Levoča, un orășel-cetate, renumit pentru centrul istoric UNESCO și cel mai înalt altar gotic din lume, sculptat în lemn

TIPĂREȘTE

Transferul nostru de la Košice, la Demänová, Regiunea Turistică Liptov, însemna 170 de km. Dar pentru că și zilele cu drumul sunt zile de concediu, am verificat dacă avem ceva interesant de văzut pe porțiunea asta și am fost bucuroși să vedem că aprox pe la jumătatea drumului, pe o rază de 15-17 km și fără cine știe ce abatere din drumul principal, sunt 3 obiective Patrimonii UNESCO.

Cele 3 obiective se aflau unul pe sensul de mers spre Demänová și două pe sensul de întors și așa ne-am și hotărât să le abordăm. Astfel, cele două zile cu drumul, de la dus și de la întors au devenit lungi, dar a meritat, pentru că pe lângă obiectivele noastre am mai avut și niște bonusuri. Și pentru că cele 3 obiective fac parte din două regiuni turistice ale Slovaciei, așa o să scriu și eu despre ele.

După cum am spus, în acest sejur nu am mers deloc pe autostrăzi, iar de la Košice la Demänová, am mers pe DN18, drum destul de bun și liber.

La 75 de km de Košice este Levoča, un oraș istoric, care aparține de regiunea istorică Spiš, Regiunea Turistică Prešov, al cărui centru istoric este înscris în Patrimoniu Mondial UNESCO încă din 2009. Următorul cel mai apropiat mare oraș este Poprad, la 25 de km.

Aproape că orașul - cetate nici nu se vede bine din drum, atât este de bine ascuns după zidurile înalte și groase, foarte bine conservate, dar accesul către ea este chiar din drumul principal, din DN18.

După ce am intrat cu mașina prin poarta principală a cetății, Košice, în capătul străzii am văzut centrul infoturistic și am oprit ca să ne luminăm în legătură cu ce aveam de văzut cam 3,5 - 4 ore, câte aveam la dispoziție. Dacă ratați acest centru, informații despre ce poți face afli și de la Primărie, acolo unde se vând biletele pentru ce este de vizitat.

Nu ne-am dat seama dacă este vreo taxă de intrare în cetate, dar la data vizitei noastre nu era, poate și pentru că era un șantier în oraș, imediat după poarta de intrare. Șantierul nu afecta deloc însă centrul istoric. Am parcat gratuit mașina pe una din străduțele lăturalnice ale orașului și am coborât pe o alee spre centru.

Să nu vă imaginați că vorbim de cine știe ce distanțe. Totul în Levoča este concentrat în piața principală, Namestie Majstra Pavla (Piața Maestrului Paul) , unde Primăria este km 0 si toate monumentele sunt în jurul ei. Practic, toate se învecinează unele cu altele, iar dacă nu vrei să și vizitezi ceva, într-o jumătate de oră i-ai dat roată orașului.

Sunt 12 obiective trecute pe oricare pliant sau hartă pe care le-am primit de la centrul info, dar în ele intră și punctul infoturistic, zidurile și poarta de intrare a cetății, dar și Mariánska Hora, o biserică aflată în vârful dealului din apropiere de Levoča.

Toate clădirile acelea din piață sunt albe, impunătoare, împodobite cu flori, dar Primăria se distinge dintre toate, cu arcadele ei frumoase și picturile de pe pereții exteriori. La etaj era o terasă și acolo cânta o fanfară și am simțit că e sărbătoare cu toate că era doar o zi de marți.

După ce am admirat și am fotografiat o grămadă, am intrat în primărie pentru că acolo este casa de bilete pentru obiectivele pe care vrei să le vizitezi. Ne-am sfătuit cu domnișoara de acolo, i-am spus că nu avem timp să vizităm chiar tot și atunci să ne facă cea mai bună recomandare. Și ne-a spus că nu putem pleca din Levoča fără să vedem Muzeul organizat în cadrul Primăriei, care o să ne lămurească pe deplin cu orașul, și binențeles, principalul obiectiv din Levoča, Biserica Sf. Iacob. Pentru muzeu am luat bilete de la ea iar pentru biserică ne-a spus că sunt doar tururi organizate, ghidate și plătim biletul la intrare.

Am vizitat pentru 2 EUR/persoană Muzeul Primăriei, care a însemnat mai multe săli din care am aflat despre istoria orașului. Am primit două pagini în engleză ca să ne dumirim cu ce vedem și vă recomand să vedeți acest muzeu. Despre cum a luat ființă orașul Levoča, după invazia tătarilor, un birou al notarului, persoană foarte importantă la acea vreme, sala de ședințe cu multe portrete de la oameni de vază sau primari ai orașului, până la portrete ale monarhilor habsburgici, o cameră cu obiecte de tortură, o interesantă sală a oglinzilor, o cameră cu obiecte bisericești... a fost tot ce am avut nevoie să știm despre un oraș, despre care cu câteva zile înainte nici nu știam că există.

Mai erau câteva case muzeu de vizitat, dar nici un nume al casei nu ne spunea ceva, așa că am ales și noi doar Mariassy’s House, unde era o galerie de artă populară, tradițională din Levoča, pe care am vizitat-o gratuit. Galeria se afla la parterul primăriei și era o alee lungă din care intrai în diverse camere. Foarte interesantă galeria, ne-a plăcut mult.

O singură casă ar mai fi meritat, Master Paul’s House, pentru că era dedicată celui mai mare sculptor în lemn al Slovaciei, care a făcut cel mai înalt altar gotic de lemn din lume, dar urma să vedem altarul în biserica din Levoča și am renunțat la casă.

Dintre toate clădirile impozante din piață, iese în evidență Biserica romano-catolică Sf Iacob, prin turnul ei foarte înalt. Ne-am cumpărat bilet, 3 EUR/persoană și am așteptat puțin să înceapă turul pentru că biserica se vizitează doar în cadrul unor tururi ghidate din jumătate în jumătate de oră. La data vizitei noastre, duminica tururile începeau la ora 12, lunea la 11, iar în restul zilelor la 9, ultimul tur fiind la 17,30.

Cum am zis, în biserică se află cel mai înalt altar gotic din lume, sculptat în lemn de tei (18,6 m), de Maestul Paul de Levoča.

Ne-am nimerit cu un grup foarte mare de seniori slovaci și până s-a așezat toată lumea în bănci pentru a asculta vorbele ghidului, am reușit să facem 2-3 fotografii, dar ni s-a atras atenția tuturor că nu aveam voie să facem poze. Nu am mai făcut dar nici nu aveam cum. Așa o vigilență nu am mai întâlnit de mult la un obiectiv. În afară de cei care se ocupau de grup erau 3-4 persoane care doar vânau eventualii fotografi.

Biserica atrage privirile la exterior dar interiorul este absolut deosebit, minunăția de altar aurit atrăgând toate privirile. Grupul de slovaci s-a perindat de la un altar la altul, de la o capelă la alta și au primit explicații, iar noi am primit un material de două pagini, în engleză și am vizitat în ritmul propriu.

În fața Primăriei, în lateralul din dreapta, se află Cușca rușinii, făcută din fier forjat, folosită pe vremuri, pentru umilirea publică, în special a femeilor care călcau strâmb.

Iar vis-a-bis de Primărie este Biserica Luterană cu o cupolă foarte frumoasă și un interior destul de sobru.

Între Centrul infoturistic și centrul istoric este Parcul orașului, care la data vizitei noastre era un pic afectat de șantier. Este un parc micuț, cu bănci și flori, iar în mijloc este o statuie a unui lider al revoluționarilor slovaci.

Jur împrejurul acestui nucleu de monumente sunt multe case, deosebit de frumoase, cu arcade, care poartă numele proprietarilor (foștilor proprietari). Dintre ele se remarcă o clădire care adăpostește Muzeul Național Slovac, casă care a aparținut tot sculptorului renumit slovac, dar și Casa Thurzo, cea mai frumoasă și mai colorată pe care am văzut-o în Levoča, cu o arhitectură absolut deosebită.

Am văzut și câteva hoteluri în micuțul orășel. Eu zic că 3-4 ore sunt suficiente să îți faci o idee despre oraș, dar o zi întreagă, tihnită, într-un asemenea loc, nu poate să fie decât o binecuvântare.

Ziua a fost frumoasă, însorită, nu era așa aglomerație, Levoča atât de frumoasă, de curată, iar terasele atât de îmbietoare, încât ne-am permis și noi un respiro la una din terasele din spatele Primăriei, pentru o înghețată și un frappe.

Oriunde te-ai afla în Levoča, dar chiar și din drumul principal, vezi cocoțat pe deal o biserică care atrage privirile ca un magnet. Ne-am uitat pe harta pe care am primit-o pentru Levoča și am văzut că acolo sus este Mariánska Hora (Dealul lui Marian) pe care se află, la 761 de m, altitudine, Biserica Fecioarei Maria sau Marianska Hora. Este o biserică ridicată în semn de recunoștință pe un loc care a salvat locuitorii de invazia tătarilor. Asemenea, Mănăstirii de pe platoul Kláštorisko, de care tocmai am zis. Interiorul este un pic altfel, iar privirile sunt atrase de altarul cu statuia aurită a Fecioarei Maria.

Biserica este înconjurată de un parc cu foișoare, Via Dolorosa cu cele 14 stații și pajiști cu o vedere foarte faină spre Levoča. În fiecare an la începutul lui iulie locul devine loc de pelerinaj iar aici a fost cel mai mare pelerinaj în 1985, peste 650.000 de oameni, când Papa Paul al II-lea a fost în vizită.

Sunt 5 km de la cetatea Levoča până în vârful dealului, la biserică. Se ajunge cu mașina pe o șosea asfaltată prin pădure, dar evident și pe jos, distanța fiind acceptabilă.

Am făcut foamea în Levoča pentru că ne-am dorit să mâncăm sus, pe dealul soțului, după ce ni se spusese că acolo este un restaurant bun, dar era închis, așa că necăjiți, am plecat, convinși că o să găsim un popas pe drumul nostru spre Demänová. Ni s-au lungit urechile de foame pentru că de la Levoča până cu 15 km înainte de Liptovský Mikuláš, deci pe aprox 80 de km, nu am găsit nici un popas și e bine să știți asta, dacă vă aflați pe DN18 între localitățile astea. Dar cine, știe, lucrurile se mai schimbă.

Ăsta a fost drumul de dus spre Regiunea Turistică Liptov, despre ea am zis deja, dar sper că și Levoča își va face loc în programul vostru, dacă vă aflați pe DN18 între Košice și Poprad.

---

VIZUALIZĂRI: 1778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI