Positano, vedeta Coastei Amalfitane

TIPĂREȘTE

Coasta Amalfitană, în italiană Costiera Amalfitana, se întinde pe aproximativ 56 de Km la Nord de Golful Salerno, între localitățile Sorrento și Salerno. Drumul de coastă trece prin localitățile Sorrento, Positano, Amalfi, Minori, Maiori, Ravello, Salerno. Pentru frumusețea și spectaculozitatea ei, Coasta Amalfitană a fost inclusă din anul 1997 în Patrimoniul UNESCO.

Am plecat din Napoli cu trenul Circumvezuviana care are ultima stație în Sorrento. Din Napoli se poate ajunge în Sorrento și cu autobuzul sau cu ferry. Biletul de tren a costat 4,80 euro pe sens.

La ieșirea din gară, sunt autobuzele care fac traseul Coastei Amalfitane. Se poate opta pentru întreaga coastă sau, cum am făcut noi, până în Positano. Nu am vrut să vizităm toată coasta, pentru că am dorit să -i acordăm mai multe ore orașului Sorrento. De aici, din Sorrento, începe celebra și spectaculoasa Coastă Amalfitană.

Între Sorrento și Positano sunt 16 Km, dar drumul săpat în munte, cu multe serpentine, unele foarte strânse, se parcurge cam în 40 minute. În general, mă feresc de serpentine, nu-mi plac, nu mă simt bine la viraje, dar, de data aceasta, m-am simțit confortabil, n-am simțit nicio amețeală, totul a decurs perfect. Nu mai amintesc de măiestria șoferului care ne-a dat un sentiment de siguranță prin felul în care a condus.

Drumul de coastă este mărginit pe de o parte de Munții Lattari pe partea stângă în direcția de mers Sorrento-Positano, iar în partea dreaptă, la o mare diferență de nivel, de apele Mării Tireniene. Peisajul este spectaculos! Incredibil, nu mă mai deranjează serpentinele, hăul ce se deschide în dreapta drumului nu- mi dă fiori, nu văd decât frumusețea naturii și panorama superbă asupra mării. Iahturile și bărcile par încremenite pe albastrul apei. Azuriu este culoarea dominantă: azuriul cerului se oglindește în azuriul mării într-un tablou al unei naturi binecuvântate. Șoseaua, „Nastro Azzuro”, cum o numesc localnicii, pare suspendată deasupra mării.

Încet, încet începe să prindă contur destinația spre care ne îndreptăm. Positano, acest orășel, pare rupt dintr-o poveste. Clădirile terasate sunt colorate, unele mai viu, altele în culori pastelate. Prima impresie: parcă aș fi în Grecia! Da, seamănă cu Symi! Și nu e de mirare, arhitectura fiind mediteraneană în ambele locuri. Și Positano, ca și Symi, a fost un sat pescăresc, devenit acum vedeta turismului italian.

Cum au reușit să construiască acele case pe coasta muntelui? Unele par crescute din munte, asemenea arborilor. Toate clădirile privesc spre mare. Spre mare ne întoarcem și noi privirile. Suntem sus, foarte sus față de mare. O plajă cu multe umbreluțe și șezlonguri așezate în ordine, goale însă, ne tentează pe moment, dar renunțăm când știm că avem de coborât și apoi urcat foarte multe trepte. Este plaja Marina Grande, așezată la poalele orașului.

Positano este o adevărată explozie de culori! Culorile, florile, azuriul îl fac un oraș vesel, încântător. Unii îl consideră și foarte romantic. Așa o fi! Flori de bougainvillea îmbracă fațadele caselor și a teraselor. Umbrare de viță -de - vie acoperă străduțele. La intrarea într-un restaurant, un lămâi încărcat de fructe ne amintește că toată zona este renumită prin lămâile și portocalele sale. Străduțele urcă și coboară, sunt multe trepte care te duc într-o parte și în alta. Intru în câteva buticuri în care vedete sunt produsele hand made din ceramică sau textile din in. Culorile predominante sunt albastrul și galben-lămâi. Prețuri pe măsură. Sunt doar admiratoare... Pe străzile aglomerate, artiști plastici își etalează produsele într-o expoziție a bunului- gust și a talentului. Sunt și galerii de artă, am intrat într-una, artă modernă cu motive marine.

Poate mulți se întreabă ce obiective sunt de vizitat în Positano. Le răspund că întreg Positano este un mare și important obiectiv. Și ce poate fi mai plăcut decât să te plimbi pe străduțele întortocheate și să te minunezi de atâta frumusețe! Nici nu știi ce să cuprinzi mai întâi cu ochii: marea cu a ei culoare de un albastru ce pare ireal sau clădirile cocoțate parcă una peste alta și culorile lor vesele. N-am vizitat toată Coasta Amalfitană, dar cei care au făcut-o au declarat că Positano este vedeta incontestabilă. Eu îi cred...

Terasele se întind de-a lungul șoselei înguste ,fiind așezate parcă deasupra mării , cu vedere extraordinară la casele ce coboară din munte până în buza mării. N-am poposit la niciuna, nici nu aveam timp de stat, plus că prețurile erau pe măsura celebrității orașului. Altfel, cred că e foarte plăcut să admiri de la masa unei terase splendorile ce se deschid în fața ochilor .Positano nu însemnă numai culoare. Un obiectiv vizitat și fotografiat este domul, Chiesa Maria Assunta, unde se află icoana protectoare a orașului, Madona Neagră cu pruncul, pictată în stil bizantin. Și de aici, de pe platoul din fața bisericii, panorama este superbă.

După câteva ore de plimbat și fotografiat, am luat autobuzul spre Sorrento. Biletul a costat 12 euro dus/întors. La întoarcere, am fost doar noi două în autobuz. Ceilalți turiști cu care am venit, și-au continuat călătoria spre celelate localități de pe Coasta Amalfitană, dar, cum am spus, am vrut să ne plimbăm și prin celălalt oraș frumos al Coastei, Sorrento (vezi impresii).

Am lăsat în urmă marea, casele colorate și așezate în terase ale fermecătorului Positano, un loc pe care-l recomand indrăgostiților de Italia și în care poate voi reveni, iar dacă nu, îmi vor rămâne amintirile și bucuria că Am Fost și eu Acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 4215 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI