Rio de Janeiro, orașul unde munții întâlnesc marea – ultima parte

TIPĂREȘTE

Spuneam, în acest articol, când am dat mai multe informații despre modul cum am vizitat orașul doar pe cont propriu, că cele două zile de weekend petrecute în Rio de Janeiro au fost rezervate pentru plimbări în zone turistice sigure, am scris despre ce am vizitat sâmbătă, acum voi povesti despre ziua de duminică și ultima zi plină în Rio. Primul obiectiv din acea zi a fost Grădina Botanică din selectul cartier Gavea.

De la Americas Copacabana, vezi impresii, hotelul nostru, am mers la deja cunoscuta Estação Siqueira Campos, apoi cu metroul 3-4 minute la Estação Botafogo. De aici cu metroul de suprafață, autobuzul albastru, în vreo 30 de minute eram la Estação Jardim Botânico și foarte aproape de destinație, voi posta câteva poze edificatoare pentru transport.

Interesant este că având RIOCARD, vezi impresii, deplasarea cu metroul de suprafață a fost inclusă în taxarea de la metrou. La întoarcere am taxat doar la metroul de suprafață.

Jardim Botânico, fondată în anul 1808 de prinţul-regent Dom João VI, atunci locuia în Rio, viitor rege al Portugaliei și Braziliei, este considerată una dintre cele mai valoroase și mai bogate grădini botanice din lume. Astăzi funcționează ca un important institut de cercetare și este considerată de către UNESCO și o rezervație a biosferei Pădurii Atlantice. Are o suprafață mare, cu mii de specii de plante, în aer liber și în sere, în colecții rare de bromelii și orhidee, precum și cu vechi copaci, plante exotice, …. Grădina are și construcții vechi din secolul 16 și alte monumente valoroase….

Se poate vizita între orele 8 și 18, costul unui bilet fiind 15 reali (2,7 euro), noi am plătit 15 reali amândoi, seniorii peste 60 de ani au reducere la jumătate, am primit și o hartă foarte bună cu explicații și cu obiectivele mai importante de văzut….

Am intrat în grădină prin “Poarta Secundară” din Rua Pacheco Leã și am vizitat grădina în sensul invers de parcurgere. Am pătruns în Pădurea Tropicală fiind întâmpinați de Arborii Guapuruvu, arbori cu trunchiuri drepte ce ajung până la 40 de metri înălțime, cu frunze asemănătoare ce cele ale salcâmilor noștri. Pe “Aleea Campos Porto” marginită de un canal am văzut Arborii Pau-Mulato, numiți și arbori de fildeș, din regiunea Amazon, tot foarte înalți, cu trunchiuri drepte și netede, cu o culoare ce se schimbă în funcție de anotimp. Oferă lemn alb cremos și este folosit la lucrări exterioare și tâmplărie, deoarece este rezistent la putregai, de neratat!

Am continuat mersul pe mai multe alei, “Aleea Barão de Capanema” cu Arbori Mango, “Aleea Freire Alemao” cu Bambus, “Aleea Barbosa Rodrigues” cu Palmieri Imperiali. Sunt trei alei cu palmieri, toate încep de la intrarea principală. Mergeți și vedeți și Fântâna Muzelor, este foarte frumoasă când curge apa.

Am ajuns astfel pe “Bulevardul Grădina Botanică”, singurul bulevard din Grădină, celelalte fiind alei nu străzi, și apoi la Lacul Frei Leandro plin de Nuferi și la Bustul Părintelelui Frei Leandro do Sacramento, primul director al Grădinii Botanice la începutul secolului 19, ridicat pe Colina artificială din apropiere, care veghează și azi lacul.

Am continuat plimbarea printre copaci imenși sau arboret înflorit și am ajuns la Orhidarium, casă englezească din fier și sticlă pentru mulțime de orhidee în plină floare, orhidee de seră, în multe culori, multe soiuri, toate foarte frumoase. Oprirea următoare a fost la Bromelarium cu bromelii înflorite de diferite tipuri și culori, foarte frumoase, am revăzut și ananasul…. Aceste sere sunt la capătul de nord-vest al grădinii, sunt departe, dar mergând pe alei și văzând minunea verde nici nu-ți dai seama cum ajungi acolo, de neratat!

Părăsind cele două sere ne-am întâlnit destul de aproape cu Ossanha, Magul braziliano-african al Frunzelor Sacre, al Plantelor Medicinale și al Plantelor Liturgice, o statuie impozantă, impresionantă…. Am urcat pe lângă o cascadă mică, făcută special pentru colectarea apelor, și am ajuns într-o parte mai puțin umblată a grădinii Caminho da Mata Atlantica unde am văzut mai mulți arbori Jaqueira cunoscuti și ca Arbori de Pâine, copaci mari pe care cresc direct fructe ce pot ajunge la un metru lungime și 60 de kilograme, parcă erau niște ursuleți ce se cațărau în pomi, de neratat! .

Drumul ajunge apoi la o frumoasă Cascadă trecând și pe lângă un Foișor, punct de belvedere pentru grădină dar și pentru zona înconjurătoare de deasupra ei, Parque Nacional da Tijuca și Cristo Redentor. Ne-am oprit la Bustul regelui Joan VI, fondatorul Grădinii, când Am Fost Acolo avea loc un miniconcert la care am asistat și noi, puțin….

Ne-am plimbat apoi pe Aleea Custódio Serrão, numită și “Aleea Abricó de Macaco”, cu spectaculoșii pomi Sapucaia, foarte ornamentali prin florile lor cu aroma de tradafiri ce apar din trunchi, inflorescențe lungi ca niște rachete, ajung până la 3 metri, din care cresc impresionante fructe, ciorchini de ghinde mari brune și lemnoase, ce ajung până la 30 centimetri și 3 kilograme, foarte apreciate de maimuțe…. Mi-a plăcut mult combinația de flori și fructe în diferite stadii de dezvoltare aflate în același copac și-mi place cum îi numesc băștinașii, Copaci cu Bile de Tun, de neratat!

Am ajuns și la un imens Arbore Sumaúma, despre contraforturile lui spun doar “vedeți pozele”. Este cel mai mare arbore văzut în Grădină, este impresionant, am continuat plimbarea pe alte două “Alei cu Palmieri Imperiali” și am ajuns la intrare în grădina japoneză.

Grădina Japoneză, reprezentanta Japoniei în Grădina Botanică, ce mai are încă din exemplarele dăruite în urmă cu peste 80 de ani de Regele Japoniei, este un colț tipic japonez cu o Mini Grădină de Piatră și exemplare deosebite de Bonsai, Bambuși, Cireși Japonezi, cu Salcii Plângătoare și Lotuși înfloriți pe cele două lacuri. Nu lipseau nici Podul Japonez, Chioșcul Japonez, Felinarul de Piatră, nici Fântâna, le știam, le văzusem în urmă cu câțiva ani în Grădina Koishikawa Korakuen din Tokio, vezi impresii.

De aici am plecat spre ieșire, tot la Poarta Secundară, trecând prin centrul Pădurii Amazoniene unde am văzut Lago do Pescador și Casa Pescarului, o casă tradițională amazoniană cu pescarul aferent, și un uriaș Copac de Cauciuc, mi-ar fi plăcut să prezinte și o extracție de latex, dar…, am ajuns la poartă.

Plimbarea prin Grădină a durat cam trei ore, timp insuficient, dar cele mai importante obiective nu le-am ratat. Pentru mine au fost lucruri noi, deosebite, impresionante, nu mai văzusem așa arbori, și acum când povestesc și triez pozele parcă mă transpun acolo. Grădina îți dă o stare de liniște, de pace, mi-a plăcut mult, este foarte întinsă, merită văzută….

De la Grădină am revenit la Estação Jardim Botânico aflată pe celălalt sens de mers de unde cu metroul de suprafață, am revenit de unde plecasem, la Estação Botafogo, stația de metrou subteran și am ajuns la Estação General Osório, stație foarte mare, modernă, cu benzi transportoare și căi pietonale, cu scări rulante pe 3 – 4 nivele.

Am ieșit la suprafață pe ieșirea A, foarte aproape de Piața General Osório din Ipanema, la Feira Hippie de Ipanema, o foarte populară piață specială ce are loc în fiecare duminică între orele 9 și 17. Astăzi piața cuprinde peste 700 de standuri cu artă populară braziliană, bijuterii, îmbrăcăminte și suveniruri. Este unul dintre cele mai bune locuri din oraș pentru a găsi suveniruri autentice braziliene, în special articole brodate, dantele și figurine ceramice. În piață se găsesc și standuri cu mâncare, cele mai căutate fiind mâncărurile cu specific local. Ne-am plimbat prin Târg, câteva cumpărături, fără poze, era destul de aglomerat și mi-a fost cam teamă. Prețuri, 25 reali eșarfă mare ce se folosea și ca rochie pentru plajă legată în jurul gâtului, 20 reali tricoul sau 50 reali trei bucăți, geantă plajă 20 reali, 10 reali 4 sau 3 magneți, 5 reali brelocul…, pentru conversie 1 euro = 5,6 reali acum…

Am revenit la hotel pentru a lăsa cumpărăturile și pentru a vizita și zona apropiată acestuia, luând autobuzul 584 de pe strada noastră, era pe partea cu hotelul puțin mai jos, stația BRS 2 - Rua Barata Ribeiro próximo ao 628 și am coborât la a patra stație, BRS 2 - Avenida Rainha Elisabeth próximo ao 234.

De aici am mers pe jos spre Pedra do Arpoador, o mică peninsulă stâncoasă între Plajelele Ipanema și Copacabana, cunoscută în Rio și Brazilia pentru peisajele oferite, și, odinioară, pentru balenele care veneau până în apropierea coastei, de aici și numele Arpoador. Am urcat pe stâncă, era destulă lume, peisajele sunt deosebite, se vede bine Plaja Ipanema, merită ajuns acolo…

De aici am plecat pe jos spre ultimul obiectiv Forte de Copacabana, o bază militară deschisă publicului ce conține un muzeu al armatei și un fort costier, închis lunea, deschis în celelalte zile între orele 10 și 20, muzeul fiind deschis doar până la ora 18. Am stat puțin la coadă pentru bilete și am achitat taxa de intrare redusă pentru seniori de la 6 reali la 3 reali de persoană. Se intră în complex printr-o frumoasă poartă. Am vrut să vizitez fortul și pentru muzeu dar și pentru peisajele ce se văd din interiorul său, Plaja Copacabana, Pão de Açúcar, Favelele risipite pe dealuri, Pedra do Arpoador…

Am trecut pe lângă Confeitaria Colombo, văzusem alte două în centrul vechi, vezi impresii și am ajuns la clădirea ce adăpostește Muzeul Istoric al Armatei unul din principalele muzee militare din țară unde se păstrează valori, tradiții și istoria armatei braziliene, un spațiu cultural ce oferă vizitatorilor o bogată colecție de exponate diferite, îmbrăcăminte, arme, obiecte personale rare ale unor figuri militare istorice, spațiu ce prezintă Brazilia de la descoperirea și cucerirea ei până în zilele nostre. Muzeul are două etaje, la primul etaj este Brazilia mai aproape de zilele noastre, la al doilea Brazilia de la descoperirea și cucerirea ei, sunt multe și frumoase diorame cu explicații doar în limba portugheză.

Am urcat la primul etaj, la Sala Președinților Militari unde sunt expuse tablouri, obiecte personale și câteva date biografice ale militarilor președinți ai Braziliei, începând cu Mareșalul Manoel Deodoro da Fonseca primul președinte al acestei țări din anul 1889, a urmat Cabinetul Curiozităților cu exponate rare, eterogene, echipamente militare, medalii și decorații, machete de armament greu….

Am stat mai mult în Sala Republica ce prezintă armata braziliană republicană, începând de la prima Adunare Constituantă și terminând cu participarea Forței Expediționare a Braziliei în cel de-al doilea război mondial despre care sunt proiectate imagini cu performanțele soldaților brazilieni pe câmpurile de luptă din Italia.

Aici este prezent și Mareșalul da Silva Rondon, renumit în prima jumătate a secolului 20 prin implicarea lui în explorarea Bazinului Amazonului de Vest și expediții în Mato Grosso, precum și pentru sprijinul acordat toată viața lui indigenilor brazilieni.

Ajunși la Sala Colonia (Imperiul) ne-am oprit la vitrina dedicată mareșalului Duce de Caxias, patronul armatei braziliene, l-am găsit discutând aprins cu un alt înalt ofițer, nu ne-a observant, dar am văzut câteva din obiectele lui personale, bicornul, coroana ducală, etc...

Mai erau și alte prezentări interesante, cea mai importantă fiind vitrina dedicată lui Dom Pedro declarantul independenței Braziliei față de Portugalia, fondatorul și primul Rege al Imperiului Brazilian.

Am părăsit muzeul mergând mai departe spre fortul de apărare costieră Fortul Costier Copacabana construit pe un promontoriu pentru a apăra atât plaja Copacabana cât și intrarea în port, cu două turele blindate ce adăpostesc fiecare câte două tunuri Krupp. Nu am putut să le pozez împreună pentru că zona era împrejmuită și păzită. Fortul a fost dezafectat în anul 1987.

După plimbarea prin fort ce a durat cam o oră și jumătate am plecat spre hotelul aflat la circa 3 kilometri mergând pe faleză și pe Plaja Copacabana, frumos amenajate și foarte aglomerate, cu oameni care se plimbau sau făceau plajă, cu multe chioșcuri, tarabe și vânzători ambulanți. Prețuri mici, produse multe și diferite, am cumpărat și noi alte amintiri, plimbare ușoară, plăcută, un timp prin soare, apoi fără, se apropia asfințitul.

Am revenit la hotel după o zi lungă, a fost o plimbare plăcută, când sunt în excursii uit complet de oboseală, sunt intrată parcă în transă, am văzut obiective unice, deosebite, obiective ce merită vizitate, pe care le recomand celor ce ajung în Rio de Janeiro.

Acestea sunt ultimele impresii despre Rio, aș vrea să le mai revăd, deși nu cred că voi mai ajunge aici, sper ca pozele postate să completeze cât mai bine cele spuse și m-aș bucura ca cititorii acestui serial să ajungă în număr cât mai mare acolo!

Mergeți în Brazilia, mergeți în Rio, Rio este special!!

---

VIZUALIZĂRI: 1593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI