Câteva zile prin Plovdiv, un oraș care ne-a surprins mai mult decât ne așteptam

TIPĂREȘTE URMARE de aici

Am ajuns la Plovdiv după ce ne-am făcut temele de vreo 3 ori până acum și după ce am sperat să ajungem în 2019 când a fost capitală europeană. Dar a fost să fie doar în 2020.

Mie mi-a fost foarte clar în pandemia asta, că unica regulă pe care trebuie să o respect este să stau departe de oameni. Cât a fost/este de greu, este altă poveste, pentru că, în cele mai multe cazuri, circul și mă întâlnesc cu multă lume. Am fost dispusă să plătesc acest preț până trecem hopul și am regândit ieșirile, astfel încât să fie cât mai mult pe coclauri și doar în doi.

Cum oi fi ajuns să pun un oraș turistic pe tapet, după toate ieșirile noastre pe coclauri, nici nu mai știu. Cert este că am legat drumeția la lacurile din Masivul Rila cu Plovdiv, care mă gândeam că o să fie liber pe pandemia asta.

La Plovdiv am ajuns cu mașina de la Panichishte, o stațiune montană de la poalele Masivului Rila și am avut de parcurs aprox 160 de km, dintre care 92 de autostradă. Ne-am gândit la 3 nopți, nefiindu-ne clar dacă e mult sau puțin, pentru că am citit articole în care unii povesteau cum au stat câteva ore în Plovdiv și l-au descris în amănunt, dar și altele în care turiștii recomandau de la 2 la 4-5 zile. Lămuritoare, ca în multe alte ocazii, au fost articolele de pe saitul nostru, prea multe bune, ca să citez doar pe cineva. Noi puteam să stăm la Plovdiv între 3 și 5 zile, dar am zis să începem cu 3 nopți și vedem după consumarea lor dacă se mai cere.

Față de stațiunea din munți de unde veneam, la Plovdiv am găsit mult mai aglomerat. Nu foarte, dar erau destui oameni pe stradă. La obiective nu prea, dar pe străzi da, de aceea am dedus că cei mai mulți erau localnici, nu turiști. Având în vedere că la vremea aceea Bulgaria avea mult mai puține cazuri decât noi, am stat oarecum liniștiți. În plus, față de unde veneam, masca era obligatorie oriunde intrai, magazine sau obiective și peste tot am găsit dezinfectant. Cu toate că la data aceea masca nu era obligatorie și pe stradă noi am cam purtat-o.

Primul impact cu Plovdiv nu a fost chiar wow pentru că nu ne-a plăcut că pe strada pe care eram cazați nu erau trecute numerele pe toate clădirile și a trebuit să o luăm din aproape în aproape ca să ne dezmeticim cu clădirea noastră. Și vorbim de Kapana, cartierul plin de viață și foarte căutat al Plovdiv-ului. Gazda, cu care nici nu ne-am văzut, era la fel de neștiutoare într-ale zonei ca noi, ba chiar mai rău. Administra 28 de apartamente în Plovdiv și o făcea de la distanță, așa că nu cunoștea zona ca să ne orienteze.

În plus, parcă ne ieșeau în cale numai panouri informative în bulgară, până vedeam pe ce stradă suntem ne-am cam umplut de nervi și ni s-a părut cam ciudat după ce Plovdiv a fost capitală europeană anul trecut. Și ne-am lovit de problema parcării, pe care am detaliat-o în articolul de cazare. Aici rezum doar că-i greu cu parcarea în Plovdiv și-i cam scump. Dar până la urmă noi am reușit să nu plătim nimic cele 5 zile cât am stat acolo.

Acuma, după sejur, nu mai zic decât că ne-a plăcut foarte mult și că fiind un oraș atât de mic (vorbesc de orașul vechi), te familiarizezi imediat cu el și ajunge să nu te mai încurce nimic.

Inițial, noi am rezervat și plătit 3 nopți, pe drum, din mașină, cu 10 km înainte de intrarea în Plovdiv, dar în ziua dinaintea plecării ne-am dat seama că ne-ar plăcea să mai rămânem în atmosfera aceea, mai ales că aflasem de câteva chestii prin împrejurimi, la douăzeci și ceva de km distanță. Așa că am mai suplimentat o noapte și încă la 23 de EUR și nu la 33 cât au costat celelalte 3 rezervate inițial. 4 nopți mi se pare ideal pentru Plovdiv.

Schimbul valutar la Plovdiv a fost 100 EUR = 194 de leva, același la toate casele, iar case erau destule. Pentru o comparație, la Ruse, când am plecat de acasă era 1,92 iar la Veliko Târnovo, unde ne-am oprit o noapte, era 1,95. În același timp, o parte din prieteni schimbau la Nisipurile de Aur cu 1,96. Asta așa ca idee…

Vremea a fost superbă, cam cald în jurul prânzului, dar a fost numai bine ca să ne oprim la câte o terasă răcoroasă și să stăm la o bere sau să mâncăm.

Apropo de faptul că ne-au deranjat prea multele inscripționări în bulgară care ne-au tot ieșit în cale la început, doar în prima zi am simțit nevoia să ne uităm pe o hartă ca să ne dezmeticim. După aceea, am mers pur si simplu pe străzi și n-am avut decât să intrăm sau nu când am întâlnit un obiectiv sau altul.

Important este că oriunde ai sta în orașul vechi ajungi cu piciorul la absolut toate punctele de interes, nu ai nevoie de mașină ca să vezi ceva. Dacă ajungi la vreo intersecție unde sunt multe indicatoare către diverse, o să vezi distanțe de 100 de m spre… 200 de m, 300 de m, max 5-600 de m.

Referitor la distanțe, harta poate să fie înșelătoare și să credeți că distanțele între obiective sunt mai mari. Eu vă recomand să vă pierdeți liniștiți pe străduțele înguste și să vă bucurați că la fiecare pas o să dați de ceva. Dar nu uitați că cea mai mare parte a străduțelor sunt pavate cu pietre de râu, așa că mare grijă la încălțămintea pe care o alegeți.

Plovdiv, care se află la puțin sub 400 de km față de București, se întinde pe cele două maluri ale râului Marița și este răsfirat pe 7 dealuri, chiar dacă unul a fost distrus și transformat în material pentru pavarea străzilor. Prin urmare, străduțele urcă și coboară.

Pe fiecare deal găsești câte ceva, în general puncte de belvedere, dar cel mai important dintre ele este Nebet Tepe, locul unde a început istoria Plovdivului. Aici s-a dezvoltat orașul la începuturile sale, devenind unul dintre cele mai mari orașe tracice din Bulgaria. Pe platoul de deasupra orașului, în Complexul Arheologic Nebet Hill de pe dealul Nebet Tepe, se întâlnesc tinerii din Plovdiv dar și turiștii pentru că priveliștea asupra orașului este fantastică și trebuie musai să ajungi acolo pentru un apus de soare.

Pe cel mai înalt deal pe care se întinde orașul (Bunardzhik-Liberator), se află Monumentul Armatei Sovietice, care îl reprezintă pe soldatul rus eliberator. Cu toate că se vede de oriunde, n-am ținut să urcăm până sus pentru că ne-am săturat să citim peste tot cum rușii i-au eliberat, fără să sufle un cuvințel că și noi am avut o contribuție importantă.

Cunoscut la începuturi ca Philippopolis (după numele lui Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, care a cucerit anticul oraș tracic Nebet Tepe), Plovdiv a devenit unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, iar astăzi este al doilea mare oraș din Bulgaria. Se spune că este mai vechi chiar decât Roma și numai dacă ne gândim la cele peste 200 de situri arheologice, dintre care 30 sunt de importanță națională și la urmele care se văd prin tot orașul, nu avem cum să punem la îndoială asta. Chiar am citit undeva că Bulgaria ar ocupa locul 3 în Europa în ceea ce privește numărul monumentelor arheologice și culturale, după Italia și Grecia. În ultima vreme ne tot convingem și noi de asta. Iar când am văzut Stadionul Roman sau Teatrul Antic, unul dintre cele mai bine păstrate monumente antice din Europa, ne-a fost și mai clar că așa este.

Știam de pe vremea când îmi luam notițe despre Plovdiv de tururile free, organizate zilnic de municipalitate, care începeau la ora 11 din fața Primăriei. Ne-ar fi fost de folos să începem cu el pentru că ne orienta cât de cât în atmosfera orașului. Am intrat pe sait când încă eram la Panichishte, ca să văd cum stau lucrurile în pandemie și am văzut acolo un anunț, scris mare, cu roșu, că din cauză de COVID tururile nu mai sunt zilnice, ci au loc numai vineri-sâmbătă-duminică, începând cu aceeași oră, 11. Bun și așa pentru că ne prindea o vineri acolo, dar ce să vezi, la 3 zile distanță, când am ajuns, informația nu mai era de actualitate. Centrul infoturistic ne oferea audio guide la 20 leva de persoană dar nu ne interesa pentru că ne descurcam și singuri cu harta obiectivelor și plăcuțele informative de la fiecare obiectiv.

Sunt trei centre infoturistice în Plovdiv, 2 în orașul vechi și unul la periferie, spre Mica Basilică. Cel principal, de lângă Stadionul Roman și Moscheea Djumaya era la aprox 3-400 de m de noi și ne-a fost de folos. De acolo ne-am luat încă din prima zi harta orașului și cardul pentru Plovdiv, care se cumpără doar de la punctul info principal, acesta de la Stadion, sau de la o tonetă care vinde bilete, amplasată în zona Primăriei, puțin mai încolo de punctul info.

Cardul pentru vizitarea orașului a costat 15 leva de persoană, a fost valabil 2 zile și erau 9 atracții pe el, dintre care puteam să ne alegem 5 în care să intrăm gratuit. N-a fost greu să alegem pentru că cele 9 au fost de fapt 7, la data vizitei noastre, 2 obiective nefiind accesibile. Stadionul Roman se vizita dar nu se mai proiectau, din cauza pandemiei, filmele 3D, care am înțeles că erau foarte bine realizate și redau foarte bine evenimentele care aveau loc pe vremuri. De asemenea, Galeria Zlatyu Boyadzhiev era închisă, momentan, pentru renovare.

Intrările la obiective erau ușor schimbate față de ce știam de pe net, dar una peste alta erau tot cam pe-acolo și destul de accesibile. În principiu, cam 4-6 leva erau intrarile la mai toate obiectivele. Un calcul simplu ne arată că pe card am dat 15 leva, dar am vizitat de 25, ceea ce înseamnă că a meritat acest card. Mai erau reduceri de 1-2 leva pentru grupuri de peste 10 persoane, copii - studenți 2 leva, iar familii de 2+2,10 leva. Erau și diverse combinații de obiective la care se mai câștiga câteva leve. Un link util si actualizat pentru orice puteti vedea în Plovdiv este acesta: oldplovdiv.bg/en/tickets. Important este să fiți informați și să alegeți ce vi se potrivește.

Taxa foto este anunțată aproape peste tot, dar la fața locului nu se cere și au fost foarte puține locurile în care chiar nu am avut voie să facem fotografii.

Programul de vizitare era cam același peste tot. Vara (aprilie-octombrie) de la 9 la 18, iar iarna (noiembrie-martie) de la 9 la 17,30, practic nu mare diferență. Am mai găsit obiective închise, și din cauza pandemiei și a lipsei turiștilor, dar câteva erau în renovare.

Prin urmare, în primele două zile a trebuit să ne facem programul cumva după cardul Plovdiv. Am hotărât să vedem într-o zi 3 obiective din cele 5, în a doua pe celelalte două, iar în restul timpului să mergem de capul nostru, intrând la obiectivele care ne ieșeau în cale. Am bătut străduțele de mai multe ori, în unele locuri călcând chiar de 2-3 ori. Există un bulevard principal, pietonal, care pleacă de la Stadionul Roman și se termină la Forumul Roman, situl arheologic din zona Poștei, acolo unde în dreapta încep Grădinile Țarului Simeon. Centru vechi, cu străduțele înguste, în pantă, sunt pe partea opusă și acolo sunt toate casele de negustori, bisericile, muzeele, expozițiile.

Iată ce am văzut noi în Plovdiv, într-o ordine absolut întâmplătoare, și voi menționa în principal obiectivele, fără să fac o înșiruire de străzi și adrese, pentru că toate obiectivele sunt grupate într-un spațiu mic, iar străzile, intersecțiile și numerele le veți găsi ușor cu o hartă în mână.

Siturile arheologice din Plovdiv

În ce ne-a mai rămas din prima zi, după ce ne-am cazat, am făcut o plimbare lejeră prin oraș ca să ne familiarizăm cât de cât. Foarte repede ne-am dat seama că ce citisem despre comparația cu Roma este adevărat și că Plovdiv, ca și Roma, este un muzeu în aer liber.

Stadionul Roman a fost primul obiectiv de care am dat, ieșind din casă. Se afla la 3-400 de m de cazarea noastră și am fost foarte impresionați. Stadionul a fost construit în timpul Împăratului Hadrian și se întindea de-a lungul mai multor străzi. Locurile erau dispuse pe 14 rânduri iar lungimea de 240 de m făcea să primească aprox 30 000 de spectatori. Era locul în care se desfășurau lupte sau jocuri antice. Locurile sunt din marmură albă, accesul este doar în partea nordică, lângă Moscheea Dzhumaya și, din păcate, nu am avut noroc de proiecția filmelor 3D având tema jocurilor antice, care se difuzau zilnic în sala de cinema.

Curiozitatea nu ne-a mai dat pace așa că de la stadion am mers pe bulevardul principal, pietonal, până în capătul celălalt, unde în zona Poștei am dat de alte situri arheologice. Strada se închide în partea dreaptă, cu parcul Țarului Simeon și Cercul Militar, clădire care are în față un monument dedicat, iar în capăt de tot este Filarmonica, între Hotelul Ramada și Cercul Militar, dar n-ai zice, este o clădire foarte urâtă la exterior.

Odeonul Roman și Forumul Roman se întind de o parte și de alta a Poștei și încă se mai excavează acolo. Chiar în situl arheologic se află Restaurantul Odeon, bine cotat pe TripAdvisor.

Teatrul Antic este unul dintre cele mai bine conservate teatre antice din lume. Construit în timpul Împăratului Domițian putea să primească până la 5000 de spectatori. De formă semi-circulară este în continuare un teatru adevărat cu amfiteatru, locul orchestrei și scenă. Auditorium este format din 28 de rânduri concentrice din marmură, accesibile prin mai multe culoare, sunt 3 intrări. Declarat Monument Cultural Arheologic de importanță națională, aici au loc diverse spectacole și concerte pentru că beneficiază de o acustică impecabilă. Astăzi poate găzdui aprox 3000 de spectatori și ne-a părut rău pentru că exact cu o seară înainte să ajungem noi acolo fusese un concert.

Zidurile cetății byzantine timpurii, cu un turn circular care servea drept turn de veghe și pentru apărare, ne-a ieșit în cale pe când căutam o terasă ca să ne răcorim. Și am găsit-o chiar în spatele zidurilor, nu erau pe listă.

Poarta de Est a Orașului Vechi, Hisar Kapia este un simbol al orașului, una din cele trei intrări / ieșiri (est, nord și sud), dincolo de zidurile orașului. O parte din zidul cetatii si arcul portii au fost restaurate și aproape refăcute din nou în urma distrugerii, dar a trecut un secol de la ultima restaurare, timp în care pe la acest ansamblu s-au perindat mii de turiști.

Mica Basilică se află în afara orașului vechi. După Hisar Kapia și Biserica Nedelya am mers până la capătul străduței, am ieșit din Orașul Vechi iar peste șosea am dat de ruinele porții de est împrejmuite, iar pe gard era un panou cu o reprezentare grafică așa cum arăta ea în antichitate.

Trecând de ruine, cam 8-10 minute am mers pe jos până la cea mai veche basilică creștină din oraș. În zilele noastre, în 1988, pe când se construia un bloc, au fost descoperite întâmplător ruinele basilicii creștine timpurii. Câțiva ani mai târziu au ieșit la iveală podelele cu mozaicuri romane colorate, cu motive geometrice, care au fost conservate și renovate în mai multe etape, iar Mica Basilică restaurată a fost deschisă pentru public în 2014. A fost foarte interesant la Mica Basilică, n-o ratați, chiar dacă este puțin în afara Orașului Vechi.

Și poate ar trebui să vă duceți la începutul sejurului pentru că acolo se difuzează 2 filmulețe în mai multe limbi, inclusiv în română, care fac o prezentare excepțională a istoriei și obiectivelor, inclusiv a celor din imediata apropiere a orașului. Filmulețele acelea care țin undeva la 8-10 minute ne-au făcut să suplimentăm sejurul cu încă o noapte ca să mai vedem câteva lucruri de care am aflat vizionând filmulețele și care nu fuseseră în plan.

Casele negustorilor bogați

Spuneam că pe dealul Nebet Tepe a început istoria Plovdivului și acolo s-a născut unul dintre cele mai mari și mai bogate orașe tracice ale Bulgariei, care chiar așa s-a numit, Nebet Tepe. În timpul invaziei otomane orașul de pe deal a fost distrus iar turcii au construit jos un alt oraș, în stil otoman.

În perioada Renașterii bulgare mulți negustori bogați au construit case, cu specific bulgăresc, pe Nebet Tepe, care mai de care mai frumoasă și superb și bogat decorată, cu mobilier, tavane sculptate în lemn și lucruri prețioase. Unele au fost construite la începutul anilor 1800, reconstruite complet 40-50 de ani mai târziu, iar peste mai bine de o sută de ani, recondiționate și băgate în circuitul turistic, astfel că astăzi cele mai multe, dacă nu toate cumva, sunt declarate Monumente Arhitecturale și Artistice, de importanță culturală națională.

Multe foste case de negustori găzduiesc diverse vinării cu degustări sau nu, sau diverse expoziții temporare sau permanente ale pictorilor și sculptorilor Bulgari, în care n-am simțit nevoia să intrăm. În unele am mai intrat în curți și le-am admirat, dar nu ne interesa să vizităm chiar tot ce ține de cultura națională a Bulgariei. Dar sunt câteva case renumite, despre care am citit și pe care am ținut neapărat să le vizităm și noi. Aproape toate casele sunt conectate cu strada prin curți interioare și au interioare foarte, foarte frumoase.

Casa Klianti este una dintre cele mai vechi păstrată până în prezent, monument al culturii și Clădirea anului în 2017. Într-o cameră, la parter, se difuza un filmuleț de prezentare, iar la etaj sunt câteva camere care redau interiorul original. De aici am reținut cele 2 covoare extrem de scumpe. Unul cu foarte multe noduri făcute manual după o tehnică anume, la care au lucrat meșteri timp de 6 luni, iar celălalt a fost făcut de o firmă din Franța și a fost primit cadou. Covorul acesta era cel mai important cadou pe care îl făceau regii Franței personalităților de stat. Covorul franțuzesc este în Patrimoniul UNESCO iar meșteșugul de a-l face s-a pierdut în anii 19xx.

Casa Nedkovich se află chiar în inima orașului, în spatele zidurilor de piatră, imediat după poarta Hisar Kapia. Aici nu am avut voie să facem poze. Casa, ca și celelalte, este foarte frumoasă, negustorul de haine Nikola Nedkovich a fost născut în Karlovo și este una din cele câteva case care au păstrat obiecte originale de la proprietar.

Casa Balabanov poartă numele ultimului proprietar și este una dintre cele mai frumoase case din Vechiul Plovdiv. Și ea a fost reconstruită după specificul perioadei Renașterii, aici au loc diverse evenimente culturale.

Casa Hindliyan a fost a unui bogătaș care a călătorit mult în India de unde aducea mărfuri și a făcut-o după stilul de acolo. Este una dintre puținele case simetrice și prima casă cu baie cu apă caldă și apă rece. La parter erau camerele proprietarilor iar la etaj cele pentru oaspeți. Casa este renumită pentru tablourile vederi cu diverse orașe, Veneția, Constantinopol, Atena, dar și pentru fântâna cu apă de trandafiri de la etaj. Cea mai frumoasă casă din punctul nostru de vedere.

Casa dr Sotir Antoniadi, a adăpostit cea mai veche farmacie din Bulgaria și una dintre cele mai dotate farmacii din Plovdiv, vreme de aproape 70 de ani. Casa avea la parter farmacia, iar la etaj locuia familia, una foarte cunoscută în comunitatea grecească, la vremea aceea. În 1981 a fost transformată în muzeu, Vechea Farmacie „Hippocrates” și aici se pot vedea exponate din perioada Renașterii, unice în Bulgaria. Aici, doamna de la bilete, mi-a arătat cum și m-a lăsat să folosesc casa de marcat cu manivelă, extrem de veche, dar încă funcțională.

Casa Lamartine poartă numele scriitorului francez doar pentru că în iulie 186x, în drumul său spre Orient scriitorul a înnoptat acolo. Nouă ni s-a părut cam mult să dedici o casă cuiva doar pentru că a fost oaspete de o noapte la un moment dat, în drumul său spre alte zări, dar… politicăl is corect.

Muzeul de Etnografie este găzduit în Casa Kuyumdzioglu, un fost conac și la exterior este cea mai frumoasă clădire dintre toate. Și cea mai mare din Plovdiv, din perioada Renașterii Naționale. Este cunoscută ca și Casa Regelui și adăpostește colecții de costume tradiționale, obiecte de artizanat, unelte din viața de zi cu zi a țăranilor, instrumente muzicale din antichitate, fotografii sau picturi vechi.

Expoziția Renașterea Bulgărească este găzduită de Casa Georgiadi, se află imediat după Poarta Hisar Kapia și este perete în perete cu Casa Nedkovich. La parter și cele două etaje am intrat în lumea meșteșugurilor, portului, haiducilor, războaielor de eliberare…. cărți, reviste sau despre revoluție.

Biserici, moschei, colecția de icoane

Biserica Adormirea Maicii Domnului (The Assumption of the Holy Virgin Church), este una dintre cele mai vechi din oraș și se află între Stadionul Roman și Teatrul Antic. Nu puteți să o ratați pentru că este foarte frumos amplasată, cu acces pe multe, multe scări.

Biserica Sfântul Nicolae, o bisericuță mult mai mică se află lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului, era închisă, dar avea un număr de telefon dacă voiai să o vezi.

Biserica Constantin și Elena se află în Piața Hisar Kapia și este una dintre cele mai frumoase din Plovdiv. Construită chiar de Împăratul Constantin adăpostește zidul original care făcea parte din fortificația orașului Philippopolis. La exterior sunt picturi superbe dar și interiorul este deosebit.

Biserica Evanghelică se află la 5-7 minute de mers pe jos de Stadionul Roman, undeva în stânga. Spre ea am mers pentru că a fost prezentată foarte frumos într-un filmuleț la Mica Basilică, dar din păcate era închisă.

Biserica Nedelya se află foarte aproape de Casa Nedkovich, între Poarta Hisar Kapia și una din ieșirile din Orașul Vechi, spre Mica Basilică. Frumoasă și ea.

Biserica Sf Dumitru de lângă Școala Galbenă, era închisă la data vizitei noastre, doar am trecut pe lângă ea.

Biserica Sveta Petka este o biserică ortodoxă care se află pe bulevardul din centrul orașului, ca și Mica Basilică, Bdul Principesa Maria-Luisa. Ca să intrăm din nou în orașul vechi am fost sfătuiți de la Mica Basilică să nu ne întoarcem pe unde am venit, ci să o luăm în sens opus, pentru că vom da, chiar pe bulevard, de această biserică și pe partea opusă de Catedrala St Ludwig, pe care ne-a sugerat să nu o ratăm.

Catedrala Sf. Ludovic este renumită pentru că în interior este îngropată prima soție a lui Ferdinand I al Bulgariei. Noi am trecut pe lângă ea, venind de la Mica Basilică dar și ea era închisă. Funcționa după un program care nu s-a potrivit cu noi.

Expoziția de icoane vechi cuprinde icoane din sec 16-18, salvate sau aduse din diverse biserici din Bulgaria, în special din Tryavna, Samokov și Edirne. Ce ne-a impresionat pe noi a fost o lucrare cu mai multe scene biblice, pictată de doi studenți care s-au semnat Chryssos și Soter, dar proveniența este necunoscută. Superbă lucrare!

Moscheea Dzhumaya se află lângă Stadionul Roman și are intrarea prin terasa cu același nume, unde noi am luat micul dejun în 3 din cele 4 dimineți. Este cel mai important centru musulman din Plovdiv, unde se adună comunitatea din oraș pentru rugăciunile zilnice. În interior sunt picturi murale cu citate din Coran, intrarea este liberă și accesul se face pe scările de la jumătatea terasei.

Cartierul boem Kapana (Capcana)

Apartamentul în care am stat se află în Kapana, cartierul artistic și plin de viață al Plovdiv-ului. Este locul unde se adună artizanii din oraș și cred că încă este în proces de transformare. Este plin de creații artistice, cafenele, ateliere și restaurante/baruri.

Cu toate că noi căutăm aglomerația în vacanțele noastre și suntem acolo unde sunt evenimentele sau se cântă și se dansează, de data asta am cam ocolit Kapana. Am trecut prin el ziua, am mers pe toate străduțele mici și interesante, am admirat desenele cu graffiti și toate decorațiunile, dar seara l-am evitat pentru că era extrem, extrem de aglomerat. Aproape că nu mai aveai loc să treci, așa erau unite mesele dintr-un capăt în altul, muzică și puhoi de lume, care nu aveau nici o treabă nici cu masca, nici cu distanțarea. Așa că, de fiecare dată când ieșeam din casă dimineața, treceam prin el, ne abăteam să nu ne scape vreo străduță, dar seara nu.

Am încercat într-o seară să mâncăm la unul din restaurantele din Kapana care era in top 3 de pe tripadvisor și ne-am dus mai devreme, chitiți să mâncăm doar și să plecăm până se aglomera. Dar de unde, n-am avut noroc. Am încercat și la alte restaurante, dacă tot eram acolo, dar totul era rezervat și trebuia să eliberăm în cel mult o oră, în cel mai fericit caz. Ni s-a părut prea pe grabă, juma de oră se ducea cu comanda și până ne venea mâncarea. Chiar să mănânc așa la foc automat nu prea aveam de ce, fie el și restaurantul, restaurantelor. Deci, Kapana este un super cartier dar nu pe timp de pandemie.

Altele

Școala Galbenă este prima școală gimnazială din Bulgaria dar era în renovare, nu s-a putut vizita.

Centrul Cultural Trakart ne-a ieșit în cale întâmplător, venind de la Mica Basilică și încercând să intrăm din nou în Orașul vechi. De la Catedrala Sf Ludovic am traversat bulevardul prin pasaj, unde este acest centru, care adăpostește un muzeu cu mozaicuri și sticlă. Nu am mai intrat pentru că veneam de la Mica Basilică unde doar așa ceva văzusem.

Street Craft – sunt 4 case pe Ulița Meseriașilor unde turiștii pot vedea live cum se fac lucrurile. Am cumpărat și noi o casă cu coș pe unde iese fum, o tigvă pictată și o pâine cu noroc, dar ne-au cam jecmănit. Foarte scumpe suvenirurile pe straduța asta.

Ședință foto la Old Plovdiv Retro – Am dat 30 de leva pe o poză tablou și alte 12-15 trimise pe mail. Bonus alte câteva făcute cu telefonul nostru. Timp de vreo jumătate de oră ne-am îmbrăcat și ne-am dezbrăcat pe căldura aia, dar am fost foarte mulțumiți de rezultat.

Primăria este o clădire construită la începutul anilor 1900, este monument cultural și parte a arhitecturii străzii principale pe care se află. În fața ei este o fântână frumoasă pe care am numit-o noi fântâna cu gâște, pentru că avea la bază niște decorațiuni care simbolizau această pasăre.

Teatrul Dramatic se află pe bulevardul principal, pietonal, între Stadionul Roman și Forumul Roman și este o clădire cu o curte interioară unde se află o cafenea, iar curtea este frumos decorată.

Parcul Central, Regele Simeon este o grădină întinsă, cu alei, aranjamente florale, multe locuri de joacă, copaci seculari, un lac cu fântâni muzicale și restaurante. Se află lângă Primărie dar și lângă Odeonul Roman și Forumul Roman.

Fântânile Muzicale aveau program în fiecare week-end, începând cu joi de la orele 21,30 și 22, practic sunt 2 programe a câte 20-25 de minute. Chiar dacă sunt spectaculoase prin faptul că ele cântă din mijlocul lacului din parc, nu se compară nici pe departe cu ale noastre. Dar a fost un spectacol frumos. Noi am fost joi, chiar în prima zi, cu gândul că dacă este deosebit, să mai revenim într-o seară dar n-am mai făcut-o, a fost suficient.

Au mai fost alte clădiri și instituții pe lângă care am tot trecut, de unele am pomenit și mai sus. Clădirea Poștei înconjurată de Forumul și Odeonul Roman, Cercul Militar tot în zonă, la intrarea în Parcul Central, Filarmonica, urâtă la exterior, Academia de Muzică, Dans și Arte, gelaterii, terase și cafenele îmbietoare și un centru vechi cu străduțe înguste și întortocheate, prin care să te plimbi cu tot dragul.

Și…. să nu uităm de nebunul Miljo, la care toată lumea se oprește să îi spună un secret și să facă o fotografie. El se află pe bulevardul principal, pietonal, Tsar Boris III Obedinite, nu aveți cum să îl ratați. Apropo de acest bulevard, este plin de magazine cu vitrine frumoase, cu mărfuri locale sau de branduri renumite. Noi nu am intrat deloc în magazine din cauza perioadei pe care o traversăm, dar se poate face o sesiune de shopping pe cinste, prețurile păreau super bune și destule mărfuri de calitate.

Am lăsat Muzeul de Arheologie pentru ultima zi. Știam că trebuie să plecăm cu mașina la 8,30-9 din centrul vechi, așa că înainte de a pleca spre Veliko am zis că ne oprim câteva ore la muzeu. Dar deschidea la 10 și nu am avut răbdare să stăm în fața lui aproape o oră, așa că l-am ratat. Nu ne-a părut așa rău pentru că senzația a fost că ne-am luminat destul, în același sens, pe la toate siturile arheologice din Plovdiv și nu sunt puține, pe la toate muzeele și expozițiile din fostele case de negustori, la Expoziția Renașterea Bulgărească dar și la Muzeul Etnografic.

Am zis că fac o trecere în revistă scurtă dar a ieșit un articol destul de lung. Nu mă mir având în vedere multitudinea de obiective, care chiar și numai înșirate dau naștere unui articol. Plovdiv este un oraș care merită cu prisosință o vizită. Este adevărat că poate fi asemuit cu Roma, iar noi ne-am simțit la fel de bine ca acolo.

---

LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Plovdiv este un muzeu în aer liber, o mică Roma a Balcanilor.

---