blocuri mari și transport modern în orașul în plină transformare, în expansiune, ce va deveni el peste ani... muzica în libertate.

Am plecat mai departe pe Rua Boa Vista destul de aproape, erau și indicatoare, la Largo São Bento și Mosteiro São Bento, deschisă între 6 - 18. Basílica Abacial de Nossa Senhora da Assunção a mănăstirii este deosebită, nu se pozează în interior, era și slujbă, nu m-am putut abține și... mea culpa! Este a patra clădire și construcția a fost terminată în anul 1912 și decorată în stil Beuron în anul 1922. Cromatica culorilor este vie, m-a frapat acest lucru când am intrat, ..., frumusețea formelor geometrice, simetria, calitatea desenului, vitraliile, totul este decorat cu precizie, tavanul casetat și pictat, podeaua cu forme geometrice de diferite culori... De aici se merge la Viaduto Santa Ifigênia, merită mers pe el măcar până la jumătate pentru poze, este paralel cu Viaduto do Chá. Noi am ratat și nu mi-am dat seama de perspectiva ce se vede de acolo, citisem niște lucruri nu prea frumoase, era și prima zi, acum însă... Este adevărat că l-am pozat de sus din Clădirea Altino Arantes.

Următorul obiectiv nu prea departe a fost Praça Ramos de Azevedo, aflată vizavi de Teatro Municipal, sub Viaduto do Chá. Parcul este în pantă, frumos aranjat, în partea de sus este Fântâna Dorințelor și Monumento do Antonio Carlos Gomes, primul compozitor al lumii noi, a cărui lucrare a fost acceptată de Europa. Teatrul a fost deschis în 1911, pe scena lui au evoluat nume sonore, Maria Callas, Isadora Duncan, Duke Ellington. Este casă și pentru Orchestra Simfonică din São Paulo și pentru Balet. Are un design inspirat de Opéra Garnier din Paris, de dimensiuni mai mici, intrarea este gratuită și se vizitează numai cu ghid. Când am fost acolo era închis publicului până pe 10 ianuarie, nu l-am ratat pentru că l-am văzut când am revenit în Sao Paulo a doua oară..., altă poveste... În diagonală am admirat și pozat Edifício Alexandre Mackenzie, frumos ornat de sărbători, astăzi Shopping Light. Tot aici este și Edifício Matarazzo, după Viaduto do Chá, cunoscută și sub denumirea de Palácio do Anhangabaú, astăzi este primăria orașului São Paulo, o zonă deschisă, frumos amenajată cu clădiri în stil art deco. Dacă ajungeți nu vă opriți ca noi și mergeți măcar până la jumătatea Viaduto do Chá tot pentru poze și pentru ce se poate vedea de acolo. L-am văzut apoi în turul cu autobuzul...

De aici am plecat pe Rua Barão de Itapetininga circa 350 metri, pietonală, cu magazine, tarabe, până la Praça Da República, un parc mare cu alei. O clădire impunătoare de aici, pe colț cu Avenida Ipiranga, astăzi Secretariatul Educației, este o clădire istorică ce a găzduit în trecut Colegiul Caetano de Campos, o școală publică de excelență în educație.

Tot aproape este Centrul de Informare Turistică, desigur atunci era închis, dar cel mai important loc, punct de plecare pentru Circular Turismo Sightseeing SP, site cidadedesaopaulo.com/v2/v ... urismo/?lang=pt. Am plecat și noi la ora 14:10, turul durează 2 ore, cost 40 reali de persoană, cash sau cu cardul, și am vizitat și alte obiective. Din autocar am pozat Paróquia Nossa Senhora da Consolação aflată pe Rua da Consolação în continuarea Avenidei Ipiranga, primul punct de oprire fiind Estádio Paulo Machado de Carvalho, mai simplu Pacaembu. Drumul urcă și coboară nu este plan cum pare zona centrală, ..., și acolo erau viaducte și nu prea se observau, am mers pe Avenida Paulista și am pozat Museo de Arte de São Paulo – MASP și Casa das Rosas, apoi am văzut Parque Ibirapuera cu un design peisagistic al lui Otávio Augusto Teixeira și clădirile realizate de Oscar Niemeyer, care găzduiește Auditoriul Ibirapuera, Pavilionul Bienal, Muzeul Afro-Brazilian, ... . Am văzut din autobuz Obelisco Mausoleu aos Herois de 32, simbolul Revoluției Constituționale din 1932, data la care au murit primii patru revoluționari. În interior sunt trupurile studenților morți, precum și 713 ex-combatanți. La Mausoleu a fost scrisă și fraza " au trăit puțin..., tinerii au murit să trăiască pentru totdeauna", în onoarea studenților, gratuit 10 – 16, dar și Monumento as Bandeiras. Monumentul a fost inaugurat în 1954, împreună cu Parcul Ibirapuera, la comemorarea celui de-al patrulea centenar al orașului São Paulo. În drumul nostru am văzut cupola imensă și aurie a Catedralei Ortodoxe, apoi Praca da Liberdade și cartierul japonez de aici, merita o vizită dar timpul... și am revenit de unde plecasem pentru că mai aveam de vizitat. Sunt puține tururi pe zi, recomand doar o plimbare completă fără opriri pentru a intra mai bine în atmosfera orașului.

De aici foarte aproape am mers la Edifício Itália pe Avenida Ipiranga, ce datează din 1965, cu 44 de etaje, a fost ani de zile cea mai înaltă clădire din oraș, cu cei 160 de metri pe care îi are. Am luat liftul de la parter, eram singuri fără însoțitor până la etajul 37, apoi am schimbat liftul până la etajul 41. Am intrat în holul frumos amenajat din fața restaurantului, am plătit 30 reali de persoană și am primit câte un pahar de șampanie, respectiv suc de pepene roșu, tare bun, ..., după căldura de afară binevenit. Am fost invitați să ieșim pe terasa amenajată pentru panoramă și bineînțeles pentru poze. Destulă lume, doar vorbitori de portugheză. De altfel în plimbările noastre am auzit prea puțin vorbindu-se altă limbă, germana, italiana, nu am văzut decât câteva mici grupuri, în rest mai mult persoane singure sau cupluri... Este deschis zilnic, între orele 15 - 19. Lângă această clădire pe aceiași parte este Edifício Copan, realizat de același Oscar Niemeyer.

De aici am luat metroul de la stația República, linia galbenă, 2 stații până la stația Paulista și am mers puțin pe Avenida Paulista, eram la capătul ei de nord vest, la Instituto Moreira Salles - IMS, centru cultural, deschis de la 10 – 22, intrare liberă, deosebit, se urcă și pentru poze, deschis în 2017. Are 9 etaje, am urcat cu scara rulantă până la etajul 5, numit generic Praça IMS, cu informații, cafenea, suveniruri, loc de citit dar și o zonă amenajată special cu terasă pentru a putea poza Avenida Paulista cu ale sale celebre turnuri-antene de satelit aflate pe clădiri...

Foarte aproape pe aceiași parte este și Igreja São Luis Gonzaga pe care am vizitat-o și în interior. A fost inaugurată în 1935 și are un stil arhitectonic greco-roman. Porticul mare cu coloane de 11 metri din granit roz, în stil ionic, a fost inspirat de Templul Erechtheion din Atena. În interior are coloane în stil corintic, vitralii și altarul principal din marmură italiană și onix cu statuia lui São Luis Gonzaga realizată din marmură albă de Carrara.

Am mai mers puțin și am intrat pe strada Rua Augusta, mai mult am coborât pe ea circa 800 m până la hotelul nostru.

În documentarea mea am folosit site-ul lor turistic cidadedesaopaulo.com/v2/?lang=en, recomand și alt site pentru o și mai bună documentare saopaulo.sp.gov.br/conhecasp.

A fost o zi plină, cu un soare ce ne-a dezmorțit oasele, cele cinci ore de schimbare a fusului orar nici nu le-am simțit, cu multe obiective pe care le-am vizitat, ar fi trebuit să stăm mai mult la fiecare, am văzut o bucățica din marele oraș, “o picătură din marele ocean”, dar zone deosebite, cu bulevarde, străzi pietonale, cu viaducte art nouveau, cu clădiri noi sau vechi, cu frumoase biserici, cu parcuri, un oraș prosper care merită văzut...

---

VIZUALIZĂRI: 1405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI