Scurtă călătorie cu bacul pe Dunăre

TIPĂREȘTE

Am călătorit prin România prin diferite zone, străbătând diverse forme de relief: câmpie, podiș, munte, pădure etc. Am parcurs mii de kilometri cu autoturismul, trenul și autobuzul. Pot pune la socoteală, dacă îmi permiteți, și zeci de kilometri parcurși cu tradiționala căruță. Toate excursiile, vacanțele ori city-break-urile presupun experiențe noi și uneori un dram de aventură. Vreau să vă spun câteva cuvinte despre trecerile cu bacul peste Dunăre, în drum spre litoralul românesc ori spre Delta Dunării. Pentru cine nu a fost în insulele grecești ori în Turcia (pe litoralul egeean) poate constitui o experiență nouă și interesantă. La noi sunt doar niște bacuri vechi, nu e vorba despre vreun fel de ferry-boat modern și elegant. Totuși călătoria pe Dunăre poate face parte din programul oricărei călătorii spre Marea Neagră, cu un impact deosebit mai ales asupra copiilor.

Dicționarul explicativ al limbii române din 2009 oferă următoarea definiție pentru bac: Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător. În ultimii ani am trecut de vreo 2-3 ori pe la Călărași - Ostrov, iar săptămâna trecută am ajuns și la punctul de trecere Brăila - Smârdan. Dacă la Călărași se aplică definiția de „pod umblător”, la Brăila ambarcațiunile seamănă mai mult cu un feribot.

Bacul Brăila – Smârdan. Acum câteva zile venind dinspre Buzău, spre Tulcea și apoi cu o scurtă oprire în stațiunea Mamaia, am hotărât să trecem cu bacul pe la Brăila. Trecerea se află în apropierea Portului Hercules, pe strada Vadul Ghecetului. Transportul este operat cu navele RomNav S. A. sub deviza: Drumul spre Delta Dunării trece pe la noi!. Pentru traversarea persoanelor, autoturismelor și camioanelor de mare tonaj sunt utilizate două bacuri mari de 300 tone (Chiciu și Oltișoru 1) și două mai mici de 25 tone (Vîlcele și Corsar).

Ajungem până în prânz la punctul de trecere din Brăila; aici autovehiculele sunt împărțite în două cozi: în dreapta autoturismele și eventual câte un microbuz urcă pe bacurile mici, iar în stânga camioanele, tir-urile, dubițele sunt îmbarcate pe cele două bacuri de mare tonaj. Întrucât în fața noastră erau multe camioane încărcate nu am mai avut loc pe primul bac și am fost nevoiți să așteptăm aproximativ 45 minute până la sosirea și debarcarea următorului vas.

Am făcut câțiva pași în jurul punctului de îmbarcare, am admirat pontonul și cele câteva ambarcațiuni staționate, în zare se înălțau macaralele portului. Există și o mică terasă de unde se poate cumpăra o gustare sau răcoritoare. Bacul Chiciu sosește la ponton, camioanele lungi încep debarcarea, vasul e cu vreo 30 cm mai jos decât pontonul astfel încât autovehiculele trebuie manevrate cu grijă pentru a nu atinge platforma. Pe măsură ce se golește ambarcațiunea urcă la nivelul pontonului.

În sfârșit urcăm primii pe ambarcațiune, suntem dirijați către o laterală, apoi putem coborî pentru a admira parcurgerea Dunării. Încărcarea autovehiculelor durează cel puțin 30 minute, ele fiind aranjate pe platforma bacului în funcție de spațiul disponibil și de greutate.

Până la plecare explorez vasul Chiciu – pe o plăcuță se află câteva informații: este vasul numărul 1 construit în anul 1967 la Șantierele navale Oltenița. Deci 48 ani de serviciu pe Dunăre... și încă rezistă. La tribord (partea dreaptă a vasului) se află o ușă grea prevăzută cu hublou prin care intru în „salonul pasagerilor” – de fapt doar o mică cameră dotată cu două bănci de plastic și într-un colț toaleta. Pasagerii preferă însă să stea pe platforma din spatele vasului (la pupa) ori în cele două prove ce spintecă apa Dunării. Aștept plecarea... un huruit zguduie întreaga ambarcațiune, au pornit cele două motoare Volvo Penta ce pun în mișcare marele bac. Apa bolborosește puternic sub acțiunea elicelor, ușor ne îndepărtăm de ponton. Dunărea e liniștită, o briză ușoară ne atinge fața, stoluri de pescăruși se ridică de pe o mică plajă.

Ajungem în mijlocul Dunării, urc în castelul navei pe o ușă de la babord (partea stângă a vasului) apoi pe o scară de fier abruptă. Sus pe platformă se află cabina de comandă, coșurile de evacuare de la motoare, proiectoare, două bărci de salvare. Peisajul e superb de la înălțime: zăvoaie pe mal, pescăruși pe mici plaje de nisip, macarale în port, case înecate în verdeață în Smârdan, bărci mici. Căpitanul conduce ambarcațiunea prin intermediul unor comenzi moderne (manete, butoane); vechea timonă (roata de lemn cu ajutorul căreia se manevrează cârma) tronează în mijlocul cabinei, ca o amintire a vremurilor de început. Totul se derulează foarte repede, traversarea durează doar 10-15 minute – trebuie doar să te integrezi în peisaj, să simți briza Dunării și plăcerea unei traversări pe apă. Coborâm de pe bac și ne continuăm drumul spre Tulcea – superbă această bucată din E87 (DN 22) ce trece pe lângă Munții Măcinului și smârcurile pline de nuferi ale Dunării Vechi (Brațul Măcin).

Bacul Călărași – Ostrov. Utilizat ca variantă pentru drumul spre stațiunile românești de la Marea Neagră, mai ales când autostrada nu era încă gata, acest bac este de asemenea un prilej de plimbare și de admirare a frumuseții fluviul Dunărea. Venind dinspre București pe Autostrada Soarelui, după aproximativ 100 km cotim dreapta spre Călărași, traversăm orașul și ne îndreptăm spre zona Chiciu unde se efectuează îmbarcarea. Traversarea din această zonă se face cu ajutorul unor platforme împinse de remorchere; de obicei circulă 2-3 astfel de bacuri, ce fac curse destul de des.

Noi ne-am îmbarcat pe platforma împinsă de remorcherul Cardinal, care parcurge traseul în aproximativ 20 de minute. Pe celălalt mal se află tras la alt ponton remorcherul Plaiul Viilor. Pasagerii coboară din autoturisme și privesc spre vegetația abundentă dinspre Ostrov și plajele de nisip populate doar de păsări. Remorcherul face față cu stoicism curentului fluviului, fum negru iese continuu pe coș, autoturismele stau aliniate gata de start pe platforma metalică. Șiruri de blocuri ne arată prezența unui oraș – este Silistra, oraș bulgăresc. Debarcarea se face chiar în apropierea graniței dintre cele două țări.

Dincolo de localitatea Ostrov, celebră pentru podgoriile sale, ne așteaptă frumusețea tărâmurilor dobrogene. Pe această șosea ne așteaptă numeroase obiective turistice: insula Păcuiul lui Soare (cetatea bizantină Vicina), Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei (localitatea Ion Corvin), cetatea de la Adamclisi (și muzeul arheologic), Monumentul Tropaeum Traiani și multe altele. Amănunte interesante găsiți aici traseeostrovadamclisi.jud ... ice-culturale-3, pe saitul proiectului intitulat „Visul Împăratului Traian”.

Recomand trecerea cu bacul peste Dunăre în drum spre litoral ori cu ocazia vreunei excursii în Dobrogea pentru farmecul transmis de bătrânul fluviu, peisaje ori „aventura cu vaporul” oferită celor mici. Costurile sunt mai mari decât trecerea de la Fetești iar timpul pierdut la traversare mai mare. Condiția principală este să nu vă grăbiți, să aveți prevăzute în plan și vizitarea altor obiective de pe aceste trasee alternative și să nu fiți critici cu micile deficiențe – sunteți în concediu!

---

VIZUALIZĂRI: 7342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI