Sahara: imensitatea de nisip, camilele, beduinii si... noi

TIPĂREȘTE

Desertul Sahara este cel mai mare desert, cu cei peste 9 milioane de km patrati ai sai, ocupand o suprafata cam cat o treime din Africa, (9 state), intinzandu-se de la Oceanul Atlantic, pana la Marea Rosie.

Cea mai mare parte a desertului este stancoasa (hamade), sau cu pietris, partea cu nisip, fiind cea mai redusa.

In Maroc, se gaseste asa-zisa Sahara Occidentala, ajungand in sudul Marocului pana la Ocean.

Asteptam cu interes intalnirea cu desertul.

De dimineata, am strans bagajele, am servit micul dejun (review separat Hotel Erfoud le Riad - vezi impresii), beduinul, cunostinta veche, ne-a ajutat sa ducem bagajele la masina parcata in fata hotelului, si-a primit recompensa si ne-a salutat, cu un zambet larg.

Plecam spre Merzouga, cu un mic popas la Rissani, un oras al beduinilor.

Aveam timp sa vizitam asezarea, pentru ca abia la ora 13:30, aveam intalnire cu Idir, cel care urma sa se ocupe de noi (cazarea, plimbarea cu camilele, etc).

Rissani este un mic orasel berber, cu case simple, parca sunt niste cuburi, cu aceeasi culoare, precum cea a mediul inconjurator, magazinase mici, ceainarii, pizzerii si mai ales o piata cu fructe si legume, asezate pe jos, in lazi si cosuri mari, in care au ceapa, cartofi, mere, rodii, morcovi, verdeata. Aici era mare agitatie, si, mai ales galagie. Am avut senzatia ca jucam intr-un film, de acum cateva zeci de ani, poate, 100. Si m-am gandit ca, probabil asa eram si noi, romanii, vazuti inainte, de catre cei din tari mai civilizate.

Din Rissani, ne-am cumparat cate un " turban de beduin", cu 40 DH (4 euro), dintr-un magazin, in care se vindeau de toate, inclusiv apa rece la 1.5l, cu 6 DH.

Dupa vizita la Rissani, am plecat spre Merzouga. Cazarea peste noapte urma sa fie la Sahara Majestic Luxury Camp (despre care voi scrie separat).

Intalnirea cu Idir urma sa fie la Posta. Dar acolo ne astepta un frate de-al lui, care ne-a rugat sa asteptam, ca urma sa vina si Idir.

Asa a fost. A aparut Idir, care nu purta turban de beduin, lasand la iveala parul sau mare, negru si cret ("afro"). De remarcat, ca amandoi erau zambitori si vorbeau foarte frumos.

Ne-au condus pana la un loc unde am parcat masina. Pe noi, ne-au invitat sa ne relaxam.

Acolo era un fel de loc de popas, cu toalete, apa, chiar si apa calda si dusuri. Intr-un fel de salon, mai mare, se aflau, de asemenea, scaune si canapele cu perne, pe care te puteai odihni. Erau si instrumente muzicale specifice.

Masina ramanea parcata pana a doua zi. Bagajele noastre erau duse, gratis la cazare si de la cazare inapoi, ziua urmatoare, cu un 4x4 Noi puteam opta: cu 4x4, pe dune, gratis sau calare pe camila, platind 20 de euro de persoana.

Asteptam sa vina si ceilalti doritori de "camel riding", deoarece nu toti cei cazati la Sahara Majestic, doreau sa mearga calare pe camile (unii fusesera in alta tara, sau cu alta ocazie, chiar in Maroc, nefiind la prima vizita). In schimb erau alti cativa doritori din afara.

Pana la ora plecarii, noi ne relaxam la umbra, camilele in schimb, se odihneau la soare si mestecau iarba uscata. Se pare ca asa le place (hrana uscata si soare). Nu stiu ce fac noaptea, cand temperaturile scad mult, nisipul se raceste si aerul devine si el rece.

La chip, camilele seamana cu oile, au "fetisoare" simpatice. Chiar si la produsul final al digestiei ("masline") seamana cu oile. La calarit sunt folositi masculii.

Rand pe rand, au inceput sa vina musteriii, cate doi (doua), cate trei. S-au adunat vreo 20. Majoritatea tineri.

Marturisesc ca am avut emotii in legatura cu plimbarea cu camilele si am purtat "corespondenta" pe mail cu cei de la Hotel, interesandu-ma daca la varsta mea s-ar mai putea sa ma "plimb"cu camila. Ei m-au incurajat, spunandu-mi ca sunt blande, linistite si ca nu este nicio problema. Adevarul este ca imi doream de mult, dar abia acum am reusit.

(Mai bine mai tarziu, decat niciodata! :D)

Ne-au invitat pe fiecare in dreptul cate unui "camiloi". M-am urcat si apoi el s-a ridicat, moment in care am realizat cat de inalt era. Eu eram pe cel mai mare, care a fost pus primul, in spate era fiica mea si apoi doi turisti elvetieni. Cele 4 camile au conducator un beduin. Camilele sunt legate una de alta, din fata in spate, de aceea merg asa frumos aliniate, una in spatele celeilalte. Beduinul merge in fata, tinand de"capastru"prima camila (de fapt le conduce pe toate).

Harnasamentul de pe camila continea si un fel de ghidon de care sa te tii si cred ca m-am tinut foarte strans de el. Camilele urca si coboara pe dunele de nisip, unduindu-si corpul in sus si in jos. Fiica mea, mai tanara si mai indemanatica a scos telefonul si a facut si poze, tinandu-se doar cu o mana. Din cand in cand, beduinul opreste sirul de camile si se ofera sa ne faca poze. Dupa aproape o ora de mers, am facut un popas mai lung, special sa vedem culorile fermecate ale dunelor la asfintit. Am facut poze, am vorbit (omul stia 4 limbi straine). Radea din toata inima, etalandu-si dintii fara inhibitii.

Imaginile la asfintit au fost extraordinare: jocul de lumini si umbre, pe dunele de nisip, reflexiile soarelui, totul parea de poveste.

Dupa aceste momente magice, am pornit spre cazare.

Acolo am fost intampinati cu ceaiul de menta marocan, cu prajiturele si alune. Am socializat:un cuplu din Croatia, unul din California, unul din Italia, noi din Romania. Cu fiecare, gazda vorbea in italiana, franceza, engleza si, bineinteles glumea, facea complimente si zambea.

Intre timp, am observat bagajele asezate, pentru fiecare pereche, in fata unui cort.

Dar despre minunateniile din cort, voi vorbi in rubrica de "cazare"Sahara Majestic.

Erau 10 corturi in "camp": 8 de locuit si 2 ale stafului, unde pregateau masa si poate stateau noaptea.

Am fost invitati la cina, la ora 20. Deja se racorise si am mai pus ceva haine, apoi am intrat in cortul indicat. Acolo erau 8 mese, fiecare cu cate 2 scaune. Pe rand, ne-au fost aduse:aperitive, supa, mancare, desert multe fructe si legume si putina carne (descriere la review cazare).

Dupa cina, am mai pus ceva gros pe noi, caci se facuse frig, si ne-am strans la focul de tabara, unde beduinii erau 10, iar noi, doar 8, ceilalti n-au participat. Am dansat pe muzica berbera, am batut din palme in ritmul tobelor, au venit cu un set de doua tobe pe care ni le-au dat noua si ne-au pus sa cantam, sa batem la tobe.

Apoi, unul dintre ei ne-a invitat sus pe o duna sa ne "apropiem" de cer si sa admiram stelele in Sahara si mai ales Milky Way (Calea Lactee).

Cateva zeci de minute am privit fascinati cerul si am avut o conversatie interesanta cu beduinul poliglot. Avea 9 frati, dar la aceasta afacere lucrau inca 3, in afara lui. Spunea ca ii place sa studieze si mereu citeste si invata cate ceva nou. Ei se ocupau de turisti, de camile, de mancare, de bagaje, de curatenie (poate mai aveau vreun ajutor, dar noi n-am vazut).

Timpul trece repede, focul de tabara a fost aproape stins si noi a trebuit sa coboram duna de nisip spre cortul nostru. A doua zi, la 6:30 urma sa ne trezim, sa ne spalam, si, imbracati gros sa iesim pentru rasarit.

Cine ar fi ratat rasaritul in desert?

De fapt, ca si la asfintit, jocul de lumini si umbre, reflexiile soarelui, dau ineditul imaginilor. Ce a ramas pe retina, nu a putut fi transpus pe imaginile foto, decat intr-o mica masura.

Imaginile aparute de la orizont, pana se ridica soarele, sunt "wow". Trebuie sa le vedeti, macar "once in a life".

Am facut multe poze; nu ne mai saturam privind.

Dar, la ora 8, a"sunat" de mic dejun. Am mai lasat din hainele de pe noi, deoarece se mai incalzise si ne-am indreptat spre cortul cu "bunatati sahariene".

Apoi am mai facut poze cu hainele traditionale lasate pe pat, beduinii si corturile.

Dupa ce am strans bagajele, le-am scos fiecare in fata cortului si ei le-au luat si ne-au luat si pe noi pana la locul unde fusesera parcate masinile. "Calatoria" cu 4x4, pe dunele de nisip, asaltate de-a dreptul, a fost o noua experienta de neuitat din desert. :D

Inutile incercarile de a face poze!

Trebuie, cel putin o data in viata, sa traiti experienta unei zile in desert: in imensitatea de nisip, cu asezarile simple, austere, cu mici oaze, pe langa albiile secate (oued-uri) mai tot timpul anului, cu dunele pe care ne-am deplasat cu 4x4, cu camila, ba chiar le-am "escaladat "cu piciorul.

Sa priviti camilele cu fetele lor "zambitoare", mestecand hrana "uscata"si iubind soarele.

Dar, mai presus de toate acestea, sunt oamenii foarte amabili, veseli, cantand si dansand, bucurandu-se de viata, intotdeauna cu un zambet larg (chiar daca nu au bani sa-si refaca dantura), voind parca sa ne atraga atentia ca viata e frumoasa si merita traita din plin.

Oricand m-as intoarce cu placere in acele locuri, in general in Maroc!

---

VIZUALIZĂRI: 1399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI