Turism de-un week end și un plin de benzină: Râșnov și pe-acolo

TIPĂREȘTE

Bancul review-ului, fără nicio legătură cu destinația de vă scriu eu despre ea.

Din motive absolut personale, ce țin de trăirile de le am și banii de-i păstrează Adriana, prin luna Iulie 2017 am decis să mergem să clătim retina în zona Brașov. Nu, nu chiar în frumoasa localitate, ci prin locuri megieșe, doar așa, de moft, că să mai schimbăm atmosfera dar să păstrăm zona, că tare este frumoasă!

Pentru că doream să nu fim nici în Brașov dar, nici departe, dar aproape dacă, la o adică să vrem să mergem spre alte locuri, am ales Râșnovul ca destinație pentru cazare și umplere de timp.

Alegerea s-a dovedit a fi, în cazul nostru inspirată, motiv pentru care am hotărât că musai, trebuie să mă laud și față de voi, ceea ce am făcut! Și, dacă printre ăi de mă citesc oi găsi și vreunul care să ia de bun ce scriu eu aici și să facă și el o excursie ca a mea, cu atât mai bine!

Spun deci că am plecat la Râșnov într-o frumoasă dimineață de vineri. Mă rog, toate diminețile (amiezile, serile, nopțile) în care pleci în vâjâială sunt plăcute, cel puțin în cazul meu.

Drumul Mărășești-Brașov și, mai departe, Râșnov trece numai și numai peste șosele asfaltate: Mărășești - Tișița - Irești - Vidra - Lepșa - Ojdula - Tg. Secuiesc -Brașov - Râșnov.

Eu am ales să merg peste Ojdula, pentru că drumul este frumos, ”este”peisaje și e mai scurtuț, oarecum, decât ăla de peste Brețcu. În total, drumul durează, cu tot cu pauzele de cafea și de luat viraje, cam 2 ore, în cazul meu. Am și eu o vârstă, am devenit mai înțelept și, cel mai important, nu mai sunt ”legitimat” la MAI deci, dacă mă prinde Godină, mă arde de numa'-numa', mai ales că are boală pe ofițeri. Pe moldoveni nu cred că are, are un nume cu rezonanțe. Dar, hei, n-am nimic cu omul, își face serviciul și e și vedetă națională, bravo lui!

Spun deci că, după doo ore, doo ore și-un pic am ajuns fix în parcarea hotelului ”Radsor”, din localitatea aleasă de mine. Hotel frumos, cochet, despre care o să vă scriu alt'dat', când ajung să măzgălesc doar de cazări.

Cazarea și toate alea s-au rezolvat cumva repede, am intrat în camera de era a noastră pentru alea două nopți de-am plătitără pentru ea, nu mult, vreo 230 de lei pe noapte, ne-am deghizat cu haine noi și, am ieșit în împrejurimile hotelului, ca să vedem unde-am nimerit.

Despre orașul Râșnov, tanti Wikipedia ne zîce vrute și nevrute, chestia care-mi place este că, în lb. germană orașul s-ar chema Rosenau, adică Valea Trandafirilor, ceea ce e frumos.

Curat este și orașul și are un aer, așa, de modernitate, deși, poate nu ai crede.

Nu ne-am repezit la cetate, pentru că aveam ziua de sâmbătă pentru asta, doar ne-am plimbat, îndelung, pe străzile orașului, am intrat în piață, așa, doar să clătim ochii.

Am văzut și o mare clădire în oraș, despre care am aflat, după ce mi-am chirât ochii, că este Biserica Evanghelică și, zice lumea, ar fi un momument arhitectonic. Io, ce să spui, n-am cultură de-asta, de zidărie, dar, cu ochii profanului, m-am uitat la ea și-am văzut că chiar era frumoasă. Nu, n-am intrat în ea pentru c-am pățit ca polițistul cu conserva: nu putea s-o deshidă că n-avea cu ce, așa c-a pus-o pe pământ și-anceput să strige la ea:” Deschideți, Poliția!!! ” Vreau să spun că nu prea m-a interesat s-o văd pe dinăuntru așa că nu m-am uitat să văd pe unde se pătrunde.

Care vreți să știți mai multe despre ea, găsiți voi pe wikipedia, unde scrie că: ”Biserica evanghelică din Râșnov figurează sub nr. 2655 în lista monumentelor istorice de pe teritoriul României. Biserica cu hramul Sf. Matia, a fost construită la începutul secolului al XIV – lea ca o basilică în stilul de tranziție. În anul 1773 s-au înălțat zidurile bisericii. După cutremurul puternic din anul 1802 s-a ridicat un an mai târziu turnul clopotniței de 13 m, iar bolta navei centrale a fost inlocuită cu un tavan cazetat. La incendiul din 29 august 1718 s-au topit cele trei clopote, care au fost returnate si sfințite în anul 1720. Faptul acesta dovedește inscripția de pe clopotul mic, datând din primul război mondial: “im feuer zerflossen 1718, wird neu gegossen 1720”. După primul război mondial au fost procurate de la firma Schilling si Lattermann din Apolda două clopote noi, care au fost sfințite în anul 1927. Amândouă sunt din oțel. Transformarea bisericii in stil baroc s-a facut intre anii 1774-1775. Ultima restaurare s-a efectuat în anul 1839, din nou după un cutremur puternic. Pe partea de nord a corului se afla o frescă din timpurile renașterii, care poartă data 1500. Dupa reformǎ frescele au fost tencuite si din nou descoperite, fiind astfel mult deteriorate. Pe aceeași parte este inscrisă si data 1694. Sub frescă se află piatra funerară în stil baroc a pastorului Lucas Colb din 1753. O alta piatră funerară se află in fața altarului, sub treptele altarului, și anume pentru pastorii Georgius Deidricius, Martinus Albrich și Johann Arbenius. Altarul datează din secolul al XVIII–lea. ”

Na, v-am dat mură-n gură!

Spre seară ne-am oprit și am stat pe o terasă, undeva, în spatele Bisericii Evanghelice. Nimic de fițe dar, o terasă de bun gust: Adriana a vrut și și-a luat o cafea, ceva iar eu vrut să văd care-i treaba cu cidrul, diferența față de vin, și am aflat. E ca-ntr-un alt banc, de nu poci să vi-l spui, că-mi dă web cartonaș vânăt, nu albastru!

Am servit cina la restaurantul hotelului, papa bun, cine stă acolo are și o reducere de 8 sau 10 %. Merită încercat! Aaa, mai are hotelul și o cofetărie cu produse bunicele. Răbdare, spui, o să voi scrie și despre cazarea la ”Radsor ”!

A doua zi ne-am trezit pe la o oră minoră, ceva în jur de 9, cum îi stă bine turistului.

Eu îmi înfiletasem bine în cap ideea de a merge la cetate, chiar dacă, în ultimii 5 ani am fost cu regularitate acolo. Dar, e frumoasă, plus că am urcat cu o cabină de urcă pe șine, hai mare, ce mai!

După micul dejun am ieșit în parcare și, fiind aproape de ora 11,ba chiar cred că un piculeț trecut, am văzut un alai care se ducea la Primărie, pentru cununia civilă. Băi, mireasa, ca mireasa, dar nașa?! Cred că avea 1,85 din care 65 de cm pentru corp, gât și cap. Restul erau picioare. Le-am văzut și-am înghițit în sec, atât de tare de -a auzit toată lumea, s-a oprit alaiu-n loc iar Adriana mi-a tras una după ceafă, să-mi revină aerul în cavitatea pulmonară, iar ochii-n orbite, că mă holbam ca ultimul Lache.

Lucru bun că hotelul ăsta e chiar lângă primărie, ai prilejul ocaziei să vezi lucruri și ființe tare frumoase!

Am mers, agale, spre cabina cu care-am urcat la cetate, am luat bilet și ne-am urcat în instalație. După ce au făcut capacitatea, cușca aia de sticlă a început să urce și, în vreo două minute ne-am înființat sus, la zidul cetății. Apoi, pe o potecă, pe lângă zid, am dat din piciorușe până am ajuns la intrare. Am luat bilete și, hai în Cetate!

Cred că foarte mulți dintre voi ați fost pe-acolo, nu vă obosesc cu vorbe despre cetate ci, doar cu poze, pe care, ăi de-o să citiți, o să le vedeți, frumos ordonate, pe marginea reviewului, știe web cum să facă!

Știți despre faptul că Râșnovul a fost considerată o ”cetate țărănească” datorită faptului că a fost construită de locuitorii din Râșnov și satele Cristan și Vulcan.

Ne-am plimbat, îndelung, peste ziduri și prin cetate, foto și alte alea. Mă rog, am stat vreo două ore, printre altele și fiincă nu prea aveai ce să faci altceva, dar, important, nu am simțit ca și cum aș fi pierdut timpul.

Când am ieșit, am făcut câțiva pași si spre Dino Parkul din apropiere, dar, am renunțat să intrăm, era o coadă de mureai, erau grupuri de copii veniți cu școala. Hm, școală, în iulie?! Asta-i sclavie, bre! Sau, tabără! Hm, mă rog, or vrea și părinții să scape de plozi!

Am coborât de sus, de la cetate, până jos, în oraș, pe scările de lîngă instalația de urcare, așa, ca să ne mai dezmorțim și ca să mai facem poze. Ceva ca o plimbare, înainte de prânz!

Seara ne-am aciuat pe lângă hotel, pe taresă, am stat la o gargară și câteva beri, am admirat orașul și luminile lui, noaptea. N-a mai trecut nicio nuntă dar, dă-o-ncolo, n-or avea toate râșnovencele picioare a la Sklenarikova. Că nu mai voiam să iau palme peste ceafă!

A doua zi, după ora necesară și după ce am fost omeniți cu micul dejun, inclus în prețul camerei, la cererea noastră de-a preda camera, am fost azvărliți pe drumuri. De durere am intrat în Brașov și, ca orice familie de se respectă, am intrat în Mall ”Coresi” unde-am mai risipit din viața noastră vreo câteva ore iar din buzunar, niscaiva leuți. Dar, ne-a plăcut!

Deci, asta a fost ieșirea noastră, nimic mega dar, cred eu, benefică pentru cine vrea să schimbe peisajul cotidian.

Oameni buni, nu vă grăbiți să dați cu pietre, care sunteți supărați c-ați pierdut timpul citind acest review, eu ce să vă fac, nu voi mă lăudați că ce frumos scriu io, cu ce stil deosebit am? Na, mi s-a urcat la cap și acuma suportați-mă, asta-i!

Bine, nici eu nu mai forțez nota, pun pe pauză și dau ”Eject”

Haidi, pa!

Pentru gălăgia aferentă acestui review, rog webmasterul să puie: youtube. Mersi!

---

VIZUALIZĂRI: 1640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI