Drumeție Circuit la Piatra Secuiului, Colții Trascăului din M-ții Trascăului, urcarea din Rimetea

TIPĂREȘTE

Dimineața, pe răcoare, într-o zi de februarie, am pornit împreună cu soțul meu să urcăm peretele muntos al M-ților Trascăului, pe care l-am admirat de la fereastră, în timpul prânzului la Conacul Secuiesc vezi impresii, unde aveam rezervată masa.

Nu am mai fost niciodată acolo iar persoanele cu care am interacționat ne-au spus că nu e greu traseul, că au urcat și copii de 5 ani... ei, atunci prinzi putere și curaj, că doar poți mai mult decât un prichindel.

Traseul

Am pornit din Rimetea, din centrul comunei, unde am parcat gratuit mașina în parcarea mare de lângă biserică. Panourile informative și indicatoarele sunt prezente pe tot parcursul traseului.

Traseul spre Piatra Secuiului este marcat cu cruce albastră. Dificultatea acestuia este medie. Durata urcării până la Piatra Secuiului este de 90 minute. Diferența de nivel este de 630 m.

Noi am urcat în februarie, erau zero grade, vântul bătea foarte tare pe platoul dinaintea urcării pe munte. Trebuie să aveți căciulă pentru vânt, bețele de tekking vă vor fi de mare ajutor, mai ales la coborâre, mănușile de asemenea vă vor proteja mâinile de frig dar vă vor fi de folos și ca să vă prindeți de stânci în timpul.

Noi am urcat fără bețe, dar ne-a fost greu, pe alocuri nu aveam unde să calc pentru că era gheață între stânci. M-a ajutat un alt călător care m-a ajuns din urmă, dându-mi unul din bețele sale de tekking. Era un turist din Germania care urca pentru prima oară la Piatra Secuiului. M-a impresionat spiritul de întrajutorare care se creează pe munte, atunci când e greu, între persoane care nu se cunosc, din țări diferite, chiar nu contează etnia, naționalitatea, etc. Este o lecție de viață drumeția pe munte.

Traseul începe pe un drum lat, care se îngustează treptat. În prima parte urcușul este ușor, sunt porțiuni mari de pământ printre stâncile răzlețe. După un timp urcușul se face prin grohotis și bucăți mari de stânci. Pentru că am făcut traseul iarna, am prins gheață și zăpadă pe cărarea printre stânci. Urcarea a fost grea pe alocuri și destul de alunecoasa. Am mai dat și peste un izvor care curgea pe o porțiune din cărare.

Frumusețea traseului merită din plin parcurgerea acestuia. După fiecare cotitură apăreau alte forme spectaculoase ale muntelui de calcar. Nu mă puteam opri din fotografiat. Nu ne-am grăbit, am gustat muntele bucățică cu bucățică, ne-am fixat imaginea lui în memorie și splendoarea lui în suflet. Satul Rimetea se facea tot mai mic pe măsură ce ne apropiam de vârf.

Întotdeauna mă supăr când se termină urcarea, pentru că știu că am făcut jumătate din traseu și starea de uimire, fascinație, contemplare la ivirea de noi contururi și forme spectaculoase, exaltarea sufletului, se sfârșește... rămânem apoi doar cu memoria locurilor și a trăirilor care ne vor rechema de multe ori să repetăm experiența.

După o oră am ajuns pe un platou unde era poziționată o troiță. Aceasta este îngrădită cu un mic gărdulet de protecție pentru că pe cruce este montat un sistem de iluminare cu ajutorul panourilor solare.

De la cruce, traseul continuă ascendent dar lejer [...], pe partea dreaptă, până la Piatra Secuiului (1128m.) la care se ajunge dupa cca. 600m.

Peisajul care se vedede pe platou este panoramic, o vedere de 360°. Cum îți întorci privirea observi alte piscuri ale munților din depărtare care ating cerul, iar în vale satele în miniatură.

Noi am văzut printre nori, piscurile munților din departare, cum se ridicau deasupra lor, întinzându-se acrobatic spre cer. Pe o parte a Munților Trascaului era ceață, iar pe cealaltă parte era soare și senin. Era minunat acolo sus! Nu am cuvinte să descriu frumusețea peisajului, să observi atâta divresitate dintr-un singur loc.

Apoi, după plimbarea pe platou, ne-am întors și am luat-o în partea stângă a troitei , spre Colții Trascăului. Nu este greu traseul, se urcă un pic, cam o jumătate de oră, dar merită să mai mergeți și până acolo chiar dacă sunteți obosiți. Suntem pe partea nordică a munților Trascăului, unde peretii stâncosi din calcar au luat forma unor colți ascuțiti.

De aici am ales să coborâm pe varianta cea mai ușoară, prin pădure, pe traseul marcat cu bandă roșie. Traseul la coborâre a fost mai lung și mai greu decât urcarea muntelui. Traseul prin pădure este amenajat cu trepte și gărdulete din nuiele împletite și ramuri de copaci pe alocuri. Pe jos era gheață și zăpadă, nu aveam bețe, ne-am ținut de copaci, am alunecat, am căzut și într-un final am ieșit din pădure. Am continuat drumul apoi pe lângă munte, spre sat, cam vreo 2 km până în parcarea unde aveam mașina.

Aceasta a fost drumeția noastră, a durat 5 ore, în ritm lejer cu pauze multe și cu sute de fotografii. La ora 15:45 am ajuns în parcare.

Pe traseu nu este apă, doar un izvor la urcare, în partea superioară, după care dispare de pe traseu. Pe platou și prin pădure nu am văzut apă, doar un râu la baza pădurii.

Am întâlnit foarte mulți oameni veniți în grupuri mari care parcurgeau acest traseu.

Recomandarea

Cu siguranță voi recomanda traseele montane întotdeauna, iubesc muntele, natura este superbă, drumeția la Piatra Secuiului o vom mai repeta și cu băiatul nostru de 11 ani. E prea frumos ca să nu-i arătăm și lui minunăția Munților Trascăului.

---

VIZUALIZĂRI: 1848 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI