GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Petra, orașul nemuritor al nabateenilor
În sejurul meu din Iordania vezi impresii, am ajuns în sfârșit la Petra, un vis vechi devenit realitate….
După ce într-un sfârșit ne-am cazat am hotărât să mergem la Centrul de Vizitatori pentru a vedea cum ajungem mai repede a doua zi. Bine am procedat pentru că în stânga, după ce treci de intrarea cu pază, lângă casa de bilete este actualul muzeu. Era până în ora 18, ora închiderii și am intrat să-l vedem, fiind singurii vizitatori. Este un muzeu deschis de curând, bine realizat și cu multe informații despre Petra, cultura și istoria nabateeană. Panouri mari cu poze explicative despre temple, morminte, arhitectura nabateeană, viața socială, statutul femeii care era egal cu al bărbatului, pictură, văzusem deja la Little Petra, alte locuri mai îndepărtate dar deosebite din sit. Nu trebuie ratat….
Despre Petra, capitală, acum 1700 de ani, a Împărăţiei Nabateene, orașul cioplit în stânci, patrimoniu UNESCO din anul 1985, desemnat în 1999 ca una din cele Șapte Noi Minuni ale Lumii s-a scris destul pe acest site…...
Pentru unicitatea Petrei voi scrie un singur rewiew despre cele două zile pe care le-am acordat vizitei sitului.
În prima zi am plecat dimineața ajungând la ora 7:00 în fața porții de intrare. Erau puțini turiști, am arătat Jordan Pass, ne-a fost scanat și am trecut fără probleme. La început drumul este larg, trece printre stânci mai joase care încep apoi să se mărească. Paralel cu drumul pentru turiști este și un altul special amenajat pentru cursele sau plimbările cu cai, pentru trăsuri. Acum era liniște, nu începuse agitația pe care am întâlnit-o după-amiază la întoarcere….
Am trecut pe lângă Blocurile Djinn, blocuri sculptate în piatră, aflate vizavi de Mormântul Obelisc și de Triclinium. Se merge destul pentru a ajunge într-o zonă amenajată cu un nou pod, în trecut aici era altul și un vechi tunel, este și un restaurant. Aici beduinii îți propun o cursă cu un cal, era prea dimineată. Spun că în preţul biletului este inclusă şi deplasare cu calul. Nu spun însă că trebuie plătit însoţitorul calului, este negociabil. Imediat se urcă puțin pentru a ajunge la vechea intrare în As-Siq. Se văd pe lateral locurile sculptate, acolo unde era pe vremuri o mare arcadă.
De aici se intră într-o zonă mirifică, era dimineața devreme, eram aproape singuri și priveam, pozam şi admiram stâncile de piatră în culori diferite ce se înălțau semețe deasupra capetelor noastre. Lumina soarelui nu venise încă. Din loc în loc se vedeau nișe sculptate în piatră, baraje, ne-au însoțit permanent vechile canale de apă. Am trecut pe lângă sculpturile Caravanei de Cămile, am călcat pe pavele mari de piatră puse acolo în urmă cu aproape 2000 de ani și am zărit, printre stânci, Trezoreria. Se dezvăluie încet, încet și deodată apare brusc în fața ochilor, minunea…. Nu se poate uita!...
În acea dimineață devreme, era în jurul orei 8:00 culoarea ei nu se schimbase încă sub razele soarelui care încă nu se abătuseră asupra ei. Am revenit a doua zi mai târziu, în jurul orei 9:00 și fenomenul începuse, trebuia să mai stăm pentru a o poza complet în razele soarelui, devine roz… După amiază când ne-am întors din plimbările noastre, Trezoreria era mai întunecată, altă culoare….
Aici erau și beduini cu măgăruși, cămile și tot de aici plecau trăsurile trase de cai ce duceau turiștii la intrarea în sit. La acea oră era destulă liniște… De aici am plecat spre dreapta, spre Siq-ul exterior, pe Strada Fațadelor, cu vechi morminte ale înalților oficiali, prinți, dar și cu locuințe așezate pe rânduri și am ajuns într-o zonă mai largă cu mai multe bifurcații. De fapt de aici drumurile duceau în trei locuri diferite, de vizitare și de urcare: în față se merge pe zona mediană spre Mănăstire, la stânga se urcă la Locul Înalt al Sacrificiului și la dreapta după Mormintele Regale la un drum special amenajat pentru a vedea Trezoreria de sus și nu numai….
Le-am făcut pe toate în cele două zile cât Am Fost Acolo.
Dar să continui plimbarea din prima zi.
Am mers în față la Teatrul construit de nabateeni, are influențe romane, nu se intră înăuntru, după care am trecut de Nymphaeum, se află pe dreapta la intrare pe Strada Coloanelor. Este o stradă mare, lungă, de la nord la sud care a fost împodobită de romani cu coloane și care avea pe margini magazine. Spre capătul ei am urcat la Marele Templu, merită vizitat din plin, are și hartă explicativă. Sunt scări și coridoare, coloane imense, teatrul interior, templul propriu-zis. De sus sunt priveliști deosebite, se văd alte zone din sit.
Am ieșit de pe strada coloanelor prin Poarta lui Hadrian și am asistat la un mic spectacol cu soldați nabataeeni, am trecut pe lângă Palatul Qasr al-Bint, templul principal nabateean, se află în stânga, nu se vizitează, se fac restaurări. Aici este o zonă mai largă, sunt și restaurante și terase, înainte aici se afla vechiul muzeu.
Pe un indicator am mers spre Ad-Deir, Mănăstirea. Întâi se merge pe un drum nisipos, apoi începe urcarea, era ora 10. La început se trece pe lângă Triclinium-ul Leului, aflat în stânga. Se merge pe o potecă îngustă printre stânci drepte și se urcă la el. M-am mulțumit să pozez niște tineri ce erau acolo. Am revenit la scările noastre... Drumul are porțiuni mai abrupte dar și mai domoale, nu se urcă greu. Unii spun că ar fi peste 800 de scări, nu le-am numărat. Din loc în loc erau tarabe ale beduinilor cu produse de vânzare, cu ceai și apă... Începuseră să vină și turiștii, unii pe jos, alții pe măgăruși. Am admirat mai ales copiii care erau tare încântați de mersul pe micuții măgăruși... Am ajuns sus în ritmul nostru în circa o oră, în jurul orei 11.
Mai spre sfârșitul drumului se ajunge într-o zonă amenajată cu restaurant, cu terasă, cu un magazin cu produse realizate de femeile beduine, patronate de regina Noor, a patra și ultima soție a regelui decedat Hussein. Se mai urcă puțin și brusc apare în dreapta cărării, marea Mănăstire. Este deosebită, mai grandioasă decât Trezoreria dar mai austeră, este și altfel poziționată.
Și aici este o zonă mai largă cu restaurant însă noi vroiam să vedem Mănăstirea de sus și am pornit spre un Point View amenajat, al beduinilor, ce se vedea în depărtare. Se urcă, noroc cu alți turiști care coborau pentru că am văzut pe unde trebuie urcat, este o porțiune ce merge spre stânga prin fața unui mormânt. Am ajuns sus, nu mai era niciun turist, nici beduinul ce avea grijă de locul amenajat de el, în schimb ne-a întâmpinat o pisică. Ne-am odihnit puțin, am pozat munții abrupți din spatele locașului și mănăstirea văzută de acolo, dar şi pe cea care ne-a întâmpinat...
De aici am coborât pe același drum și ne-am dus la alt Point View văzut în depărtare, urcând iar, era păcat să nu mergem acolo, se vedea canionul. Am ajuns, mai erau doi turiști, ne-am întins pe pernele și saltelele beduine și am servit câte un ceai tare bun, un dinar de persoană. Am admirat canionul, munții și cerul, aș fi stat la nesfârșit acolo, era liniște, şi soare, şi adiere de vânt, atât cât trebuie... Timpul, vechea poveste, ne-a adus iar cu picioarele pe pământ şi în picioare pentru a ne continua plimbarea...
Ne-am întors pe același drum, am plecat de la mănăstire după circa o oră și coborârea am făcut-o mult mai repede. Între timp zona se aglomerase. Am ajuns jos, am poposit pentru un sandviș, de la pachet, la una din terasele mai puțin amenajate, nu am fost singurii care procedau la fel... Am mai urcat în zonă, tot pentru poze de sus, vechi reminescențe din tinerețe, și am revenit pe strada coloanelor la capătul ei de nord, pentru a vizita Biserica Bizantină și Capela Albastră. Am urcat puțin, mai întâi la prima, am admirat atriumul, cisterna, baptisteriul dar mai ales marea sală cu mozaicuri, deosebite. De aici am mai urcat puțin la o clădire cu patru coloane de granit albastru egiptean, numită Capela Albastră. Am putut admira și poza Marele Templu, Mormintele Regale și alte clădiri ce se vedeau în depărtare. Am vizitat tot aici Templul Leilor Înaripați aflat în recondiționare cu ajutor de la americani. Ne-am reîntors pe același drum pe care venisem dimineața, ieșind din sit în jurul orei 16:30; o zi lungă, puțin obositoare, cu satisfacții din plin...
A doua zi am rezervat-o altor trasee. Am plecat mai târziu, în jurul orei 8:00, am ajuns la Trezorerie în jurul orei 9:00, am stat mai mult tot sperând că o voi poza inundată de soare, am prins doar o parte, trebuia să plecăm, mai aveam de vizitat și după amiază aveam autobuz la Amman.
Am ajuns iar la Strada Fațadelor și am plecat la stânga pe indicator spre Locul Înalt al Sacrificiului. Am început urcarea destul de brusc. Drumul pare tăiat în piatră, are multe trepte, în pantă mai înclinată, mult mai abrupt decât cel de la mănăstire, treptele sunt mai înguste, maxim un metru, se urcă continuu, nu sunt probleme. Spre sfârșit, treptele sunt tăiate în stâncă, sus sunt și tarabe ale beduinilor.
Am urcat până la locul sacrificiului și apoi ne-am mai plimbat pentru poze. Steagul iordanian este nelipsit din toate locurile vizitate. Aici la ultimul loc de belvedere am făcut o pauză binemeritată pentru un ceai beduin, preț standard. Se văd două localități în depărtare: Wadi Musa de unde veneam, în dreapta și un sat al beduinilor în stânga. Am pozat și situl Petra văzut de sus, este deosebit totul. La plecare venise și primul grup compact de nemți, erau de toate vârstele, am mai întâlnit la întoarcere un alt grup de italieni, mai erau și turiști singurateci cu ghid după ei. Mulţi turiști veneau acolo, merită efortul. Drumul de urcare a durat, pentru noi, 45 de minute, am stat circa o jumătate de oră și apoi la coborâre am făcut cam 20 de minute.
Am plecat apoi spre dreapta la Mormintele Regale, am urcat la primul, Mormântul Urnii, cel mai mare ce are în interior un tavan natural superb, se vede frumusețea culorilor rocilor; celelalte trei morminte, Momântul de Mătase, Mormântul Corintian și Mormântul Palatului doar le-am pozat.
De aici, după morminte este un afiș de nebăgat în seamă dacă nu ești atent, fără timp afișat, care te îndreaptă spre locul de unde se poate vedea Trezoreria de sus. Am mers întâi pe drum, se ajunge la o poartă și la scări foarte bine amenajate. Treptele sunt late, se urcă și aici destul de abrupt. Sunt și balustrade amenajate din zid, spre sfârșit se urcă pe trepte tăiate în stâncă. Se trece apoi de un loc de popas amenajat de un beduin ce servea mâncare unor tineri, de aici se vede bine și frumos marele teatru. Apoi se coboară circa 10 minute pe potecă, printre pietre, sunt urmele celor ce vin de acolo. Este și un indicator mai firav, era să greșim dar în depărtare de la alt popas un beduin ne-a îndrumat spre el.
Am ajuns și am văzut Trezoreria de sus și oamenii ce păreau furnici…. O nebunie!... Timp de urcat și ajuns sus, pentru noi, 45 de minute. Am stat la un popas, cel mai aproape de stâncă, ne-am întins iar pe perne, am servit sandvișurile noastre și bineînțeles fiecare câte un ceai. Am coborât în 30 de minute, era în jurul orei 14 când am revenit în zona restaurantelor de lângă strada fațadelor. Aici după două urcușuri am servit un suc de rodii scump la 4 dinari, dar a meritat…
Trebuia să plecăm așa că ne-am reîntors prin siq.
În ambele zile pe drumul de întoarcere, în jurul orei 15 am întâlnit cîte un grup de români, cred că aveau prea puțin timp pentru Petra; în jurul orei 17 apune soarele iar la ora 18 se închide situl.
Au fost două zile de neuitat, pline de istorie, de natură, de frumuseţi, zile ce vor rămâne pentru mult timp în sufletul și gândurile mele.
Petra este o minunăție, merită orice efort!...
Trimis de mprofeanu in 21.11.17 21:35:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ORIENTUL MIJLOCIU.
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
---------
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@mprofeanu: De exceptie, atat articolul cat si fotografiile. Asta nu este un minighid, ci este un ghid complet al locului.
Felicitari pentru curaj, pentru ce ati vazut si pentru cum ne-ati povestit. Practic, eu unul am fost acolo in timp ce am citit articolul si am vazut pozele.
Cred ca acesta este unul dintre articolele care subliniaza titulatura site-ului ... AmFostAcolo !
Multumesc.
Superb totul! La prima oră, la cafea, m-am plimbat printre uriaşii de piatră, am fost şi eu acolo prin intermediul povestirii şi al pozelor! Foarte frumos totul. Greu, cred, dar a meritat pentru fiecare privire, pentru fiecare poză. Am asemuit cumva traseul cu cel făcut de mine în Samaria, în Creta. (ce-i drept altfel de pietre, dar...)
Felicitări încă o data, minunat!
@mprofeanu: Un obiectiv superb care merită pe deplin Superbonusul și marcarea drept IS. Felicitări și mulțumim pentru mulțimea de fotografii postate. Culorile sunt fascinante, nuanțele de roșu sunt multiple și observ că ele diferă în funcție de momentul zilei în care se desfășoară vizita. Imaginile de ansamblu preluate de la înălțime sunt interesante și ne ajută să ne formăm o părere despre acest obiectiv.
Vizita pe cont propriu la Petra demonstrează încă o dată că o astfel de organizare îți permite să vezi mult mai multe lucruri decât o excursie organizată. Peste câteva mii de ani oare cum vor arăta monumentele civilizației moderne?
Citit de două ori! Cu plăcere și interes! Felicitări pentru excursie, impresii și poze!
Felicitări pentru acest frumos review. Am citit cu interes toate articolele despre Iordania si va invidiez pentru ca eu nu pot ajunge prea usor acolo. Teama de avion a facut pentru mine ca posibilitatile mele turistice sa fie un pic mai limitate. Vacante si călătorii frumoase va doresc.
@ghisor: Mulțumesc pentru vizită și ecou! Mă bucur dacă ți-a plăcut ce am scris.
Cât despre transpunerea ta legată de acest review ce mi-aș dori să mă transpun și eu de adevăratelea în locurile pe care le-ai vizitat de curând.
Chiar mă gândeam că nu voi putea ajunge acolo niciodată, deși îmi doresc, mă refer la altitudinea prea mare...
@maryka: Îmi pare bine dacă ți s-a părut reviewul meu interesant! Atunci când am hotărât să vizitez Petra am avut în plan să o văd și de la bază dar mai ales de la înălțime.
Noroc că mersul pe munte din tinerețe nu a fost uitat de picioare, este ca mersul pe bicicletă...
Știu că ești pasionată și tu de pozele făcute cât mai de sus, ți le urmăresc cu mare plăcere!
Vacanțe cât mai frumoase și cât de mai sus!...
@tata123: Ai pus o întrebare la sfârșit care m-a pus pe gânduri. Nu mă gândeam la așa ceva...
Cred că monumentele civilizației moderne nu vor mai exista, cu așa tehnologii, unii zic reciclabile, oare?!... la ce să te aștepți...
Ai perfectă dreptate cu ce spui în ultimul paragraf! Este trăită și de mine în excursiile realizate pe cont propriu. Am fost și pățită în excursiile organizate de alții...
Și pe mine culorile Petrei m-au fascinat......
Mulțumesc frumos pentru ecou și bineînțeles pentru vizită!
@Rodel: Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru vizită!
@micutzu: Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru vizită!
Îți doresc și eu vacanțe frumoase și cât mai multe!
@mprofeanu: Ori de cate ori as citi despre Petra nu m-as plictisi niciodata si mai ales cand sunt si poze atat de frumoase.
Felicitari, votat cu mare placere.
@mishu: Și eu aș face la fel. Sunt atâtea locuri frumoase pe care mi le întipăresc mai bine prin citit dar mai ales prin poze!
Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru vizită!
Nu pot spune decat FELICITARI pentru aventura, documentare si bucuria cu care ne impartasesti. Eu am fost lenesa, am ales ghid, ar fi o scuza pentru asta insa nu mai conteaza.
Am fost cam in aceeasi perioada si ma bucur sa vad ca se poate afla foarte multe si pe cont propriu.
As completa putin, eu nu am dat detalii asa multe fiindca ar fi doar o redare a povestilor spuse de ghid.
Teatrul
are doua perioade, prima ce inseamna cateva randuri si dateaza cu adevarat din perioada Nabateeana pura, unde sfatul inteleptilor se aduna si dezbatea problemele comunitatii, ghidul spunea ca ei erau serviti cu vin si mancare de insusi regele lor si chiar spalati pe picioare inainte de a intra in Teatru.
Povestea ghidului mai spune ca regele facea acest lucru prin credinta ca ei erau in slujba lui tot timpul si macar atunci cand dezbateau lucruri importante pentru toti sa fie si el in slujba lor, sa ii onoreze.
si a-2-a cea de dupa anul 106 an in care romanii au cucerit Petra si cand Teatrul a suferit o marire. Spun suferit fiindca se pare ca avantajul pozitionarii a tentat mult insa pentru marire au fost distrude morminte.
2
Langa Biserica Bizantina si Capela Albastra la margine se mai vad resturile unei biserici pe care ei, ghizi, o numesc Biserica de Margine.
Este atat de bine documentat rw-ul incat cred ca e mult mai util sa completez aici unele chestii decat sa scriu eu, care am fost mai egoista cu pozele/informatiile cautate de data asta.
Eu am savurat din plin libertatea desertului, cerul si stelele asa ca tot ce pot spune este ce am simtit/trait si nu stiu cat de util e asta pentru un viitor calator in Iordania
Felicitari si astept firul povestii in continuare.
@roth: Mulțumesc frumos pentru ecou, vizită și completări.
Excursiile sunt frumoase și interesante cu și fără ghid. Fiecare are avantaje și dezavantaje. Ghidul îți spune lucruri interesante, legende, impresii pe care nu ai de unde să le afli, dar te și limitează în timp și spațiu...
Important este ca excursia să fie reușită, să te bucuri de ea și să împărtășești și altora bucuria...
@mprofeanu:
Felicitări pentru vizită şi pentru articol!
”Petra este o minunăție, merită orice efort!...
Mare dreptate ai.
Vizitând Petra cu ocazia vacanţei mele în Iordania de anul trecut şi eu mi-am împlinit un vis şi o dorinţă mai veche.
Poate că nu m-am documentat suficient înainte sau poate că mi-am supraapreciat rezistenţa la efort, dar eu am fost convinsă că o zi, de fapt doar câteva ore îmi vor fi suficiente pentru a cunoaşte această adevărată minune. Evident că nu a fost aşa. Abia după ce am plecat de la Petra am înţeles logica vânzării de bilete pentru o zi (50 JOD), dar şi pentru două zile (55 JOD). Dacă aş fi avut cazare la unul din hotelurile din apropiere, pentru că am văzut destule, unele chiar cu pretenţii, aş fi ales şi eu varianta cu două zile, dar eu veneam de departe cu taxiul.
Am petrecut şi eu acolo aproape cinci ore, timp în care am vizitat cam tot ceea ce am dorit. Am plecat cu singurul regret că nu am văzut cu ochii mei Mănăstirea. Mi-am consumat energia urcând la Urn Tomb, iar când am ajuns la cele câteva sute de trepte am renunţat după primele cincizeci, relaxându-mă la un ceai şi o ţigară la restaurantul din apropiere, cât timp soţul meu, mult mai în formă decât mine, a continuat urcarea.
@micutzu:
”Am citit cu interes toate articolele despre Iordania si va invidiez pentru ca eu nu pot ajunge prea usor acolo. Teama de avion a facut pentru mine ca posibilitatile mele turistice sa fie un pic mai limitate.
Îţi dau eu soluţia dacă vrei să ajungi în Iordania, doar că trebuie să mai aştepţi o perioadă de timp până se liniştesc lucrurile în zonă . Prima parte a traseului o cunoşti deja foarte bine , România-Bulgaria-Turcia şi apoi Siria-Iordania. Nu cred că graniţele Siriei sunt deschise cât timp sunt conflicte în zonă şi nici nu ar fi prea indicat să traversezi acum această ţară.
@roth:
”Eu am fost lenesa, am ales ghid, ar fi o scuza pentru asta insa nu mai conteaza.
Cum este mai avantajos să vizitezi, cu ghid sau pe cont propriu, este discutabil. Fiecare variantă are avantaje şi dezavantaje. Eu aş fi preferat să văd Petra cu ghid, dar nu a fost să fie.
L-am cunoscut şi eu pe Adel la recepţia hotelului din Tala Bay la care eram cazată, dar prea târziu şi într-un alt context. Venise cu un grup de turişti români pe care îi asista la cazare. Am fost şocată aflând ce le "făcuse". Îi preluase de la aeroportul din Amman şi îi plimbase la Petra. Mie mi s-ar părea inuman ca, după un zbor de noapte, frântă de oboseală, să mă mai caţăr pe pietre, însă turiştii respectivi, toţi mult mai tineri ca mine, erau obosiţi, dar FERICIŢI după minunăţiile văzute acolo.
@nicole33: Petra merită așa cum scrii și tu vizitată în orice variantă, atât cât poți sau ai timp. Oricum îți faci o părere despre imensitatea și frumusețea ei.
A fost dorința mea să o văd mai mult și încă o dată să o văd de sus din locuri diferite.
Am realizat acolo în jur de 450 poze și am stat cred că vreo 6 ore până am selectat pe cele pe care am considerat eu că îți dau posibilitatea să o vezi mai bine...
Soțul îmi spunea să nu mai pun poze cu detalii, acestea sunt pentru mine, ci poze care să aibă un impact mai mare sau să arate anumite locuri mai puțin accesibile, să ajut pe cei ce vor să ajungă acolo, timp, resurse...
Mulțumesc pentru vizită și ecou!
@nicole33:
Nu el face traseul, ci agentia prin care vine grupul si el trebuie sa respecte programul ca altfel ii sar clientii in cap.
Aici am avut eu un mare avantaj, am facut ce am vrut si cand am vrut, avantaj eu... desigur.
Excepţional review. Cum n-am să am ocazia să vizitez Petra, am să mai citesc reviewul încă o dată şi încă o dată ca să pot să înţeleg mai bine pozele. Ce culori!
@Michi: Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru vizită! Pentru mine când vine un ecou de la marea doamnă a site-ului nostru este o onoare!
@mprofeanu: Mulţumesc pentru apreciere dar marea doamnă este Iulianic. Eu sunt doamna cea mică în concordanţă şi cu înălţimea.
@mprofeanu:
Excelent articol. Am reușit și eu să-l citesc azi și în mod sigur mă voi întoarce la el.
@elviramvio: Mulțumesc frumos pentru ecou și vizită!
Un lucru regret și anume faptul că nu am citit reviewul la vremea respectivă.
Este uluitor ce ați văzut și mai ales cum ați redat cele văzute. Nu aș fi crezut că Petra, despre care am auzit și citit prin niscaiva cărți de călătorii să fie atât de frumoasă.
Pozele sunt fantastice!
Felicitări, multe felicitări! Mulțumesc pentru transpunerea în spațiu și timp. Super votat!
@mihaelavoicu: Mulțumesc pentru vizită, ecou și pentru că ți-a plăcut!
Foarte interesante pozele si relatarea dvs. ! Vreau sa va urmez, pe urmele nabateenilor !
@nickro: Off ce mi-ar place! Pentru noi sper să nu fi fost ultimul cântec al lebedei!
Dacă ar mai fi trecut câțiva ani nu mai ajungeam acolo sus! Frumusețea Petrei este și de la înălțime, urcați peste tot, merită orice efort!!
Mulțumesc frumos pentru ecou!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 Petra, capitala nabateenilor — scris în 29.07.23 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Feb.2022 Petra - un oras de vis — scris în 15.02.22 de sakalum din BRASOV - RECOMANDĂ
- Dec.2021 Capcane la Petra — scris în 04.12.21 de Suditu din CHIAJNA [IF] - RECOMANDĂ
- Jan.2020 Petra... și atât — scris în 22.03.20 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Apr.2019 A treia zi în Iordania: superbele trasee înalte din Petra, pentru doritori — scris în 29.05.19 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Mar.2019 Petra - un loc incredibil de frumos — scris în 17.04.19 de rentea din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2018 Petra - Minunea roz – partea a II-a — scris în 06.01.19 de doinafil din BUCURESTI - RECOMANDĂ