BOOGIE – Punta Cana. Aventură, nămoleală de nu te mai spală nici apa oceanului

TIPĂREȘTE

Cea de-a 3-a excursie si ultima din acest sezon, a fost contractata la suma de 50$/persoana, de la 60$, in urma negocierilor. De pe plaja am fi luat-o cu 40$ dar apucasem deja sa dam banii (unghia in git inca o data!). Pentru ca stiam de data trecuta ce presupune o astfel de aventura, i-am informat si pe noii mei prieteni despre “echipamentul” pe care trebuie sa-l aiba asupra lor. Au crezut, se pare, ca exagerez pentru ca in dimineata plecarii, aproape toti erau imbracati cu tricouri albe si lucruri de calitate.

Excursia fiind la ora 11, am luat in voie micul dejun in restaurantul hotelului, avind timp si de un chat cu prietenii de acasa, in lobby. Masina care ne-a preluat a fost tot un fel de truck dar mult mai ramolit decit cel de la safari (acela nu a fost ramolit deloc). Dupa regula bine stabilita, aceea de a culege si alti turisti de pe traseu, am ajuns si la punctual de start. Si nu am facut asta inainte de a completa niste formulare putin cam stufoase, prin care eram informati printre altele de faptul ca daca nu vom urma intructiunile ghidului iar “masinile” vor suferi daune, vom plati pe ele cit ne-am fi cumparat din tara o masina buna. Totodata ne-au instruit ca este interzisa depasirea coloanei sau a masinii din fata, trecerea in viteza prin balti sau gropi cu intentia de a te crede mai viteaz, etc. Ne-au anuntat si care vor fi locurile in care vom face popas (plaja Macao, o ferma de unde puteam cumpara cacao, cafea si alte produse locale iar ultima era o cenota- ochi de apa intr-o pestera), fix traseul din urma cu 6 ani.

Dupa ce s-au asigurat ca toti avem bandane la gura si ochelari de soare, am fost chemati pe rind, prin statie, catre masinile repartizate, luindu-se ca reper hotelul si numarul camerei. Ca si un plus remarcabil, “atelajele” erau intr-o stare mult mai buna fata de cele din excursia anterioara, dar tot la fel de murdare si pline de noroi. Ne-am echipat regulamentar cu castile din dotarea masinilor (a sotului era mai mica si a schimbat-o cu alta tot la fel de mica, deh, capatina mare), am prins centurile de siguranta care te tintuiau de spatar, nelasindu-ti posibilitatea nici macar de a intoarce capul, am turat motoarele si am asteptat semnalul de plecare. Convoiul era format din aproximativ 25 de masini. Inainte de plecarea convoiului, am avut grija sa “infoliem” in saci de plastic, toata averea de care dispuneam la momentul acela, bineinteles ca a fost in zadar, tot gasind la sfirsit, lucurile patate de noroi.

Am iesit din curte, mergind pe ulite desfundate de noroi, pina am dat in soseaua principala pe care am traversat-o, moment in care insotitorii de “bord” au blocat circulatia pe ambele sensuri de mers si nimeni nu ne-a claxonat si nici nu ne-a aratat semnul “pacii”, fiind constienti ca noi reprezentam “bani” ce intrau in economia locala. Pe drum am fost intimpinat de copii care ne intimpinau cu flori si care cred ca se asteptau ca si noi sa le oferim ceva, numai ca si daca am fi avut dulciuri, ar fi fost de mult acoperite de noroi. :(Despre plaja Macao nu va spun, pentru ca v-am povestit in articolul cu safari. Timpul alocat acestei pauze a fost de 20 minute.

Ajunsi aici, nu ne mai cunosteam om cu persoana. Am constatat ca ai mei colegi nu-si lepadasera tricourile cele bune, uitindu-se a lehamite pe langa ei. Nu mai vorbesc de domnisoare care erau total oripilate de namolul de pe fata, piele si vestimentatie. Tinind cont de faptul ca i-am atentionat cu citeva zile inainte de “activitate” ce se va intampla si cum vor sta lucurile, i-am intrebat mirata: “Nu v-am spus chiar si ieri ca ne vom umple de noroi si ca hainele nu vor mai fi bune de nimic? ”, ei crezut ca totul a fost o exagerare si ca nu putea fi chiar atat de rau.

Dupa cele 20 minute de “spalat” slipi si alte lucruri murdare in frumosul ocean Atlantic, ne-am imbarcat pentru urmatorul punct al excursiei- ferma de produse. Pana sa ajungem acolo, am traversat niste balti si noroaie mai adinci decat primele de am fost nevoita sa ridic bagajul deasupra capului, in acelasi timp sa sterg ochelarii conducatorului “atelajului” cu un servetel pe care-l tinem strins in pumnul meu, precum gindacelul din celebra poezie.

La ferma nu a fost chiar asa interesant pentru ca mai vizitasem 2-3 locatii de acest gen. Noi am vrut sa ne spalam dar nu am gasit nici o sursa de apa curenta ci doar apa de ploaie intr-un butoi pe care probabil o foloseau si la toaleta.

De aici pana la ochiul cu apa dulce din pestera nu a mai fost chiar atit de mult de mers. Odata ajunsi acolo, am recunoscut locurile lasate in urma cu 6 ani, singura modernizare fiind dusurile montate in afara pesterii pentru ca turistii sa-si mai spele noroiul de pe ei (stind, bineinteles, la coada). Am incercat sa intru in pestera, dar scarile fiind aglomerate datorita abundentei de turisti, pe la jumatate am facut cale intoarsa, lasindu-mi sotul sa inoate, sa respire linistit, fiind singurul loc in care a scapat nepozat.  Din spusele sotului apa este dulce, putin rece comparativ cu temperatura de afara (dar sa nu uitam ca era intr-o pestera), se puteau face sarituri si-n picioare si in cap, adincimea fiind de peste 7 m. Dar a fost buna si pentru a se spala de noroi. A iesit de acolo dulce si curat ca lacrima, pe cand noi am stat la rind la dusurile ce abia “tirciiau”.

De acolo am plecat la baza, unde ne-am spalat in voie la niste dusuri moderne, fara a fi presati de timp. Dupa constatarea “daunelor” din sacul propriu, ne-am urcat in functie de hotel, in camionul descoperit (avea acoperis dar fara geamuri) cu care am venit. Pe parcusul traseului a inceput sa ploua maruntel iar prosoapele de la hotel pe care le-am avut cu noi si-au dovedit utilitatea, ceilalti neascultatori au mers uzi, dupa dus, cu pletele in vint, indurind frigul si ploaia, pina la un moment dat cand au hotarit sa desfaca nayloanele din chingile cu care erau strinse. Nu mai spun ca la fiecare HOP, si erau destule denivelari de reducere a vitezei, pietrisul adunat in chiloti avansa cu repeziciune si durere in orificiile intilnite in "cale". Unul din baieti se hotarise sa stea in picioare din cauza acestor dureri.

Cind am ajuns la hotel eram murati bine si putin infrigurati datorita vintului, dar foarte incintati de excursia noastra, nu acelasi lucru spunindu-l si despre prietenii nostri, care s-au declarat dezamagiti de acea zi si nu ar mai repeta-o niciodata. Pe cand noi…... yuuuuhhhhuuuuuu. Abia asteptam sa ne reintoarcem.

Ca sfaturi pentru aceasta excursie…. saci, saci si iar saci. Husa subacvatica pentru telefon, camera sau ce aveti. Pungi cu zip pentru a proteja macar 50% baterii, batiste si ce mai doriti. Crema de plaja, pe care, chiar daca a plouat, am folosit-o si ne-a ajutat. Autan (far’ de folos). Ochelari de soare si bandana pentru gura. Sint neaparat necesare! Si, o ultima remarca, nimic din ceea ce ati imbracat in ziua aia nu va mai fi vreodata la fel!

Ca o concluzie, aceasta excursie a avut numai parti bune fata de cea trecuta:

1 - masinile mult mai bune, nu s-a avariat niciuna pe drum

2 - dotarile centrului de plecari/sosiri erau mult mai moderne (in trecut ne-am spalat la un furtun)

3 - pretul a ramas relativ la fel

4 - nu ne-au cerut bacsis

5 - peisajul nu a suferit schimbari majore

6 - la ferma ni s-au oferit produse spre degustare chiar daca nu a cumparat mai nimeni din ele.

---

VIZUALIZĂRI: 4943 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI