Vizitând Rimetea

TIPĂREȘTE

Ardelenii se hotăresc să declare război Chinei.

-Da chiar bă, unde îi îngropăm?

Mi-am adus aminte de acest banc atunci când am vizitat Rimetea, văzând doi turiști chinezi făcând poze la casele tradiționale printre ceilalți turiști marea majoritate din țară dar și din Ungaria, Germania, Austria. Am decis să scriu un articol doar despre această destinație, comuna-minune care în evul mediu era un mare centru de prelucrare a fierului datorită zăcămintelor exploatate din zonă. După anumite perioade mai bune si mai proaste din punct de vedere eonomic din punct de vedere economic a devenit o minune turistică prima si unica comună deținătoare de Europa Nostra un premiu primit de la Comisia Europeană pentru conservarea patrimoniului cultural material.

Cum ajungem la Torockó –Rimetea

Deoarece drumurile sînt cam puține în țara noastră descrierea va fi foarte simplă. Arterele principale se numesc E81/A1 și viitorul A10, de acolo în dreptul localității Aiud se va vira pe DJ107M. Din Turda se va folosi DN75 iar în dreptul localității Buru se va vira la stânga pe DJ107M. Alte drumuri nu mai sînt distanța rutieră de la Aiud va fi de 26 km pe un carosabil foarte bun iar din Turda vor fi 27 km din care DN 75 este cu gropi, denivelări, drum betonat cu plăci iar DJ107M de calitate mai bună.

Istoria comunei de la începuturi până în zilele noastre

1257 ar fi anul din care avem documente dar s-au găsit urme de civilizație romană. Datorită minereului de fier exploatat din zonă Trascăul Rimetea de astăzi s-a dezvoltat și devenit un mare centru de prelucrare a acestui minereu. Rimetea era principalul fabricant de unelte/utilaje agricole și chiar declarat oraș în acea perioadă. Asta a fost până în secolul XVIII, perioada în care au scăzut rezervele de minereu, iar localitatea a intrat într-un fel de criză economică, s-a retransformat în sat iar locuitorii au trebuir să se ocupe de agricultură în continuare pentru a putea pune ceva pe masă.

Pe la sfârșitul anilor 90 din secolul trecut locuitorii au fost învățați de către instituții în domeniu să-și pune în valoare ceea ce a rămas din secolele trecute mai exact un patrimoniu compus din case, biserica fortificată și alte clădiri, obiecte istorice. Ajutorul primit bineînțeles nu a ajuns pentru o recondiționare integrală, mulți au investit din fonduri proprii pentru ca să arate ca în prezent. Și iată la o plimbare în plin centrul comunei ne cam simțim ca în evul mediu.

Rimetea din punct de vedere geografic

Comuna din județul Alba care se află în Depresiunea Trascăului nu este cunoscută doar datorită valorificării patrimoniului, împrejurimile atrag ca un magnet turiștii care vin aici. Punctul forte pe care îl observăm în orice fotografie făcută în comună este Piatra Secuiului pe partea de est cu o înălțime de 1128 m deasupra mării numai bună de escaladat pentru cei care au măcar o zi la dispoziție pentru vizita zonei. Localitatea în sine se află la o altitudine de 550 m. Pe partea de vest vedem alte masive cu niște înălțimi de 1000-1200 m. În masivele de est există (și am observat câteva mai mari vizibile de jos) peșteri. Râul care traversează comuna poartă numele acestuia, Râmetea.

Ce putem vizita aici?

Nu se pune problema parcării, există o piață amenajată în jurul unui vaior (bazin lung și îngust în care se acumulează apele curgătoare) fără probleme se și poate bea apa de aici, mai exact din jgheabul de sus amenajat pentru așa ceva. }n comuna mai exista cateva vaioare doar ca acesta a fost primul vazut de mine. Așa că era greu de luat copilul de lângă vaior doar este omul apelor. Am reușit până la urmă cu un cozonac secuiesc preparat pe loc în piață. Așa ne-am stricat pofta de mâncare și n-am mai luat masa într-una din locurile de luat masa amenajate tradițional fie în fața imobilului istoric pe terasă, fie în interior sau în curtea cu viță de vie. În orice caz recomand.

Încontinuarea pieței in forma dreptunghiulara în centru se află biserica

Biserica Unitariană din Rimetea

Biserica a fost construită începând din anul 1670 în mai multe etape. Spre deosebire de alte lăcașe de cult fără turn sau cu construcția navei mai întâi aici turnul a fost primul construit, nava bisericii după aceea, extindu-se până în anul 1804. Ultimele lucrări s-au finalizat în stil baroc. Este vizitabilă fără costuri doar că în momentul în care vroiam să intru tocmai ieșeu 2 tineri probabil administrând clădirea iar răspunsul lor a fost: később adică vor redeschise mai târziu:Acel később n-a mai venit așa că am rămas fără vizita interiorului. În apropiere se observă Casa Parohială Unitariană.

Șirul de Jos și Sirul de Sus

Da, este vorba de acel patrimoniu renovat și poate salvat de la niște intervenții urbanistice nelalocul lor. Așa au fost salvate și păstrate formele originale, materialele originale, se pot vedea lemnării recondiționate, ornamente clasiciste, porți numai bune de fotografiat. Aceste case s-au construit după un incendiu din 1870 numit marele incendiu. De și nu este mare diferență, pe Șirul de Sus locuiau cei mai înstăriți de regulă negustori care se ocupau de comercializarea produselor iar pe Șirul de Jos cei care produceau aceste obiecte, mărfuri. Nu toate casele sînt construite după 1870. Există în sat câteva foarte vechi, probabil salvate de acel incendiu (din anii 1600 și 1700).

Biserica ortodoxă din Rimetea

Nu departe de biserica unitariană în centrul comunei vom observa o biserică ortodoxă. Poartă hramul Sf. Nicolae. A fost construită în 1938 în stil bizantin. Nu am reușit să intru era încuiată. În curtea acestuia am observat monumente ale unor eroi sovietici. Panorama cu biserica și în fundal Masivul Piatra Secuiului este deosebită, așa se observă și în fotografia personală atașată.

Mânăstirile ortodoxe din Rimetea

Nu chiar în Rimetea dar înainte să intrăm în comuna am remarcat pe partea stângă o mânăstire frumoasă. Am oprit imediat și am folosit parcarea încăpătoare amenajată pentru vizitatori. Acolo am observat și denumirea acesteia: Mânăstirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril purtând hramul acestor sfinți dar și Sf. Rafail. De la parcare o alee pietonală în mijlocul unui parc ne duce până la biserică. Pe lângă restricțiile obișnuite la vizita unor mânăstiri privind vestimentația, etc. și fotografiatul este interzis, totuși am furat o poză din exterior și îndepărtare. Stilul arhitectural folosit la biserica în formă de cruce este neobizantină. Este o construcție destul de nouă lucrarea finalizându-se în 2000. De asemenea și chiliile sînt o construcție destul de modernă dar frumos amenajată.

Cea de a doua mânăstire Sfântul Ioan Botezătorul care poartă hramul Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul se află tot pe partea stângă a șoselei. La fel discutăm despre un complex nou finalizat în 2000. Ceea ce am înșeles că la această a doua mânăstire se pot caza și pelerinii în vizită.

Piatra Secuiului (Székelykő)

Pentru cei dornici de a vedea zona de sus și nu se obosesc de la o cățărare de 2,5-3 ore dus/întors marcaj cruce albastră este de recomandat o excursie pe acest masiv denumit Piatra Secuiului de 1128m din Munții Trascău. Este un masiv interesant fără vegetație cu ceva peșteri și care îți dă senzația că ești în zona alpină. Masivul este împărțit în două în mijloc existând o râpă.

Ceea ce am mai auzit că nu există surse de apă pe acest traseu așa că trebuie luată apa în rucsac. Eu nemaiavând cei 3 ore (așa că mi-am stabilit bine prioritățile cetatea Colțești fiind una dintre ele) în plus m-am mulțumit să ies din comună acolo unde începe traseul și să apropiu cât de cât de munte și să mă îndăpărtez suficient de localitate cât să am o oarecare panoramă cu acesta de sus. În această zonă am descoperit un camping amenajat. De la Piatra Secuiului se poate continua drumeția pe un traseu marcat cu bandă roșie până la Cheile Turzii.

În ziua vizitei superbă de altfel am observat parapante din belșug atât în zona Piatra Secuiului cât și în zona versanților vestici.

Tot în această parte a comunei am văzut un indicator către cea mai veche moară de apă funcțională din Râmetea construită în 1752, se află la o distanță de aproximativ 250 m de centru.

Muzeul etnografic din Rimetea

A fost deschis publicului în 1952 din inițiativa localnicilor cu materiale donate de ei, în prezent exponatele numără peste 10000. Tema principală este viața din Râmetea începând de la epoca când se exploata și se prelucra minereul de fier. Astfel vom găsi aici obiecte, unelte folosite în minerit, prelucrarea metalului, exploatarea lemnului, porturi populare, mobilier, obiecte gospodărești, atizanale, decorative.

Muzeul funcționează în clădirea primăriei din Rimetea cu program pentru public marți-duminică 9.00-17.00. În afară acest muzeu mai funcționează și muzee etnografice private.

Alte obiective de văzut

Pentru cei care au reușit să se cazeze în Rimetea, să ia masa la una din restaurantele specifice amenajate în casele tradiționale, au urcat pe versanți, s-au dat cu bicicleta, trăsura, parapanta, au făcut shopping în magazinele comunei cu tot felul de obiecte artizanale, le mai recomand o vizită la Cetatea Colțești denumită și Cetatea Trascăului. Despre cazare pot spune că sînt suficiente locuri în extrasezon dar insuficiente în sezon și la început de sezon, atunci când am fost noi (cu 10 zile înainte de vizită arăta ocupat tot așa că n-am mai insistat (totuși nu era chiar imposibil am mai văzut locuri libere la un camping cu căsuțe din împrejurimi) având cazarea în Alba)

Despre Colțești, Cetatea Colțești și Cheile Vălișoarei voi povesti în viitorul apropiat, până atunci vă invit să vizualizați fotografiile mele despre Râmetea.

Rog WM să atașeze, mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=NU8FIS9rJHU

---

VIZUALIZĂRI: 2836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI