ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.04.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 18.06.13
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
MAR-2016
DURATA: 3 zile
cuplu fara copii
PREȚ 500 euro ?
cu AVIONUL (toate taxele incluse)
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Sahara & M-ţii Atlas

Sahara, muntii Atlas - o splendida evadare de 3 zile

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Azi fugim din Marakesh, evadam in natura, ne asteapta aventuri de neuitat prin munti prin desert, pe la situri arheologice, o nebunie de excursie de 3 zile, uraaaa!

Hai sa pornim cat mai repede! Ne impachetam tot in valize si imbarcam valizele in microbuz. O dimineata vantoasa si inorata isi ranjeste coltii racorosi catre noi din “piata mortii”. Nu ne pasa, fugim la tarabele cu suc sa ne facem provizii. Toata lumea e zgomotoasa si frematatoare si abia asteptam sa se dea semnalul de plecare. Wroom, wroom, drumul e lung si trebuie sa plecam cat mai devreme. Bancurile, muzica marocana, arabeasca sau etiopiana, glumele si voia buna ne insotesc pe drum. Nu ne mai pasa de primirea oarecum ostila din Marakesh, toata lumea e a noastra! Peisajele devin din ce in ce mai spectaculoase. Undeva in zare apar crestele inzapezite ale muntilor Atlas. Aerul este rece si tare. Microbuzul vesel incepe sa urce si sa se se strecoara pe niste serpentine din ce in ce mai spectaculoase.

Suntem in zona DADES GORGE

Peretii portocalii de piatra sunt frumos punctati de cate un copacel extrem de verde. Cerul se insenineaza si soarele iese mandru dintre nori. Ajungem la un nivel inalt unde oprim sa facem fotografii serpentinelor, vaii de sub noi si muntilor inalti din zare. Langa noi se casca un soi de rapa rosie care ma duce cu gandul acasa. Abia acum incepem sa simtim placerea adevarata a excursiei. Natura ne primeste cu bratele deschise si are foarte multe lucruri minunate de oferit turistilor curiosi asa ca noi. Soferul nostru, un baiat tanar foarte educat si foarte amabil joaca si rolul de ghid si chiar stie meserie. Pe tot parcursul excursiei s-a straduit sa ne faca sa ne simtim bine si ne-a povestit o multime de lucruri interesante. Tot el ne-a introdus in lumea pestrita a muzicii africane despre care nu stiam mare lucru. Cu ocazia asta va recomand sa ascultati o trupa de touaregi, oameni ai desertului originari din Mali, o trupa care mi s-a lipit de suflet, ii gasiti pe youtube sub numele de TINARIWEN si nu o sa va vina sa credeti cum suna.

Pe marginea soselei se perinda vanzatori de minerale, cristale si fosile smulse din minele Marocului, magarusi incarcati cu saci si pe deasupra calariti de cate un barbat in halat, copii care merg la scoala, femei imbrobodite, caprite, oi si alte oratanii. Drumul si veselia ne-a facut o foame de lup asa ca grupul schelalaie dupa oarece de mancare. Suntem dusi la un restaurant din zona si din punctul meu de vedere acesta a fost cel mai frumos din toata excursia. Voi povesti despre el intr-un articol separat dedicat restaurantelor marocane pe unde am mancat. Dupa ce ne-am pus burtile la cale am purces catre obiectivul de vizitat pe ziua asta:

KSAR AIT BEN HADDOU (Ksar= oras fortificat)

Ait Ben Haddou era o fortareata pe ruta caravanelor dinspre Sahara catre Marakesh si este construita, dupa model marocan, in intregime din pamant rosu batatorit. La fiecare ploaie zidurile sale trebuiesc reparate deoarece pamantul se topeste si se scurge. In aceasta cetate au permisiunea sa traiasca si in ziua de azi 4 familii care se ocupa exclusiv de aceste reparatii si de pastrarea traditiilor de genul: pictura cu cerneala simpatica sau tesut de covoare.

Trecem prin spatele unor gospodarii marocane, traversam un pod minunat peste o albie de rau, admiram palmierii si vegetatia si ne bucuram ochii cu minunatul oras rosu. Primim un ghid care ne preia si ne lasa sa patrundem in misterele fortaretei. Trecem pe stradutele stramte si intortocheate pe langa vanzatori de souveniruri total neagresivi, ba chiar indiferenti si ne oprim in dreptul unei incaperi racoroase si frumos mirositoare, in care un nene picteaza. Initial pictura pare banala dar ghidul nostru incepe sa ne explice despre cerneala simpatica folosita in vremurile de demult pentru a transmite mesaje secrete. Pe o hartie alba pictorul deseneaza, aparent fara vreo culoare, niste camile invizibile si un peisaj saharian. Apoi pune hartia deasupra unei flacari palpaitoare provenita dintr-o mica butelie si ce sa vezi, magie: pictura prinde culoare iar narile noastre se umplu de un miros placut dulceag. Vopseaua maronie (vezi voto) reprezentand camilele, este de fapt apa cu zahar si cu sofran iar cea albastra este apa cu pulbere de indigo (un mineral albastru). In momentul in care pictura este pusa deasupra flacarii, culorile prind viata. Desenul nu se mai sterge niciodata si nici mirosul placut nu mai dispare.

Orasul acesta foarte pitoresc si misterios a fost folosit ca platou de filmare pentru o lunga lista de filme celebre, lista cu care locuitorii sai se mandresc nevoie mare. Cele care mie personal mi-au placut foarte mult ar fi: Prince of Persia, Alexander, Gladiator, Mumia, Marco Polo, iar lista este foarte lunga.

Urcam pana in varful fortaretei si vantul isi cam face de cap. Peisajul vazut de acolo de sus este foarte frumos: in zare stralucesc muntii inzapeziti, albia raului sclipeste albastra la concurenta cu cerul iar verdele palmierilor si cactusilor contrasteaza puternic cu pamantul rosu al cetatii. Inceputul vacantei noastre se arata promitator si deja amintirile neplacute s-au sters. Zburam cu pletele in vant deasupra sutelor de ani de istorie si vedem cu ochii mintii caravanele insetate, abia iesite din desert cautand un loc de popas inainte a atinge tinta cautata, piata din Marakesh. Cu greu ne lasam dusi de acolo, e un loc linistit si pozitiv.

Ghidul de la cetate ne-a insotit pana aproape de microbuz si ne-a introdus intr-o dugheana care vindea esarfe specifice spunandu-ne ca nu putem merge in desert fara esarfa si ca acelea sunt “pasaportul catre Sahara”. Negutatorul a trantit niste preturi “speciale” si nu a dorit deloc sa negocieze. Esarfele mici le dadea la 5 euro, iar cele lungi la 10. Am iesit imediat dar cativa colegi au cazut in plasa si au cumparat. Noi am cumparat la un popas ceva mai departe 2 esarfe la 4 euro ambele dar ulterior am descoperit in targ in Marakesh, in zona din spate, la 1 euro exact aceleasi esarfe. Deh, metehne, metehne! Ne-am obisnuit deja.

In sfarsit sarim in microbuz si continuam calatoria spre Valea Rozelor. Rose Valley este un loc pitoresc de-o parte si de alta a unui raulet, o banda verde si romantica in miezul terenului arid si rosiatic din jur. Ghidul ne-a spus ca in sezonul trandafirilor, mii de roze infloresc aici si umplu aerul cu parfumul lor. Se organizeaza chiar si un festival anual al rozelor. Din pacate noi nu am ajuns in sezonul lor dar am apucat sa admiram un splendid apus de soare peste vale. Pe intuneric, am reusit sa ajungem cu bine la hotelul unde urma sa ne petrecem noaptea respectiva (va voi povesti despre el separat). Am facut un dus si am coborat la cina. Spre surprinderea noastra restaurantul era mare, incapator, frumos decorat si avea un semineu in care troznea focul. Atmosfera era minunata si imediat ne-a incalzit, caci afara se lasase un frig patrunzator iar camerele fara incalzire mai erau si tapetate complet cu gresie rece. Dupa masa ne-am adunat intr-un separeu frumos decorat si ne-am pus pe bancuri si pe ras, mai ales ca alaturi exista un bar unde vindeau chiar si alcoolice (chestie rara prin Maroc). Ne-am odihnit bine, iar dimineata devreme eram gata de drum…. wrooom, wrooom.

Ce avem azi in program? SAHARAAAA!

Dar pana acolo mai e cale luuunga, zi de vara pana-n seara. Mai intai pregatim bagajul de Sahara, micul rucsacel ce va veni cu noi in aventura se umfla cu: izmene, hartie igienica, bluza groasa, apa, cosmeticele necesare, esarfele bedouine, (celebrele “pasapoarte pentru desert”) si sfintele electronice bine incarcate de cu seara la generoasele prize ale hotelului. Valiza cea mare va ramane in microbuz pana la intoarcere. Mancam un mic dejun constand in clatite cu oarece dulceata painica si masline. Azvarlim bagajele in microbuz si pe-aici ti-e drumul. Microbuzul pufaie din nou pe serpentine spectaculoase si scrasneste urcand mai sus, tot mai sus. Se crapa de ziua iar zona este splendida. La un moment dat facem un scurt popas deasupra unei magnifice oaze verzi in apropiere de niste munti ciudati numiti

“Monkey Fingers Mountains” adica Muntii Degete de Maimuta.

O formatiune naturala cu pietroaie rotunde ca niste degete moi si rosii face obiectul atentiei fotografilor grupului. Nu zabovim prea mult pentru ca avem drum lung de parcurs. Ei si uite asa, agale, agale microbuzul nostru franeaza si se opreste pe marginea unui drum. Sarim noi din masina si ni se spune ca vom merge sa vizitam un Kasbah (grup de case) unde vom lua un prim contact cu nomazii tesatori de covoare si cu un magnific canion. Primim un ghid insotitor local si cu el in frunte, coloana se pune in miscare. Coboram pe o potecuta la marginea drumului si patrundem in gradinile oamenilor. Cateva femei executa muncile campului. Fotografii zornaie veseli cu aparatele cand ce sa vezi, o madama nervoasa nevoie mare, sare la noi urland pe limba ei si rotind amenintator in mana un soi de secera-coasa. Ghidul se crispeaza si striga sa nu mai fotografiem localnicele in timpul muncii ca e nasol-nasol. Ne linistim noi cu pozele pana ajungem langa un raulet unde alte femei spala rufe. Iaca pozna, toata lumea face poze! Evident localnicele se precipita si urla la ghid sa opreasca macelul fotografilor. Iarasi ne potolim gandindu-ne la obiectul cu care femeile ne-ar putea ameninta, posibil sacul cu rufe, probabil bolovanii din rau! Trecem noi teferi de albia raului sarind pe un soi de podet si apoi, ca niste caprite, peste niste bolovani zdraveni si ajungem pe malul opus. Aici ne astepta vizita (obligatorie) la vanzatorii de covoare. Ne-au introdus intr-o incapere tapetata cu covoare care mai de care mai imbietoare si ne-au servit cu ceai de menta. Noi eram cam sforaitori pentru ca nici unul nu era interesat in mod deosebit de achizitionarea de covoare zburatoare marca Alladin. Ca sa ne imbuneze, ne-au zis ca putem face poze femeii care se prefacea a tese, ba chiar ne indemnau la momentul exact in care sa fotografiem! Au inceput sa expuna covoarele, care mai de care mai interesante si mai colorate facute ba din par de camila, ba din par de pui de camila, ba din agave- asta fiind o planta fibroasa foarte interesanta. Vazand ei ca nu avem fete de covoare mari, s-au straduit sa ni le arate pe alea mici. Nici un succes! Intr-un final, cam acrit, maestrul vanzator de covoare s-a milostivit si ne-a lasat sa plecam mormaind in barba ceva in legatura cu ceaiul de menta.

Ghidul ne povesteste cate ceva despre viata nomazilor. Acestia pleaca vara sus in munti, au grija de animale, dorm in corturi si se intorc toamna, cand da frigul, pentru a ierna in Kasbah. Regele le ofera subventii si nu ii taxeaza pentru vanzarea de covoare, tocmai pentru a stimula continuitatea traditiilor locale.

Pentru a exemplifica drumul pe care pleaca nomazii la munte, suntem dusi prin gradini, pana la unul dintre cele mai frumoase canioane pe care le-am vazut vreodata,

TODGHA GORGE

O zi minunata, soare orbitor, cerul de un albastru intens si dureros de sclipitor, pereti de munte arid de culoare portocalie, palmieri verzi si unduitori in bataia vantului, sunetul apei curgand cuminte in albia raului si o atmosfera incredibila ne ia cu asalt din toate directiile. M-am simtit ca acasa intre peretii uriasi ai batranului Atlas, cel care tine pe umeri toata bolta cereasca. Alaturi de perete apa musteste intr-un izvoras mititel iar noi admiram micile cascade de pe partea opusa a drumului. Cine spunea ca in desert nu e apa?!

Am lasat bacsis ghidului si am purces mai departe cu microbuzul nostru.

Spre seara am ajuns la destinatia noastra finala si mult-asteptata: MERZOUGA, poarta de intrare in desertul SAHARA. Acum, sfioasa precum Sheherezada voi tacea pentru ca iata, apune soarele.

Si dupa cum incep sa va obisnuiesc, atasez filmuletul distractiv al excursiei noastre

Rog webmasterul sa adauge urmatorul clip:

youtube

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de buterfly in 18.04.16 07:28:14
Validat / Publicat: 18.04.16 08:51:32
VIZUALIZĂRI: 4181INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAROC.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (buterfly); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Rapa rosie, ca acasa
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 75550 PMA (din 60 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

24 ecouri scrise, până acum

webmaster [18.04.16 08:49:52] »

Superb.

O destinaţie şi obiective speciale, ce merită rubrică distinctă

Mutat în rubrica "Descoperă Sahara & M-ţii Atlas, DIVERSE #" (nou-creată pe sait)

glcitizen [18.04.16 09:01:30] »

Foarte artistica si documentata descriere! Felicitari!

mishu [18.04.16 09:27:51] »

Un inceput de saptamana minunat, vreme frumoasa si un articol deosebit. Ai prezentat atat de frumos totul incat iti vine sa lasi balta totul si pleci acolo.

Pozele sunt de asemenea foarte frumoase si parca veselia razbate prin fecare in parte iar cireasa de pe tort... filmuletul si vad ca esti din ce in ce mai specialista.

Cand o sa vedem si un lung metraj?

Felicitari, votat cu foarte mare placere.

buterfly [18.04.16 09:28:50] »

@webmaster: multumesc webmaster. Vroiam sa iti sesizez de data trecuta ca de fapt nu cautam sa fac rubrica noua dar de fiecare data cand selectez Maroc, apoi aleg o destinatie din el, nu ma mai lasa sa continui ci ma obliga sa intru in rubrica tampon. Nu stiu de ce...

buterfly [18.04.16 09:31:36] »

@glcitizen: multumesc maestre! Astept cu interes si articolele tale!

krisstinna [18.04.16 09:35:46] »

@buterfly - Felicitări pentru vacanță și pentru articole! Când eram la Cinciș m-am gândit la tine, la vacanța pe care o așteptai cu nerăbdare, m-am gândit că te distrezi și dansezi precum fetele de la standul Marocului, de la TTR. Clipul e frumos, melodia mi-a înveselit dimineața

buterfly [18.04.16 09:44:08] »

@mishu: multumesc pentru aprecieri! Ma straduiesc sa incarc articole vesele si optimiste lunea, cand nici iarba nu creste, ca sa va inseninez putin ziua! Cat despre lung-metraje... mai am mult de invatat si de filmat! Sa aveti o saptamana minunata!

buterfly [18.04.16 10:01:30] »

@krisstinna - multumesc pentru aprecieri. Ei sa stii ca nu am dansat din buric, muzica pe care am descoperit-o in Maroc era mai pe gustul meu adica un jazz-rock incredibil cantat de o trupa de touaregi din desert. Sunt fantastici!

La TTR iti spuneam ca ma tem de purecii de la camile, ei bine, nu au avut pureci! A fost minunat, o sa vezi in articolul despre Sahara. Multumesc pentru vizita!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Carmen Ion [18.04.16 10:39:38] »

@buterfly - Foarte interesant, foarte frumos. Treaba asta cu pozatul cred că e specifică musulmanilor: şi în Egipt şi în Turcia noi am fost mereu sfătuiţi să cerem permisiunea să fotografiem femeile.

buterfly [18.04.16 10:48:38] »

@Carmen Ion - Multumesc Carmen pentru vizita si aprecieri! Pai banuiam si noi ca nu e voie sa facem poze cocoanelor muncitoare, dar na, arta cere sacrificii... hihihi

webmaster [18.04.16 11:41:15] »

@buterfly

Vroiam sa iti sesizez de data trecuta ca de fapt nu cautam sa fac rubrica noua dar de fiecare data cand selectez Maroc, apoi aleg o destinatie din el, nu ma mai lasa sa continui ci ma obliga sa intru in rubrica tampon. Nu stiu de ce...

probabil ai selectat înainte "revs de călătorie", aşa-i?

Se întâmplă astfel pentru că în secţiunea Maroc nu prea sunt definite prea multe rubrici de tip "de călătorie"

Nu-ţi fă NICIO problemă, însă. Încarcă articolul în rubrica temporară ("BIUFFER"); mai departe ne ocupăm noi (creăm rubricile respective, dacă e cazul)

glcitizen [18.04.16 11:53:42] »

@webmaster -

Draga Web, te rog sa-mi rezervi si mie un spatiu generos pt Maroc, peste 2-3 saptamâni, fiindca fiecare cetatean îsi doreste un fluturas fermecat alaturi.

buterfly [18.04.16 12:01:33] »

@webmaster: OK nu e problema. ASA facem!

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / MAROC [18.04.16 12:02:27] »

@buterfly - Acum câțiva ani am fost în Maroc, dar nici prin gând nu mi-a trecut să mă avânt în deșertul saharian. De altfel programul nostru era atât de plin - și cunoscut din țară ca neimplicând o incursiune în Sahara - așa încât nimeni nu s-a arătat dornic și de alte aventuri.

Cât despre fotografiatul femeilor - muncitoare sau nemuncitoare - am mai auzit. Chiar am asistat la o scenă (eram în Malta, pe insula Comino, la Laguna Albastră). Cineva fotografia peisaje și valul de lume care venea înspre plajă. În mulțime, o tănără negresă - singură, foarte frumoasă, îmbrăcată în stil european - părându-i-se că ea a fost punctul central al imaginii și motivul fotografierii, nici mai mult nici mai puțin a sărit cu gura pe fotograf agitând poșeta gata-gata să-l altoiască. Scena s-a petrecut chiar în fața noastră.

buterfly [18.04.16 12:03:37] »

@glcitizen: ohoooo vin bunatati! Abia astept!

buterfly [18.04.16 12:14:21] »

@iulianic: Iulia, multumesc pentru vizita si aprecieri. Excursia in Sahara este practic cireasa de pe tortul marocan! Noua ne-a placut la maxim. Dar conditiile nu au fost de lux ci mai asa... de criza.

Exista si variante de corturi luxoase dar noi preferam varianta mai apropiata de natura.

Mare pacat ca nu ai ajuns acolo.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Pami CONS. ONORIFIC AFA / MAROC [18.04.16 12:32:56] »

@buterfly - cand am fost noi in Ait Ben Haddou inca nu exista pod - a trebuit sa trecem prin rau (noroc ca era aproape sec) ceea ce dovedeste ca turisti aduc si bunastare.

buterfly [18.04.16 13:28:47] »

@Pami - multumesc de vizita si apreciere! Pai ai vazut ce ditamai podul au construit! Cred ca merge multa lume pe acolo mai ales ca nu e facut din pamant ci e zdravan!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Michi [18.04.16 22:06:57] »

Fluturaş-drăgălaş, ţi-am citit reviewul cu sufletul la gură. După ce l-am terminat am constatat că m-a cuprins un sentiment al cărui denumire n-o cunosc: invidie cu drag. Cred că s-ar traduce aproximativ cu admiraţie.

Ţi-am spus că am fost în Maroc de două ori: prima dată nouă zile turul oraşelor imperiale, a doua oară o zi în Tanger după ce am traversat cu feribotul din Tarifa, Spania. Totuşi n-am avut parte de experienţa spectaculoasă pe care ai trăit-o.

Poate doar cei 560 km dus-întors străbătuţi prin deşert de la Aswan (Egipt) la templul Abu- Simbel la graniţa cu Sudanul, cu un taxi hodorogit. Era în 1992 şi la acea dată nu era aeroport în Abu Simbel. În deşert am văzut Fata Morgana. În faţa noastră, destul de aproape, parcă vedeam o mare albastră, probabil proiecţia cerului. La orizont apăreau nişte forme neregulate. Era imaginea răsturnată a unei oaze aflată la kilometri buni depărtare în care se aflau câţiva soldaţi nubieni, aproape goi, înarmaţi cu puşti. Aerul fierbinte tremura în faţa parbrizului maşinii. Erau 45 grade la umbră. Nu s-a înregistrat nimic pe pelicula fotografică.

La întoarcere se făcuse frig şi de oboseală şoferul a aţipit puţin ieşind cu maşina din şosea. Cei trei bărbaţi cu care călătoream au coborât din maşină şi au scos cu greu maşina cu roţile afundate in nisip.Ţin minte că pe cer stălucea o lună roşcată, de o culoare neobişnuită.

Păi dacă am atâtea amintiri, de ce să mai am invidie cu drag? Pentru că toate astea s-au întâmplat cu 25 de ani în urmă şi nu astăzi.

buterfly [19.04.16 06:45:16] »

@Michi: mama Michi, observ ca si dumneavoastra aveti experiente inedite prin deserturi. Ba chiar mai palpitante decat ale mele. Ma tem ca ma apuca pe mine invidia cu drag! Multumesc pentru vizita si aprecieri!

Dan&Ema [19.04.16 07:00:37] »

Special! Si articolul si destinatia! O placere sa ajungi macar pe cai virtuale in Sahara

buterfly [19.04.16 08:47:30] »

@Dan&Ema - Mersi pentru vizita si aprecieri maestre!

adri-nico [20.04.16 14:39:26] »

io-s a 51-a... !

de ce unii au geci groase si altii au camasa cu mineca scurta in filmul tau?

buterfly [20.04.16 17:10:45] »

@adri-nico - ohooo, bun venit! Bine primit, multzam fain! Pai ce sa zic, unii sunt mai frigurosi iar altii in calduri! Oricum nu era cald, cel putin in desert am cam tremurat la minus 2 grade! Totusi e mai bine asa decat sa mori de caldura in lungile veri marocane.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, buterfly, Dan&Ema, Dorina9, glcitizen, iulianic, Michi, mishu, Pami
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0701868534088 sec
ecranul dvs: 1 x 1